Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE EA
Rezultatele 1141 - 1150 din aproximativ 2249 pentru PE EA.
Bogdan Petriceicu Hasdeu - La casa de nebuni
... iubesc. Când pentr-ntâia dată În lumea vinovată Al Tatălui cuvânt S-aduc o viață nouă M-a pogorât, ca rouă Din stele pe pământ, Căzui mâhnit pe pălămidă, Căzui pe frunză cu omidă, Căzui pe buruieni cu spini, Și roua cea dumnezeiască Din bălării făcu să crească Lămâi și rodii și măslini! Acuma pentr-a doua oară Din ... S-adormi și tu. Ha, ha! De nu m-aș deștepta! A! Iată cineva mai potrivit cu tine: Moșneag posomorât cu nasul tot pe sus. Ce vis ciudat! eu, bre, m-aș mulțumi mai bine Pe-un Capșa să-l visez decât p-alde Isus! El pleacă, iar bătrânul, un chip de moaște sfântă, Surâde și-mi întinde o mână de ... L-ai auzit, ce dulce și mângâios vorbește? — Vorbește cine? unde-i? — Nici tu n-ai auzit? Ești surd și tu ca dânșii! Pe toți vă-nnebunește Materia cea brută, pe toți v-au asurzit! Urechea-ți nu-i ureche! Tu nu știi c-ai în tine, Ascuns în fundul minții, pitit în duhul teu, Un ...
Cincinat Pavelescu - Ce este o epigramă și cum se face%3F
... epocă fiecare voia să aibă spirit și succes ușor. Toți căutau versurile mici, scurte, picante, care se citeau ușor, și care fac să râdă și pe cei mari, și pe cei mici. Pe atunci, cel mai mare talent era să distrezi, și prima calitate: să nu fii ridicol. Epigrama a păstrat ceva din caracterul inscripției. Când ... ținută satirică mult mai pronunțată. El izbi cu vigoare în corupția societății romane, în delapidatorii publici [...]. El se ridică și contra scriitorilor neoriginali și sfătuiește pe negustori să învelească în versurile lor sardele și măsline. Tablourile pe care le evocă sunt uneori pline de obscenități, iar expresiunile nu scapă, cu toată energia lor, de trivialitate. Tibul, Ovidiu și Martial califică pe Catul cu expresia laudativă de Doctus, ca aluzie la savantele lui imitațiuni din grecește. Horațiu tratează pe Catul, pe nedrept, cam de sus și se laudă când spune într-un vers că el e cel dintâi ce a făcut să treacă cântecele ... secolul lui August, iar când subiectul îi îngăduie, el se ridică până la tonul epic. Și hexametrul lui, cum a observat Erasm, reamintește pe ...
Dimitrie Bolintineanu - Făt-Frumos (Bolintineanu)
... față flori ce-omor. El zăreste-o porumbiță Cu cap mic și poleit; Și, sub aripa-i liliță, Cu săgeți o a rănit. Pe troiene de ninsoare Sângele s-a-mprăștiat Și la razele de soare În flori dulci a înviat. — ,,De-aș avea ... fac să mă iubească Măcar numai într-o zi; Apoi moartea să sosească, Că ferice aș muri!" — ,,De te-i ține de cuvinte, Eu pe fată ți-o voi da!" Zice-ieșind ca din morminte Un om negru în manta. — ,,Dă-mi copila ce-mi lipsește, Într-o zi ... o fată albă, dulce, Precum el a fost visat Rumenă și albuliță Și cu perii bălăiori, Cu grumazi de porumbiță Și cu flori pe sâniori. — ,,Vin', cerească-nchipuire! Strigă albul vânător, Să mă-mbeți cu-a ta iubire, Apoi fericit să mor!" Copilița rușinoasă Pleacă ochii ...
Titu Maiorescu - Poezii populare române
... foarte mult când ar crede că simțimântul naiv al poporului nu este compatibil cu ideile cele înalte. Lumea se poate aprofunda tot așa de bine pe calea inimei ca și pe calea reflecției, și din aceea că poporul își exprimă numai simțirile sale nu rezultă că i-ar lipsi meditațiunea și delicatețea în exprimarea ei. Îndrăznim ... brăduleț S-a oprit un șoimuleț, El se uită drept în soare Tot mișcând din aripioare. Jos, la trunchiul bradului, Crește floarea fagului, Ea de soare se ferește Și de umbră se lipește. - Floricică de la munte, Eu sunt șoim, șoimuț de frunte, Ieși din umbră din tulpină, Să ... al său trai. Tu ai aripi zburătoare Ca să te înalți la soare, Eu la umbră, la răcoare, Am menire-nfloritoare. Tu te leagăni sus pe vânt, Eu mă leagăn pe pământ. Du-te-n cale-ți, mergi cu bine, Făr-a te gândi la mine. Că e lumea-ncăpătoare Pentr-o pasăre ș ... lângă mine Și s-o apăr de orcine. Sau când spune în Doncilă (pag. 113): Rămâi, soro, sănătoasă, Ca o viorea frumoasă Într-un păhărel pe masă. Sau când compară cu vioiciune plastică (pag. 290): Voinicelul nearmat E ca știuca
Vasile Alecsandri - Fata de birău
... Vasile Alecsandri - Fata de birău ,,Fată de birău! Fă pe dorul meu." ,,Ba, bădiță, ba, Nu te-oi asculta, Că mă-i înșela Și nu mă-i lua." ,,Jur pe mândrul soare Ce sfârșit nu are! Că eu vreau să-mi fii Mamă la copii." Fata-l asculta Și mi-l săruta; Iar a ... Ș-a se blestema. Ea se tot bocea, El îi tot zicea: ,,Fată la birău Și de țăran rău! Ce plângi la pârău? Rogi pe Dumnezeu Ca să te iau eu? Nu mai plânge, fa, Că eu te-oi lua De soția mea Când se va vedea Ursul cu cercei ... un iepure schiop Într-un vârf de plop." [1] Birău : cioplitor de sare la ocnă. Tot acest subiect este cântat în Ardeal cu versurile următoare: Pe cea zare de colnic Merge-un tânăr de voinic. Pe cea vale înflorită Merge-o fată-mbobocită. Când au fost de către seară Ei în drum s-împreunară; Când au fost de către zi, Unul ...
... adune folos însemnător; Dar trebuia să treacă o renumită vale, La care cărăușii-ndată ce-au sosit, Așa s-au sfătuit: Ca să pogoare valea, pe rând, încet, cu minte; Iar carul după urmă să facă înainte, Căci boii ce-l purtau, Deprinși fiind și maturi, mai vrednici s-arătau; Și ... adevăr, carul mergea încet, ca gândul Cel încercat de grije și frământat de ani. Dar o pereche de juncani A căror venea rândul, Pe boii bine învățați Îi criticau de moarte: — Uitați-vă, boi lăudați! Vedeți — ziceau — neghiobii, un car nu știu să poarte, Ia uite ... Ar vrea din el să iasă. O, Doamne! Și ce boi! Cu ce renume mare! Mai bine ar căra gunoi, Sau ar ședea la bragă, pe somn și pe mâncare... Ia să ne vadă și pe noi!.. Cu-așa ocări, juncanii pornesc cu carul lor; Dar greutatea îi apasă; Ei să oprească vor, Și-n dreapta se cam lasă; Apoi, de ...
George Coșbuc - Dragostea păcurărească
... dai de viu la moarte! Știu eu că la străini sânt Câte lucruri de minune, Câte nu se mai pot spune Și n-au seamăn pe pământ: Turnuri mari până la stele, De te pierzi privind la ele! Și pe-acolo-s numai mări, Și corăbii și ostroave, Potcoviți cai cu potcoave De argint; și-n alte țări Umblă cel din urmă faur, Îmbrăcat în ... câinii? Și cu baciu-n preajma stânii Mai cerca-ne-om în puteri, Spre-a vădi care-i mai harnic De pus cașii pe comarnic? Și de-acum în sărbători, Părăsindu-mi mielușeaua, Mai juca-voi arcăneaua? Și de-acum în șezători Voi mai fi să fiu pe lume, Fetele să-mi pună nume? Nu știu cum am să trăiesc Colo-n țările străine, Însă știu atâta bine Că-n dor am să ... de-acum mai mult N-am să văd câmpii cu soare, N-am să păstoresc mioare, Glas de clopot n-am s-ascult. Și vătui pe coasta lată N-am să mân eu niciodată! N-am să văd preste răzor Mai mult mieii cum aleargă, Nici miori pe lunca largă. Nici înterții la izvor; N-am să văd de-acuma iezii ...
Ion Luca Caragiale - Moftangii
... nu o prea iei la vals: suflarea ei te face să-ți aduci aminte cu mult regret de mirosul violetelor de Parma. Poftită ori nepoftită, ea trebuie să se afle la toate balurile de rigoare, ale curții, ale societăților, ale lumii mari, la reprezentațiile prime, extraordinare sau de gală. Ea e abonată la L'Independance roumaine și trebuie să figureze neapărat în Carnetul lui Claymoor. Fiecare moftangioaică spune bucuros din fir în păr toată conversația ... le dirija - institute absolut indispensabile Rromâniei, care este și trebuie să fie centrul și farul cultural în Peninsula Balcanică... Ar fi o rușine să lăsăm pe Bulgaria să ne ia înainte! De exemplu. Este absolut indispensabil să întemeiem un institut pentru domesticirea, prăsirea și educația licuricilor - lampyris resplendens - având misiunea de ... luminare a capitalelor mari, secundo: diferitele spețe de lampyris resplendens... După spusa entomologiștilor, există până acuma vreo patruzeci, afară, se-nțelege, de acele pe cari le va mai descoperi savantul nostru. Moftangiul științific este sacrosanct. Nici un guvern nu cutează, nu gândește măcar să se atingă de el și ... mai puțin decât îi pasă unui suveran african de opiniile presei europene; când are oarecare talent și spirit, critica-l iritează și-l neodihnește ca ...
Vasile Alecsandri - Iorgu de la Sadagura
... că știu că-i plăcea pân’a nu se porni, și le-o fi dorind ca niște zaharicale, dragul moșului!... Am adus înadins pe Barbu de la Iași, ca să-i cânte: “Frunză verde... “, pentru că pe-acolo, prin academiile din Sadagura, nu cred să mai fi auzit cântece de-a noastre de cele bătrânești... Măcar că și pe-acolo or fi mozâcanți... da geaba... n-au haz... Eu când aud țârlâituri de cele nemțești, îmi vine să-i ieu cu toropala... Îți scârție ... bună?... DAMIAN: Apoi dacă am respuntație bună, cum o chemi d-ta... ce zici că am trimis oamenii din ogradă?... GAHIȚA: Da n-ai trimis pe Iftimi să mă poftească la masă?... și tocmai pe el l-ai găsit mai cu cap pentru ca să-mi facă invitație? DAMIAN: Da ce ți-a făcut? pentru numele lui Dumnezeu ... În urmare, mi se poate trece câte le zic. În vremea mea, dragă cucoană Gahiță, bătrânii aveau voie să grăiască ce le plăcea, pentru că pe-atunci tot omul cu părul alb era cinstit... și cred că străinii nu ne-au stricat încă toate obiceiurile cele bune. GAHIȚA: Departe de a
Constantin Stamati - Țăranii și pâraiele
... mori, case, oameni și vite, În timpul când totdeauna râul cel mare curgea Lin, încât nu ajungea, Cu mărețele lui valuri, Orașele răsfățate ce era pe a lui maluri. Apoi socotea țăranii că el va face dreptate Și va propi pe pâraie de la jac și strâmbătate. Dar zadarnică speranță, căci ei lângă râu viind, Și luând sama mai bine, Au văzut pe dânsul plutind Toată a lor avuție ce pâraiele răpise, Pe care râul le primise Și le înghiță în sine... Deci bieții țărani atunci unul la altul cătând, Și capetele clătind, Între ei așa vorbi: â ... pierdem timpul spre a ne tângui, Căci nimic vom isprăvi, Și nici vom afla dreptate, Dacă cei mici cu cei mari împart drept pe jumătate.â€� Această pildă o înțelege Cugetul dregătorului celui făr’ de lege, A căruia avuție ca fumul se risipește... Și măcar testament de ...
Ivan Andreievici Krâlov - Țăranii și pâraiele
... mori, case, oameni și vite, În timpul când totdeauna râul cel mare curgea Lin, încât nu ajungea, Cu mărețele lui valuri, Orașele răsfățate ce era pe a lui maluri. Apoi socotea țăranii că el va face dreptate Și va propi pe pâraie de la jac și strâmbătate. Dar zadarnică speranță, căci ei lângă râu viind, Și luând sama mai bine, Au văzut pe dânsul plutind Toată a lor avuție ce pâraiele răpise, Pe care râul le primise Și le înghiță în sine... Deci bieții țărani atunci unul la altul cătând, Și capetele clătind, Între ei așa vorbi: â ... pierdem timpul spre a ne tângui, Căci nimic vom isprăvi, Și nici vom afla dreptate, Dacă cei mici cu cei mari împart drept pe jumătate.â€� Această pildă o înțelege Cugetul dregătorului celui făr’ de lege, A căruia avuție ca fumul se risipește... Și măcar testament de ...