Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FACE SĂ TACĂ

 Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 538 pentru FACE SĂ TACĂ.

Ion Luca Caragiale - Congresul Cooperativ Român

... și-l întoarce pe sus. Zgomot la culme. Strigăte: Ți-ai arătat arama!) D. LITTMANN , lampist, în mijlocul tumultului îl răsucește prin câteva cuvinte: Domnilor! ne luminăm! nu sunt un intrigant viu aici bag fitiluri, sa înflăcărez resentimentele. D. TASAIN , directorul Companiei gazului: Tăis ton bec, espece de fumiste! [5] (Zgomotul merge crescând. D. Littmann se retrage într ... bar.: Dar, domnule președinte!... TOATA SALA : La noapte! la noapte! (Tumult.) PREȘEDINTELE : Vă ridic cuvântul! DIRECTORUL Comp. bar., strigând puternic: A! care va zică vreți -mi astupați gura? foarte bine... Dv. vă... încuiați, ca zic așa, în ordinea dv. de zi, și apoi, de aci, nu mai vreți ... ieșiți! Rog se ia act de aceasta.Aceasta nu e... lucru curat! Vom protesta! vom umple... toate gazetele! (Zgomot mare.) REPREZENTANTUL Societății presei: A! asta ... o infamie! Afară! iasă... afară! Directorul Comp. bar., în mijlocul fluierăturilor și huiduielilor, se încleștează la tribună strigând din toate puterile: Bravo! care va zică tot eu ies... afară! Eu! Nu, domnilor, dv.

 

Petre Ispirescu - Broasca țestoasă cea fermecată

... și el cu dânsa. Pe fiul cel mai mic, însă, nu-l trăgea inima a pleca în pețit. Dară n-avu ce-și face capului, căci tată-său îl trimitea întruna caute a se căpătui și el. Luă și dânsul niște haine, numai nu zică nescine că nu s-a gătit, și de cheltuială ce pe apă nu curge, și plecă și el, știi, cam în ... lelii. Dară unde se ducă? Nici el, iacă, nu știa. Mișca și el picioarele a lene, unul după altul înaintea lui, numai zică că umblă, apucă pe o cărare ce întâlni în cale, și merse pe ea, fără -și dea seama unde se duce. Când, ce vezi d-ta? Poteca pe care apucase, îl scoase drept la un eleșteu mare. În cale văzu o nuia lungă de alun pe care o ... știe ce are facă cu dânsa. Ajungând pe marginea eleșteului, se așeză și el acolo jos, și, privind cu nedomirire, ia așa numai ca zică și el că face ...

 

Dimitrie Anghel - Scînteia

... jăratec... La ce bun însă mai luminezi pentru ochii orbi, de ce umbli cu un rug aprins în întunerecul unui pustiu, de ce faci pe Vestala și slujești un cult întreții o putere, păstrezi o bucată de soare în tine ca un diamant ascuns în întunecimile sepulcrale ale unei mine, cînd întunerecul e o neagră mască ce poate ... capriciu al naturii zămislit din fosforescențe și iradiări, o diafană imagine scăpată dintr-un creer de zeu într-un minut de fericită inspirație, că poți alergi liber, bați văzduhul căutîndu-ți drumul fără nevoia unei busole, razi pămîntul, aprizînd o scînteie ca fulgerătoarea rîndunică în zborul ei nebun într-o oglindă de apă, crești în volbură spre cer, despletindu-ți din creștet, ca o mireasă, fulgerătoarea cascadă de beteală, alergi de-a lungul cerului întunecat, aprinzînd pretutindeni constelații orbitoare, recazi subt formă de trăsnet din înălțimi pe capul atîtor stupizi filistini ce stau -ți urmărească fantasmagoricele-ți capricii ; și cu toate acestea te sfiești -ți pui un paratrăsnet înălțimilor,

 

Dimitrie Anghel - Ex voto

... dintre aceia a căror viață începe după moarte, și ambiții postume n-ai avut. Eu însă, care mi-am jertfit atîtea nopți ca deprind farmecul misterios al cuvintelor, dacă îmi vei ajuta, voi încerca prin ele te rechem din lumea umbrelor și te fac trăiești măcar o clipă mai mult viața pe care o iubeai cu atîta patimă. Se face o seară furtunoasă ca șl asta, și noi suntem doi copii nevrîstnici, într-un oraș tăcut. Teiul cu flori de aur, de lîngă poartă, își ... primit și îmbrățișat, căci aducea vești noi și putea povesti de alte întîmplări decît acelea obișnuite vieței noastre patriarhale. Noului venit deci îi fu lesne se așeze, -și cumpere o paletă și văpselile trebuincioase cu care -și poată agonisi traiul lui și al copiilor ce aducea cu dînsul. Din vremea aceea, în casele vechi, în rame demodate, au rămas nenumărate portrete ... e nesfîrșită în așteptarea cuvîntului ei. Odată, dacă e adevărat că, cu cît crești în vîrstă, îți aduci aminte de lucrurile cele mai îndepărtate, am caut, închizîndu-mi ochii, ...

 

Petre Ispirescu - Fata cu pieze rele

... fericit Cu desăvârșit. Începu a-i tânji trebile împărăției. Începu adecă a da îndărăt. Ba cutare împărat îl amenință că voiește se scoale cu război asupra lui, daca nu o face cutare lucru; ba, cutare împărat cere cutare lucru; ba, supușii lui vor facă răzmiriță; ba, vitele de pe moșiile lui a călcat hotarele altei împărății și sunt luate de pripas; ba, că moartea a ... el de seamă că se cam adevereau zisele filosofului, că de când, adecă, dobândise fata, d-atunci și el dă îndărăt. Dară nu știa ce facă, cum scape de prăpăd pe cei doisprezece copii. Bietul împărat! Și acesta îi era copil. N-ar fi vrut, vezi, piară nici unul. În cele din urmă se lăsă după povața filosofilor. Ei ziceau că mai bine este piară unul și scape doisprezece, decât toți ajungă ca vai de ei și de râsul lumii. Se îndoia împăratul, se îndoia împărăteasa facă o așa faptă, dară întețiți de toate relele ce-i năpădea din toate părțile, se înduplecară la sfaturile celor mai aproape de dânșii, și ... hotărâră în cele din urmă

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fanta-Cella

... șerpii și broaștele... Moș Fanta scutură din cap și amuți gluma tovarășilor săi. — Ei! cimpoiul meu de cincizeci de ani a uitat râdă, ca de-l umflu îndruge Tarantella din Neapole , el plânge întruna, tovarăș trist al inimii mele. Burduful cimpoiului se umflă, ca o lighioaie ce înviază, și țiuitul lui, lung ... lui moș Fanta luminară în negura orbitelor. Fermecat de amintiri, începu spuie: "Când lumea nu era pustie și soarele răsărea de două ori, fără apuie vreodată, Fanta-Cella alerga zglobie pe creștetul golfului, mânând caprele din iarba răscoaptă a muchilor în pajiștile grase de la umbra albăstruie ... n-ai simțit focul inimii aprinzându-ți obrajii? Și n-ai întins brațele goale după închipuirile minții? — Cine m-a întristat, ca fiu mângâiată? Cine m-a mângâiat, ca -l pot dori? Și de ce mă mângâie? Și de ce doresc? Mi-e destul ce văd, ce aud, ce înțeleg, ce mă-mpresoară. Iasomia bălsămează aerul cu miros de faguri albi; soarele, în zori, șerpuiește ... coama aurie, fața i se risipea ca un fum ușurel. De două ori mânia m-a ridicat în picioare. Am întins brațele, ca ...

 

Ion Creangă - Povestea poveștilor

... i-a zvâcnit inima… căci îi curgea ochii după dânsele, când le vedea așa de zdravene și de bârzoete… — Apoi iacă ce faci, nepoate: încarcă-le în car și le du la târg că ai le vinzi ca chiperiul. Dar mânca-te-ar norocul te mănânce, acum trebuie las rușinea la o parte și te învăț cum ai înveți pe cumpărători a le întrebuința. — Că bine zici, mătușă, ie spune-mi, rogu-te! — Când a fi ... dumneata mă mai înghii și cu bătaie, că pesemne nu-s eu destul de bătut de Dumnezeu! ’Tu-i-aș patruzecile cui știu eu -i fut, că au început a mă lua lumea de nebun… Cucoana vede acum că țăranul are dreptate, și se face a se uita într-o parte, dar tot trăgea cu coada ochiului și la cinstita pulă din când în când. — Bată-te ... ești!… Ș-apoi cum s-ar face ca s-o poată cineva întrebuința, când ar vrĂ©? Nu-i vorbă, că mie una nu-mi face ...

 

Duiliu Zamfirescu - Viața la țară

... al meu l-am pus la treabă de mic copil, și slavă lui Dumnezeu, băiatul a ieșit bun, treaba treabă, plimbarea plimbare. Acu -i găsesc nevastă cumsecade și m-am liniștit. Anu ăsta trebuie -l însor, că mi-e c-oi închide ochii fără apuc -mi văd nepoții... Ce zici, coane Dinule?... Conu Dinu dete din cap, parcă ar fi zis că așa e, dar că asta nu-i treaba ... o țigară, fără a zice nimic, și intră s-o aprindă. Fumul din salon îl luă de cap. — Ah! Zi, te rog, deschidă geammurile. Nevastă-sa stete un moment la îndoială. — Au intre toate muștele, omule. Murguleț se îndreptă spre masă găsească chibriturile și dete cu ochii de pana de gâscă lăsată de tânărul Scatiu. — Deschideți ușile, iasă mirosul de mitocani! Ia poftim de vezi, zise el făcând explozie, cu brațele încrucișate înaintea penei, cine-mi cere fata. Eu -mi dau fata la asemenea mojici?... Doar dacă mi-o lua Dumnezeu mințile! Bă-dă-rani!... Coana Sofița încerca fie serioasă, deși îi venea

 

Petre Ispirescu - Ciobănașul cel isteț sau țurloaiele blendei

... că mie îmi vorbeau, căci nu mai încetau de a tot zice: "cine m-o mânca, rămâne grea". Eu n-am mai putut mă opresc. Mă întinz peste ceilalți pomișori, iau un merișor d-alea, îl bag în gură -l mănânc, dară, când mă întorc, dau într-un ghimpe. Așa de m-a săgetat pustiul de ghimpe, încât am țipat și m-am deșteptat. - Frumos vis ... frumoasă. Împăratul și împărăteasa se uita la dânsa ca la soare. După ce mai crescu, se văzu că fata este isteață și cuminte. Îi plăcea iasă pe câmp se joace, adune floricele, alerge după fluturei și se scalde în pârâiașul ce curgea pe la spatele grădinei împărătești și care era limpede ca lacrima. Dădaca băgase de seamă că fetei, pe lângă ... îi ziseră: - Atâți fii de domni și de împărați au fost și nimeni n-au putut ghici semnele fetei împăratului, și tocmai dumneata, prietene, o te găsești mai firoscos? - Omul este dator -și cerce norocul o dată, de două, mult de trei ori, zise ciobanul, și acela care face ...

 

Vasile Alecsandri - Ceasul rău

... Ceasul rău Ceasul rău de Vasile Alecsandri Pe cel deal, pe coaste, Trece-o mândră oaste, Oaste de români! Toți voinici de frunte Care merg -nfrunte Oarde de păgâni. Iar pe-o culme verde Ce-ntre munți se pierde Stau de mi-i privesc Două surioare, Albe lăcrimioare, Care mi ... iară Sabie în țară, Paloș de tătar. De pe munți în poale, Cu armele goale, Ei mi se cobor, Și prin cea urdie, Dragă, o fie Mare, mult omor! Căci tata bătrânul Nu cruță păgânul Când s-aruncă-n foc. El e român tare, Ca Ștefan cel Mare, Și om ... un copilandru, Și mult îl iubesc! El n-a vânat încă Decât șoimi de stâncă, Cerbi cu coarne mari; Ș-acu-ntâia oară Face, surioară, Goană de tătari. Ș-așa mult mi-e frică Ș-inima-mi se strică Când gândesc la el, Că mult, mult îi place Vitejii ... biată copilă! Nu-i plânge de milă Iubitului tău, Căci ferească sfântul -ți fie cuvântul Zis într-un ceas rău! Hai la mănăstire Ca dăm de știre Pustnicului sfânt ardă tămâie Ca ...

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a IX

... patria sa vinde? Românu!... Cine a vrăjbii foc aprinde? Cine-ajutoriu de la păgân cere Făcându-l hotărâtoriu și jude, Iar' el răzămându--în putere, După ce sfezile noastre-aude, Celuia face dreptate, care I-au dat făgăduință mai mare? [4] Ce folosu-i acum a pune Împrotiva celia putințe Cării toată-Asia supune? Nici zece de-aceste biruințe Ajung a ne pune-în ocrotire De toată temerea-întru vinire. Sultanul pănă la primăvară Cu mai ... -abată De la Vlad și nu mai primească De la dânsul poruncă domnească. Apoi la sultanul cu plecare Trimisără-o de frunte solie s-închine, -ș' ceară iertare, Și rugându- ca la domnie Pe-acel puie Poarta nălțată, Care-a fi mai vrednic -l socoată. Hăi, dragă musă! iară te-apucă (Precum văd eu) strechia spulbărată! Și va doar' undeva te ducă Iarăș' la vreo tâmplare ciudată, De șagă sau bătaie necruntă Sau poate că și tocma la nuntă!... [7] Deci, dacă-i așa, mai ... fără căpăuaș, Prinsă-un sobolaș, blând și drăgălaș. Atunci copilă zisă-i cu milă Suspinând mereu: ,,Ah, sobolul mieu! Ah, fie-ți milă, nu-i ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>