Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ZGOMOT
Rezultatele 111 - 120 din aproximativ 323 pentru ZGOMOT.
Vasile Alecsandri - Ștefan Vodă și șoimul
... Ș T E F A N Șoimule, șoimuț ușor, Fă-te roată sus în zbor. Ce se vede la hotare De s-aude zgomot mare? Ș O I M U L Ștefane! viteazul meu! Zău! de altul c-ar fi rău, Iar de tine mult e bine Că tu ...
... naște și moare-n primavară, Acolo piere umbra în zilele de vară, Și toamna-i fără roadă, ș-a iernii vijelii Cutrieră cu zgomot pustiele câmpii. Pe cea savană-ntinsă și cu sălbatic nume, Lung ocean de iarbă necunoscut în lume, O cumpănă se-nalță aproape de un puț ...
... câmpia de-o lungă văietare Ce se-ntrecea-n groază cu-a lupilor urlare... Și om, și lupi, și bivoli, vârtej misterios, Cu zgomot dispărură în fundu-ntunecos! VI Din noaptea cea fatală Briar pe-a lui câmpie N-au mai părut!... De dânsul nimic nu se ...
... pomenesc, Oameni buni! de atunce în tihnă trăiesc. Și, sărutând mortul, bătrânul moșneag Oftă și se duse cu-al său vechi toiag. Iar poporu-n zgomot
Vasile Alecsandri - Noaptea Sfântului Andrii
... Vasile Alecsandri - Noaptea Sfântului Andrii Noaptea Sfântului Andrii de Vasile Alecsandri Zgomot trist în câmp răsună! Vin strigoii, se adună, Părăsind a lor secrii. Voi, creștinelor popoare, Faceți cruci mântuitoare, Căci e noaptea-ngrozitoare, Noaptea ...
Vasile Alecsandri - O noapte la țară
... Pentru acel ce caută în rai neînsemnat! Plăcut, plăcut e ceasul de griji nentunecat, Și dulce este viața ce curge lin, departe De-al omenirei zgomot, de-a ei fumuri deșarte! Când inima hrănește o tainică dorință, Când omul simte-n sănu-i o crudă suferință, O jale fără ...
... brazde lungi Ce se-nșiră-n bătătură ca lucioase, negre dungi. Treptat câmpul se umbrește sub a brazdelor desime; El răsună-n mare zgomot de voioasa argățime, Iar pe lanul ce în soare se zvântează fumegând, Cocostârcii cu largi pasuri calcă rar și meditând. Acum soarele-i l-ameazi ...
Vasile Alecsandri - Răzbunarea lui Statu-Palmă
... peatra măcinată și cu petrele-aruncate El iezește, bate, umflă râurile tulburate. Culmele trec peste șesuri, apele trec peste maluri, Valuri mari se sparg în zgomot, răpezite peste dealuri, Dar nici clocotul lor aprig, clăbucind, ferbând în spume, Nici chiar troncătul de zdraveni bolovani în rostogol Nu-ngrozesc ca uriașul ce ...
... unui nor, Și zefirul mai rece începe de suspină Pîn frunze, pe cîmpie cevași mai tărișor ; P-acea plăcută vreme în astă tristă vale, De zgomot mai de laturi eu totdauna viu, Pe muchea cea mai naltă de mă așăz cu jale, Singurătății încă petrecere de țiu. Întorc a mea ...
Vasile Cârlova - Ruinurile Târgoviștii
Vasile Cârlova - Ruinurile Târgoviştii Ruinurile Târgoviștii de Vasile Cârlova Informații despre această ediție Poezie scrisă în 1828, tiparită la 20 martie 1830 în Curierul Românesc cu o prezentare a lui Ion Heliade Rădulescu O, ziduri întristate! O, monument slăvit! În ce mărime naltă și voi ați strălucit, Pă când un soare dulce și mult mai fericit Își răvărsa lumina p-acest pământ robit! Dar în sfârșit Saturnu, cum i s-a dat de sus, În negura uitării îndată v-a supus. Ce jale vă coprinde! Cum totul v-a pierit! Subt osândirea soartei de tot ați înnegrit! Din slava strămoșască nimic nu v-a rămas. Oriunde nu se vede nici urma unui pas. Ș-în vreme ce odată oricare muritor Privea la voi cu râvnă, cu ochiu-ațintător, Acum de spaimă multă se trage înapoi Îndată ce privirea îi cade drept pe voi... Dar încă, ziduri triste, aveți un ce plăcut, Când ochiul vă privește în liniștit minut: De milă îl pătrundeți, de gânduri îl uimiți. Voi încă în ființă drept pildă ne slujiți Cum cele mai slăvite și cu temei de fier A omenirei fapte din ...
Vasile Pogor - Poezie Poezie de Vasile Pogor Informații despre această ediție Neam vine și neam să trece, iar pămîntul în veci stă, Din visul zădărniciei aceasta mă deșteptă Muritoriu că este omul, toți o știu și o simțesc Dar puțini la adevărul vremelniciei gîndesc. Iubirea acea de sine ce în lume mișcă tot Din cuvîntătoriu îl face dobitoc pe om nitot. Cu nadă înșălătoare îl zmulge din adevăr Și-n prăpastia pierzării îl tîrîește de păr. Decît toți a fi mai mare, în patria mea dorem Și pentru pogorîtorii cei din mine o gătem. Aceasta cum se lucrează ? Să lucrează prin păcat. Ca să calc în așa treaptă, trebuie să fiu bogat, Ca să adun bogăție urmeaz-a fi răpitoriu, Crud, nemilostiv, sălbatec, mincinos și-nșălătoriu. Dar bogați mai sînt și alții ; trebuie sau să-i zatresc, Sau cu chipuri oarecare viclene să-i sărăcesc, Și pe toți cei deopotrivă cu mine să-i împilesc Și un drit cu osibire oarecare să-mi păstresc. Sufletul să-l dau uitării, cugetul neascultat Cu a sale mustrări toate să-l înnăduș prin păcat. Sîngele celui deaproape să-l privesc neoțărît Cum gîlgîiește cu spumă de ...