Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AȘA CUM
Rezultatele 1101 - 1110 din aproximativ 1312 pentru AȘA CUM.
Vasile Alecsandri - Constantin Brâncovanul
... Trei cuconi ce am avut, Pe tustrei mi i-ați pierdut, Dare-ar Domnul-Dumnezeu Să fie pe gândul meu Să vă ștergeți pe pământ Cum se șterg norii la vânt, Să n-aveți loc de-ngropat, Nici copii de sărutat!" Turcii crunt se oțereau Și pe dânsul tăbărau, Haine mândre ... i le rupeau, Trupu-i de piele jupeau, Pielea cu paie-o umpleau, Prin noroi o tăvăleau, Și de-un paltin o legau Și râzând așa strigau: ,,Brâncovene Constantin, Ghiaur vechi, ghiaur hain! Cască ochi-a te uita De-ti cunoști tu pielea ta?" ,,Câini turbați, turci, liftă rea ...
Ștefan Octavian Iosif - Scrisoare (Iosif-Anghel)
... literatura Și-azvârl în foc carnetul meu de note. De-acum mă pun serios să adun bancnote, În pod îmi spânzur lancea și armura, Și, cum vă spun, am să vă fac figura, Chiar dac-aș ști că-s Anghel Bounarotte! Ce-atâta artă când în pruni rodește Aperitivul zilelor de ...
Dimitrie Anghel - Scrisoare (Iosif-Anghel)
... literatura Și-azvârl în foc carnetul meu de note. De-acum mă pun serios să adun bancnote, În pod îmi spânzur lancea și armura, Și, cum vă spun, am să vă fac figura, Chiar dac-aș ști că-s Anghel Bounarotte! Ce-atâta artă când în pruni rodește Aperitivul zilelor de ...
Mihai Eminescu - Făt-Frumos din lacrimă
... Mihai Eminescu - Făt-Frumos din lacrimă Făt-Frumos din lacrimă de Mihai Eminescu 1870 În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea ... cernit Mama-pădurilor cea nebună. Ochii ei — două nopți turburi, gura ei — un hău căscat, dinții ei — șiruri de pietre de mori. Cum venea vuind, Făt-Frumos o apucă de mijloc și o trânti cu toată puterea într-o piuă mare de piatră; peste piuă prăvăli o bucată ... s-o porți... să te iubești cu mine. Din tortul meu ți-aș face o haină, din zilele mele, o viață plină de desmierdări. Astfel, cum privea umilită la el, fusul îi scăpă din mână și furca căzu alături de ea. Ea se sculă și, ca rușinată de cele ce zisese ...
Grigore Alexandrescu - Bistrița (Încheiere)
... iubită care te-a lăsat fără vreme, găsești o asemănare tristă între viața lor cu a acelor plante, și zici că așa piere, așa se trece tot ce e bun și frumos în lumea aceasta! În puțină vreme cât mai zăbovirăm la Bistrița, călugării ne spuseră multe despre ticăloșia ... dorobanți ce îi eram datori prieteneștii îngrijiri a cârmuitorului acelui județ. Altfel am fi fost în primejdie să mânem afară din mânăstire, după cum se urmează cu alți păcătoși care vin pe jos și fără suită. După un adevăr trivial, înaintea lui Dumnezeu suntem toți deopotrivă, și în locașul ...
... cu crăcană, răspunse unul din ceata „dimonilorâ€�, dar a ascuns-o mama-n pod ca să nu ne primejduim. - Destul, măi hodoroagă! Cum zic, iai pușca, ochești… și, când îți vine vulturul la țintă, pâc, tragi cocoșul și dai foc. Tai, acum, piciorul galiței, îl cureți de măduvă ... și-ți iai trișca. O scoți din furnicar, îi destupi borțile și bei frumușel vinul; după aceea, o faci înspre casă, cântând din trișcă, dar așa de frumos că cine te aude trebuie să plângă și să râdă. Dar, în urma ta, parcă se năruie tot cerul, așa fac „eiâ€� gălăgie, strigându-te pe nume și jurându-ți averi. Să te puie, însă, Tartorul să privești îndărăpt, că-ți sucește gâtul ca ... comună, suduindu-l amarnic pe Cărășel, căci numai el putea să fie poznașul. „Domniiâ€� de la comună îl chemară pe Cărășel printr-o mărcuță, cum era obiceiul pe vremea aceea, ca să-și dea seama de fapta lui. Serafim se duse la comună cu fața smerită ca un călugăr. Iapa ... e iapa asta, jupâne Cărășel? Diacul se cârni, se suci, la început, dar în urmă răspunse: - Apoi… e a mea, cinstite persoane. - Și ...
Constantin Negruzzi - Întâia noapte a lui Iung
... acel întuneric nu-i ca mine de trist, nu-i ca mine de jalnic! Fantom spăimântători ci-l urmează tăcere, Pe scaon de abanos având așa șăderi Cu un nour des văzduhu învălești Și cu un schiptru de plumb pe lume stăpânești. Ci întuneric, Doamne! și ce liniște mari! Și fire ... tăceri, ea îi dă ascultări, În zădar urechea ascultă, în zădar ochiul vede, Toati în lumi sunt moarte, toate întru tăceri! De acest mari lucru cum sufletul să miară, Nenorociri, necazuri, toate acum să piară! O, stălucite soare! O, ste preluminoasă! Vin de mă luminează, ah! zi prefioroasă! Voi, cari-mi ...
... Naționalul , an II, nr. 45, 4 august 1891 Daniil, bătrînul stariț, Șade-n jețu-i, răsturnat; Chipul lui îmbracă umbra Gîndurilor ce-l străbat, Și cum stă, în rasa-i lungă, Cuvios și neclintit, În tăcerea asta sfîntă, Ai jura că-i zugrăvit... Numai dreapta lui, alene Rezemată pe spătar, Cum ... la pămînt, Stă în taină și cerșește Îndurarea celui sfînt. ............................. Daniile, Daniile, Mult ai rîs ș-ai huzurit; Unde-i rumîna Glafira Să te vad-așa
Ion Luca Caragiale - Inovațiune
... v'a crescut între umeri; Văzând pericolul la care s'ar expune societatea română prin lipsa eventuală a acestei foi, căci, cum am zis, zeama de lămâie fiind pe sfârșite, Moftangiria voastră e amenințată de pieire, M-am gândit să vă viu în ajutor, și nici una ... că n'o să se găsească): ŤBine, nene, toate sunt bune, înțeleg vin artificial, pâine artificială, ou artificial, pui artificial, cloșcă artificială - dar Moftartificial, cum are să fie ? Ce ? e destul să te faci că strănuți ca să și miroasă ? - Ei bine, amicii mei, nimic mai adevărat ! nimic mai natural ... din același tată și aceeași mamă, un frate român liberal, pe care l-a ales Națiunea în luptă cu Reacțiunea la Giurgiu, deputat. Așa că acu e încurcătură: Menelas e moftangiu artificial român și Efrem moftangiu artificial grec. Șcl. Șcl. Cred că v'ați săturat de exemple citate din ...
Mihai Eminescu - Diamantul Nordului
... munte e poartă și streșini păduri Și scările-s dealuri... În falnicii muri, Prin aspru arcate boltiri de fereastră, Priveai o lumină ca cerul albastră. Cum marea de valuri nu știe repaos, Astfel se frământă al norilor caos, O stea nu lucește pe bolta cea largă Â Pornit ca de vânturi ... sub lună, Cu ziduri crăpate de ger și furtună, Se uită la ceruri, se uită în mare... Cu capul în jos se aruncă... Dispare. Și cum amorțește și-ngheață... suspină: Â O, piatr-a luminei, revarsă-mi lumină! Prin genele-nchise s-arată, o vede Și strigă... și mâna ... i, cu lacu-i, castelu-i Ca-n vis, ca aievea i se arăta lui. Ce stai cu sfială, ce nu te apropii, N-auzi cum pe frunze alunecă stropii, Ș-aleele scutur de rouă o ploaie Iar soarele nalță în disc de văpaie? El scările urcă cu piatra în mână ... făcut-au ghitara paradă: IÅ„ez nici visase să vie să-l vadă. Și ce-i mai rămâne să facă săracul? În lac să privească cum joacă malacul? Mai bine prin tufe se fură cu pază... Ca nimeni s-auză și nimeni să vază. În urmă-i o ușă-n balcon ...
Mihai Eminescu - Diamantul Nordului (Capriccio)
... munte e poartă și streșini păduri Și scările-s dealuri... În falnicii muri, Prin aspru arcate boltiri de fereastră, Priveai o lumină ca cerul albastră. Cum marea de valuri nu știe repaos, Astfel se frământă al norilor caos, O stea nu lucește pe bolta cea largă Â Pornit ca de vânturi ... sub lună, Cu ziduri crăpate de ger și furtună, Se uită la ceruri, se uită în mare... Cu capul în jos se aruncă... Dispare. Și cum amorțește și-ngheață... suspină: Â O, piatr-a luminei, revarsă-mi lumină! Prin genele-nchise s-arată, o vede Și strigă... și mâna ... i, cu lacu-i, castelu-i Ca-n vis, ca aievea i se arăta lui. Ce stai cu sfială, ce nu te apropii, N-auzi cum pe frunze alunecă stropii, Ș-aleele scutur de rouă o ploaie Iar soarele nalță în disc de văpaie? El scările urcă cu piatra în mână ... făcut-au ghitara paradă: IÅ„ez nici visase să vie să-l vadă. Și ce-i mai rămâne să facă săracul? În lac să privească cum joacă malacul? Mai bine prin tufe se fură cu pază... Ca nimeni s-auză și nimeni să vază. În urmă-i o ușă-n balcon ...