Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru PE VIAȚĂ

 Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 1573 pentru PE VIAȚĂ.

Alexandru Macedonski - Noaptea de februarie

... mai bătrână le dezmiardă părintește -- Lina este deocamdată mai frumoasă, — ș-o iubește Deocamdată, dintre toate, într-un chip deosebit... Însă nu disprețuiește nici pe Mimi — o nebună Ce știind ca să-ndrăgească, de nimica nu e bună... Nici pe Liza, nici pe Mița, nici pe Ana — unguroaică Care poartă sânge roșu sub o piele de nemțoaică. Toate fetele sunt bune, și a cărnii exploatare Să-nzecească capitalul ... de durere, Un refren din câte-un cântec simplu și copilăros. Însă, fiecare notă, e o perlă care scapă De sub degetele albe ce alunecă pe clapă Ca să meargă să se spargă cu un sunet cristalin... E o melodie sfântă de pe-o harpă inspirată, Este dulcea sărutare de pe buza adorată, Este-a îngerilor voce dintr-un cer de soare plin. Și cu cât clavirul varsă note mai armonioase, Cu atâta se ... Într-o ceață, pe sub care vede zilele-i frumoase Strecurându-se întocmai ca fantasme legendari... Vede casa-i părintească și cu streșinile-i late Pe sub care se agață cuiburile dărâmate... Rândunelele pe ...

 

Friedrich Schiller - Resignațiune

... lin al păcei ­ o, lume, mă jelește! ­ Făclia mi-o apleacă, lumina-i asfințește Și iasma-i a fugit. Acuma stau pe podu-ți, vecie-nfricoșată ­ Pe podul tău pustiu: Primește-mputerirea-mi fortunei adresată, Ți-o napoiez neatinsă și nedisigilată ­ De fericire-n lume nemica eu nu știu. Și Tronului ... acuzare, O, jude voalat! Pe steaua-aceea merse senina zicătoare Că cumpăna dreptății o porți răsplătitoare, De secoli intronat. Aci ­ se zice ­ așteaptă pe cei răi spăimântare, Cei buni sunt fericiți. A inimei adâncuri vei da la-nfățișare, Enigmei Providenței vei da o dezlegare, Vei ține socoteală ... învăluită? Vecia ce-i cu care deșert ni te fălești? Măreață pentru că e cu coji acoperită, A spaimelor-ne proprii umbră-nurieșită, Pe-oglinda cea pustie a conștiinței omenești. Icoană mincinoasă de ființi viețuitoare ­ Mumia timpului ­ De balsamul speranței ținute în răcoarea A ... un geniu divin. Sunt două flori ­ el zise ­ ascultă, Omenire, Sunt două flori espuse l-a omului găsire: Speranța-i una, pe

 

Mihai Eminescu - Resignațiune

... lin al păcei ­ o, lume, mă jelește! ­ Făclia mi-o apleacă, lumina-i asfințește Și iasma-i a fugit. Acuma stau pe podu-ți, vecie-nfricoșată ­ Pe podul tău pustiu: Primește-mputerirea-mi fortunei adresată, Ți-o napoiez neatinsă și nedisigilată ­ De fericire-n lume nemica eu nu știu. Și Tronului ... acuzare, O, jude voalat! Pe steaua-aceea merse senina zicătoare Că cumpăna dreptății o porți răsplătitoare, De secoli intronat. Aci ­ se zice ­ așteaptă pe cei răi spăimântare, Cei buni sunt fericiți. A inimei adâncuri vei da la-nfățișare, Enigmei Providenței vei da o dezlegare, Vei ține socoteală ... învăluită? Vecia ce-i cu care deșert ni te fălești? Măreață pentru că e cu coji acoperită, A spaimelor-ne proprii umbră-nurieșită, Pe-oglinda cea pustie a conștiinței omenești. Icoană mincinoasă de ființi viețuitoare ­ Mumia timpului ­ De balsamul speranței ținute în răcoarea A ... un geniu divin. Sunt două flori ­ el zise ­ ascultă, Omenire, Sunt două flori espuse l-a omului găsire: Speranța-i una, pe

 

Mihai Eminescu - Resignațiune (din Schiller)

... lin al păcei ­ o, lume, mă jelește! ­ Făclia mi-o apleacă, lumina-i asfințește Și iasma-i a fugit. Acuma stau pe podu-ți, vecie-nfricoșată ­ Pe podul tău pustiu: Primește-mputerirea-mi fortunei adresată, Ți-o napoiez neatinsă și nedisigilată ­ De fericire-n lume nemica eu nu știu. Și Tronului ... acuzare, O, jude voalat! Pe steaua-aceea merse senina zicătoare Că cumpăna dreptății o porți răsplătitoare, De secoli intronat. Aci ­ se zice ­ așteaptă pe cei răi spăimântare, Cei buni sunt fericiți. A inimei adâncuri vei da la-nfățișare, Enigmei Providenței vei da o dezlegare, Vei ține socoteală ... învăluită? Vecia ce-i cu care deșert ni te fălești? Măreață pentru că e cu coji acoperită, A spaimelor-ne proprii umbră-nurieșită, Pe-oglinda cea pustie a conștiinței omenești. Icoană mincinoasă de ființi viețuitoare ­ Mumia timpului ­ De balsamul speranței ținute în răcoarea A ... un geniu divin. Sunt două flori ­ el zise ­ ascultă, Omenire, Sunt două flori espuse l-a omului găsire: Speranța-i una, pe

 

Dimitrie Bolintineanu - La un martir

... cu fericire, Pentru ceilalți muritori, Cine ești tu, o, martire? Cine te trimite ori? Ești om? Zi un zeu mai bine, Căci adesea ai căzut Pe când nu lași după tine Nici un nume cunoscut! Norul oare se gândește Când se sparge, ca să dea Văii ce îngălbenește, Viața, frăgezimea sa ... tine Voia unui nume sfânt! N-ai în viață nici o oară, Tu nu ai nimic al tău. În martiri ce ei omoară Ei ucid pe Dumnezeu! Mergi, făramă, risipește Al tău suflet și-al tău lut! Pentru țară te jertfește! Cerului va fi plăcut. Cei răi au să calomnie Numele ... adâncă pată, Trebuie să te gândești. Oameni fără de onoare Vor huli onoarea ta, Sufletele târâtoare Gloria îți vor lua. A eroilor țărână, Pe

 

George Topîrceanu - Chemare

... În zadar te ispitește visul vieții nestatornic! Nu vezi tu că-n înțelesul strânsului de mână dornic, Tremură belșugul unei dulci comori nerisipite De dorinți, pe care ochii nu le lasă tăinuite? Din pustiul păcii tale, tresărind fără să vrei, Ai rămas așa, uimită, cu privirea-n ochii mei, Dar un ... sufletului de fecioară, Ca să tremuri înaintea gândului ce te-nfioară? Nu vezi tu că fără veste umbra serii te-a cuprins, Când pe cerul tău văpaia dimineții nu s-a stins — Și comoara ta de visuri vânturile-au risipit-o?... O, -ți cunosc povestea toată ... de sufletul senin! Cum să-i treacă lui prin minte Să-ți cuprindă trupul tânăr și cu vorba să te-alinte? Și așa, nedumerită, stai pe gânduri ziua-ntreagă, Nici nu-ți mai aduci aminte de ți-a zis vrodată: dragă!... Ci ridică-te și-ascultă, în a ...

 

Mihai Eminescu - Demonism

... cântă de asupra raclei În lumea cerurilor ­ ele-albesc. Și nu mai pătrund raze aurite Prin vechi oblon ­ ci raze de argint Și pe pământ ajung țăndări duioase Din cântecul frumos ­ dar numai țăndări... Ici în sicriu, sub cel capac albastru Și țintuit și ferecat cu stele, Noi ... Noi suntem buni ­ până suntem copii. O binefacere ne dă pământul, Neprețuită-n duioșia ei, El ne permite ca să ne întoarcem Dup-o viață vană, zgomotoasă, În sânul lui ­ în sânul lui și-al păcii. El ne-a și pus, bătrân-duiosul tată, Adânc în suflet ... căutăm fără s-o știm. Ce n-o luăm de la-nceput? De ce O căutăm în luptă? Căci în lupte Nu e decât victorie pe de o parte, Cădere pe de alta ­ nedreptate. Și din viața noastră,-ntemeiată Pe rău și pe nedrept și pe minciună, Și din știința morții ­ a renturnării În corpul mort, din care am ieșit, Se naște veșnica nefericire. Suntem copii ­ etern ... Dar deturnat el recăzu în caos ­ Cadavru viu, l-învăli într-o raclă Albastră. Titan bătrân, cu aspru păr de codri, Plânge în veci ...

 

Mihai Eminescu - Satira IV

... dulce-i picură ghitara "O, arată-mi-te iară-n haină lungă de mătasă, Care pare încărcată de o pulbere-argintoasă, Te-aș privi o viață-ntreagă în cununa ta de raze, Pe când mâna ta cea albă părul galben îl netează. Vino! Joacă-te cu mine... cu norocul meu... mi-aruncă De la sânul tău cel dulce ... să lepezi, După propria lor voie să ne ducă unde repezi, Căci oriunde numai ele ar dori ca să ne poarte, Pretutindeni fericire... de-i viață, de e moarte." ...................................................................... Fantazie, fantazie, când suntem numai noi singuri, Ce ades mă porți pe lacuri și pe mare și prin crânguri! Unde ai văzut vrodată aste țări necunoscute? Când se petrecur-aceste? La o mie patru sute? Azi n-ai chip în ... Încleștând a tale brațe toată mintea să ți-o pierzi? De la creștet la picioare s-o admiri și s-o dezmierzi Ca pe-o marmură de Paros sau o pânză de Correggio, Când ea-i rece și cochetă? Ești ridicul, înțelege-o... Da... visam odinioară pe acea ce m-ar iubi, Când aș sta pierdut pe ...

 

George Coșbuc - Atque nos!

... ei frunte juca luna Și-i juca prin dezmierdare soarele pe tipul ei Și-i jucau pe cei doi umeri doi d-argint luceferei! Văd pe sfânta Luni în codru, păzind tainicele bercuri Cu izvor de apă-vie; văd apoi pe sfânta Miercuri Povestind cu șepte stele; adunând neguri și ploi Și-mpărțind viscole-n lume, eu zăresc pe sfânta Joi. Aci văd pe sfânta Vineri, lângă muntele de glajă Culegând flori de boscoane, ierbi de farmec pentru vraja Și-n povești cu Zodiacul ținând sfântul Soare-n loc ... văd pe-a zmeilor mamă flăcări aruncând din gură; Și văd Ceasul-rău de noapte, povestind cu-al său nepot Și-apoi văd pe mult vestitul Statu-Palmă-Barbă-Cot; Și-apoi văd pe Surgă-Murgă mâncând mazere pe vatră Și mai văd pe Strâmbă-Lemne sfătuind cu Sfarmă-Piatră! Aici văd pajuri mărețe, sub a căror adăpost Voinic-înflorit devine mai frumos de cum a ... Văd și pe Leagănă-Munții, și văd pe Ușor-ca-Vântul, Pe N-aude, pe Nu-Vede și ...

 

Mihai Eminescu - Ondina

... al orelor zilei șirag râzător Se-nșir cele negre și mute Ce poartă în suflet mistere de-amor Pălite, sublime, tăcute        Și noaptea din nori        Pe-aripi de fiori Atinge ușoară, cu gândul,        Pământul. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceață pustie și rece, Un june pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gândirei se-ntrece        Și calu-i turbat        Zbura necurmat Mânat ca de-a spaimelor zână        Bătrână ... De-a lui amor. El fură munților ecouri tinere,        Cântul la dor, Răpește buzelor naivei Vinere        Vorba d-amor. Pe munți în negură, pe stânci de cremene,        El a cătat O albă vergină, să-i fie gemene        Și te-a aflat. Tu ești cântărilor sororă ... mirul cel curat,    Cum o lebădă se pleacă    Bând din lacul înghețat.    Și cu moartea cea adâncă    Am schimbat al vieței gând,    Am fost vultur pe o stâncă,    Sunt o cruce pe-un mormânt.    Care-i scopul vieții mele,    Întreb sufletu-mpietrit?    Ochiu-i stins, buzele mele    De dureri a-nvinețit.    Crucea-mi pare gânditoare ... copilă, decât un amor Ce arde-n o inimă jună, Un glas de ...

 

Mihai Eminescu - Ondina (Fantazie)

... al orelor zilei șirag râzător Se-nșir cele negre și mute Ce poartă în suflet mistere de-amor Pălite, sublime, tăcute        Și noaptea din nori        Pe-aripi de fiori Atinge ușoară, cu gândul,        Pământul. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc, Din ceață pustie și rece, Un june pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gândirei se-ntrece        Și calu-i turbat        Zbura necurmat Mânat ca de-a spaimelor zână        Bătrână ... De-a lui amor. El fură munților ecouri tinere,        Cântul la dor, Răpește buzelor naivei Vinere        Vorba d-amor. Pe munți în negură, pe stânci de cremene,        El a cătat O albă vergină, să-i fie gemene        Și te-a aflat. Tu ești cântărilor sororă ... mirul cel curat,    Cum o lebădă se pleacă    Bând din lacul înghețat.    Și cu moartea cea adâncă    Am schimbat al vieței gând,    Am fost vultur pe o stâncă,    Sunt o cruce pe-un mormânt.    Care-i scopul vieții mele,    Întreb sufletu-mpietrit?    Ochiu-i stins, buzele mele    De dureri a-nvinețit.    Crucea-mi pare gânditoare ... copilă, decât un amor Ce arde-n o inimă jună, Un glas de ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>