Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru VERSURI
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 390 pentru VERSURI.
Ștefan Octavian Iosif - Icoane vechi
Ştefan Octavian Iosif - Icoane vechi Icoane vechi de Ștefan Octavian Iosif A. PANN Psalt înțelept, comoară nesecată De basme bătrânești și vechi zicale, Rapsod glumeț, iubit de mahalale, Cari răsunau de cântece odată, Ce-mi pasă dacă criticii de-azi cată În versul tău greșeli gramaticale! Eu te slăvesc de dragul muzei tale, Apusă azi cu lumea ei uitată. Te văd blajin, muncind din greu, iar seara Stai în cerdac, îți acordai ghitara, Cântai vreun psalm, vreo doină, mici balade... De prin vecini, pândeau pe la ferestre, Oftând în taină, tinere neveste Și pe furiș îți aruncau
Ștefan Octavian Iosif - La o ciocîrlie
Ştefan Octavian Iosif - La o ciocîrlie La o ciocîrlie de Ștefan Octavian Iosif Publicată în Convorbiri literare , an. XXXIV, nr. 5, 15 mai 1900. După Shelley Salut, zeiță a cîntării ! Căci pasere nu poți să fii Tu, care, plină de simțire Prin viersu-ți măiestrit din fire, Reverși din bolțile tăriei așa voioase melodii. Întocmai unui nor de pară mai sus și tot mai sus te-avînți: Și-n adîncimile albastre Răsuni dasupra lumei noastre, Și tot cîntînd te urci într-una, precum urcînd într-una cînți. În slava soarelui ce-apune scăldat în valuri aurii, Te legeni tu, fermecătoare, Bătînd cu drag din aripioare, Asemeni unei ideale, nețărmurite bucurii. Plutind prin purpura-nserării, te pierzi și nu te mai zărim ; Cum piere steaua cînd o-nghite Lumina zilei strălucite, Dar eu ți-aud, ca și-nainte, recitativul tău sublim ; Precum în amijit de ziuă luceafărul ne-apare șters. Și-ndepărtata-i scânteiere. Deși se stinge din vedere, Ne urmărește mai departe, urmîndu-și calea-n univers, Tot astfel cântecele tale triumfă pe pămînt și-n cer, Precum din norul ce-o ascunde, Lumina lunei blînd pătrunde Și-nseninează firmamentul în noaptea plină de mister. Cu ce- ...
Ștefan Octavian Iosif - Scrisoare lui Goga
... de tine-alături azi, Și eu ca tine să-mi încheg cântarea Din vuietul eroicilor brazi Ce strigă peste culmi redeșteptarea! Și de scriam un vers mai avântat, Aprins de-obida silei seculare Și eu de bună seamă-aș fi gustat Ce dulce-i pâinea temniței maghiare... M-am dus â ...
Ștefan Octavian Iosif - Stelelor
Ştefan Octavian Iosif - Stelelor Stelelor de SĂ¡ndor PetÅ‘fi Traducere de Ștefan Octavian Iosif Eu v-am cîntat atît de-adesea, Cu drag, în versurile mele, Și vă mai cînt și astăzi încă, Scînteietoare stele ! O lume mai frumoasă parcă Făgăduiește raza voastră, Și vă iubesc că-mi tot surîdeți din depărtarea-albastră. Și drag mi-e să privesc de-a pururi Acolo unde mai există Puțină veselie încă Pe lumea asta tristă ! Poezii alese,
Ștefan Octavian Iosif - Un vis
Ştefan Octavian Iosif - Un vis Iubesc cum încă om pe lume N-a fost în stare să iubească. Iubita mea e sfântă, mare, Dar nu-i ființă pământească. Iubesc o zeie exilată Din cer, și-n veci o voi iubi: E libertatea. Dar, durere! În vis numai o pot zări. În versurile mele însă Mi-apare falnica iubită. Chiar astă-noapte-a fost cu mine Într-o grădină înflorită. Îngenunchind i-am spus iubirea-mi Și m-am plecat să rup o floare Ca să i-o dau — o mică jertfă... Atunci — cu spada sclipitoare -- La spate-mi apăru călăul, Și capul meu căzu trunchiat... În mâini chiar îmi căzu, și dânsei În loc de floare i l-am
Ștefan Octavian Iosif - Unui tânăr
... Ştefan Octavian Iosif - Unui tânăr Unui tânăr de Ștefan Octavian Iosif Departe, pân' la mine, blând, Înâiul vers al tău pătrunde; Uimit plec fruntea, și-ascultând, Tristețea nu mi-o pot ascunde. Te văd la masa ta de scris Și simt credința ta ...
Alecu Donici - Dlui Grigorie Alexandrescu
Alecu Donici - Dlui Grigorie Alexandrescu Dlui Grigorie Alexandrescu de Alecu Donici La hărăzirea fabulei "Râul și heleșteul" Nici gândeam ca pentru versuri să iau în mână condei, Când țintirea-mi aici este la un altfel de idei, Care nu cer epistole, nici fabule de glumit, Ci protesturi, reclamații dreptului de sprijinit.* Dar dorita întâlnire-ți mă făcu să stau un ceas, Și din cuprinsul Temidei să mă cațăr pe Parnas. Rodul astei întreprinderi e fabula ce-ți închin, Scrisă cu o grabă mare, într-un stil nu prea senin; Dar a mea dorință este ca tu să fii vecinic râu De poezii curgătoare, de talentul cel mai viu; Să scrii pentru-a noastră slavă, ca toți să ne lăudăm, Câți o limbă românească astăzi întrebuințăm. Știi prea bine că talentul este de la ceruri dat Și oricare-și va da sama cum în lume l-au tractat. Talentul tău este mare și sama-ți va fi mai grea, Când din orice întâmplare a-l părăsi tu vei vrea. Toți poeții cearcă-n lume feluri de nemulțumiri, Dar din ele scânteiază cele mai vie simțiri. Ațâțați de-mpotrivire ei se luptă ne-ncetat, Și ...
Alecu Donici - Măgarul și privighetoarea
Alecu Donici - Măgarul şi privighetoarea Măgarul și privighetoarea de Alecu Donici Măgarul au văzut pe o privighetoare. — Prieteno, i-au zis, mă rog să mă asculți: Eu tot am auzit o vorbă de la mulți, Că tu întru cântări ești meșteriță mare, Și iată, acum vreu De iscusința ta să judec singur eu. Iar buna păsăruică, pornită spre cântare, Când liniștit, abia În sine ciripea, Când tare șuiera, Când glasu-i tremura, Apoi, prin dulcea ei strigare, Întru a dragostei cei gingașe plecare Pe amorașul său chema, Și rediul desfătat, cântarea-i răsuna; Iar lumea ascultând Tăcea și se mira. Măgarul însă de pământ S-au rezemat cu fruntea, Și au răcnit așa: "Tu versuri ai plăcute, Dar când ai asculta Cucoșul de la noi, mai bine ai cânta." Acestea auzind în suflet s-au jignit Acea privighetoare Și de atunci au contenit Pentru măgari a sa cântare. Dumnezeu să ne ferească De judecata
Alecu Donici - Râul și heleșteul
... te pilduiești De-a mea viață lină De desfătare plină; Căci eu, deși nu sunt pe hartă arătat, Deși nici un poet vrun vers nu mi-au cântat, Dar stau în maluri moi, Pe perini de noroi, Ca o cucoană mare Pe puful cel mai moale; De barce, plute ...
Alecu Donici - Satire și alte poetice compuneri
Alecu Donici - Satire şi alte poetice compuneri Satire și alte poetice compuneri de Antioh Cantemir traduceri realizate de Alecu Donici în colaborare cu Constantin Negruzzi (1844) Prefața autorului Satiră se poate numi acea compunere care prin un stil vesel, luând în râs demoralizația, stăruiește a îndrepta năravurile omenești; pentru aceasta ea în scopul său e potrivită cu orice altă alcătuire morală, dar stilul ei fiind mai simplu și vesel, se citește cu plăcere, și dezvălirile ei sunt mai nimerite pentru că de luarea în râs noi ne temem mai mult decât de orice pedeapsă. Satira și-a luat începutul său în priveliștile populare unde între actele tragediilor se vâra, pentru înveselirea privitorilor, reprezentații comice, în care fețele în chip de satiri prin glume grosiere și cu totul populare, prihăneau năravurile și relele deprinderi ale cetățenilor. Aceste înfățoșeri, romanii urmând grecilor le introduseră în priveliștile lor, iar apoi afară de priveliști începură a face verse satirice. Un oarecare Luțilie deschise drumul lui Orație, Pers și Iuvenal, și aceștia satiricilor italieni, franțezi și de alte nații. Eu în compunerile mele am urmat mai ales pre Orație și pre franțezul Boileau de la carii multe am ...
Alexandru Macedonski - Avânt Avânt de Alexandru Macedonski Precum în largul mării corabia s-oprește Când vântul nu mai suflă și pânza pe catart Atârnă nenstrunată sub luna ce-i zâmbește Cu razele ce-asupră-i zadarnic se împart; Precum vioara tace când coarda se destinde Ș-abia auzi în suflet cântând ca printr-un vis Răsunete suave, voioase sau murinde, Ce trec prin amintire c-un farmec nedescris; Așa-n restriștea vieții, poetul, și el tace, Cu inima rănită în pieptul sângerat, Nimica nu-l mai mișcă, nimica nu-i mai place Și-l află-orice simțire cu sufletu-nghețat. Ca el e și matrozul corabiei oprite... Avântul și-l legase de-al vasului înot, Iar apa oglindește priviri nensuflețite, Și mută se întinde oglindă pestetot. Sunt triste, oh! sunt triste momentele acele, Căci inima rănită a bietului poet Adoarme ca și marea sub cerul plin de stele Și nu mai cântă-ntr-însul speranță, nici regret. Precum însă deodată la-ntâia adiere Corabia tresare pe-al undei sân amar Și pânzele se umflă ș-o-mpinge cu putere, Jucând-o în buiestru ca falnic armăsar; Tot astfel inspirarea deodată se ridică, Și aripi nevăzute îl schimbă- ...