Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU MAI ȘTI CE SĂ FACĂ
Rezultatele 1161 - 1170 din aproximativ 1281 pentru NU MAI ȘTI CE SĂ FACĂ.
Gheorghe Asachi - Iepurile și amicii săi cei mulți
... chiar ca o vargă, Stă, răsuflă-un pic, ascultă, Mânat iar de spaimă multă Prin râpi fuge și tufari. A lui urme ca să-nșele, Face multe vârtejele, Pănă scapă de ogari, Ș-obosit de fugă, acum Se lungește chiar în drum. Ah, ce dulce bucurie În cumplit-acela val Au simțit, când pe câmpie Alergând văzu un cal. Zisu-i-au deci: Frățioare, Ca să scap de vânătoare Să te-ncalec puținel, Sprinten tu, eu ușurel, Este-a cailor virtute Pe vecinul său s-agiute! Nechezând calul îi zice: Vei da gios ... amant! După taur vine-apoi Un bătrân bărbos căproi, Dar nici ista vra să-l ducă, Zicând că la mers hurducă. Iată că-ntre cii ce trec Vinea ș-un lânos berbec; Ce și el ceru iertare Că de-agiuns povoară are, Ș-apoi giocuri de noroc Nu vra peste-al său cojoc. Spre vițelul care rage Bietul iepure se trage Ș-agiutori ceru duios De la vărul credincios. Să mă-ncaier, zisă,-acum L-așe certe de pe drum? Sinior iepure, ț-oi spune Razim în mine nu ...
George Coșbuc - Doina (Coșbuc)
... George Coşbuc - Doina (Coşbuc) Doina de George Coșbuc Copilo, tu ești gata De-a pururea să plângi! Și când ești tristă, Doino, Tu inima ne-o frângi. Dar nu știu cum, e bine Când plângi, că-n urma ta Noi plângem toți, și-amarul Mai dulce ni-e așa. Și toate plâng cu tine Și toate te-nțeleg, Că-n versul tău cel jalnic Vorbește-un neam întreg. Pe fete ... izvor, Tu singură stăpână Pe sufletele lor. Le-nveți ce e iubirea Și râzi cu ochi șireți, Deodat-apoi te-ntuneci Și cântece le-nveți: Să cânte ziua-n luncă Și seara când se-ntorc, Când triste-n pragul tinzii Stau singure și torc. Când merg flăcăi la oaste Cu lacrimi ... cânți s-adoarmă-n umbra Căpițelor de fân. Din văi tu vezi amurgul Spre culmi înaintând, Pe coaste-auzi pâraie Prin noapte zgomotând, Și-asculți ce spune codrul Când plânge ziua-ncet Ah, toate, Doino, toate Te fac să fii poet. Și, singură cu turma, Privind pierdută-n zări Spui munților durerea Prin jalnice cântări. Pe deal românul ară Slăbit de-amar și frânt ... ...
... Duiliu Zamfirescu - Harpista Harpista de Duiliu Zamfirescu Orgia se sfârșise... ieșeau grupe glumețe De capete aprinse, de ostenite fețe, Mergând să se întinză sub cerul cel senin, Beți unii de câștiguri, iar alții beți de vin. În umeda tavernă abia mai rămăsese Câțiva bețivi de fructe ce dormitau pe mese, Trei lampe fumegânde, trei calfe de cizmari Și Paola harpista cu ochii săi cei mari. Cum, Paola, sărmano, vii tu din Miramare ... dânsa veni cu un pahar: - Destul, de două ceasuri ne duci într-un suspin. Mai bine bea... Îneacă-ți suspinul tău în vin. În vin! Ce fericire!... Bea Paola și cântă! Ce stai cu ochii-n lacrimi, spășită ca o sfântă? Sărută-mă mai bine, îți dau doi gologani... - Doi bani pe-o sărutare!... Doi bani! Pentru doi bani? Și-n fața mamei sale va mai veni ea mâine? Doi bani!... O șoaptă-i spune: doi bani azi sunt o pâine. Primește! Trist atuncea ea capul și-l întinde Iar el ... încălzite, Când văd că sunt ființe ce port pe frunte scris Eternă suferință și-n trai, și-n somn, și-n vis, Mă-ntreb de nu-i ...
Grigore Alexandrescu - Viața câmpenească
... Grigore Alexandrescu - Viaţa câmpenească Viața câmpenească de Grigore Alexandrescu Dlui V. G. C. Așa, simpla viețuire Eu știu să o prețuiesc Și de acea fericire Voi bucuros să-ți vorbesc. Dar florile și verdeața, Apusul și dimineața, Și fluierul câmpenesc, Cu patimi, cu chinuri grele, Cu starea inimii mele, Nicicum nu se potrivesc. Departe de-acele locuri, Ce poate m-ar fi-nsuflat, De țărăneștile jocuri Ce-adesea m-au încântat, Cuprins de nemulțumire, De grijă și de mâhnire, De soarta mea ocolit, În rele ce mă-mpresoară, Ce gânduri, idei omoară, Duhul își pierde puterea: E greu să descrii plăcerea, Când sufletul e mâhnit. Însă a mea mulțumire Pentru a ta găzduire Eu tot nu o pot uita, Și cât va sta prin putință Voi pune a mea silință Adevăru-a imita; Măcar în vorbele mele ... Staturilor înălțate Le suflă căderea lor, La câmp, locaș de plăcere, Eu mulțumit aș trăi, Liniștit și în tăcere, Ziua mea aș împlini. La binele ce îmi place, Și neamului meu doresc, Pe voi câți puteți a-l face Aș cerca să vă pornesc: Aș pune mica mea parte, Silința-vă lăudând, Isprava
Dimitrie Bolintineanu - Dumbrava Roșie
... Dimitrie Bolintineanu - Dumbrava Roşie Dumbrava Roșie de Dimitrie Bolintineanu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Albert face știre lui Ștefan cel Mare — ,,Să depui puterea și-armele barbare!" Pentru-aceste zise, domnul îi scria Aste vorbe dalbe: — ,,Vino de le ia!" Iar la-ai săi le zice ... cât am viețuit, Că a călcat străinul ăst pământ iubit Și-a găsit în țară cugete-njosite, Inimi degradate, brațe putrezite! Nu cătați mulțimea celor ce sosesc Și ascund în umbră soarele ceresc. Inima la doruri e mai călduroasă, Steaua-n noapte luce, e mai luminoasă!" Zice; cere calu-i... Brava lui armie Spre câmpia luptei pasă cu mândrie. II Ce-ai făcut vitejii plini de bărbăție, O, trufașe rege! Ieri, tu, cu mândrie, Le-mpărțeai al țării lăudat pământ, Astăzi n-au nici locul unui ... Pentru robii voștri prinși în bătălie..." Astfel zic trimișii. Dar Ștefan cel Mare Iată cum răspunde plin de turburare — ,,La vecinii noștri prăzi noi nu cătăm, Însă când ne calcă, știm să ne-apărăm. Nu-i în datul nostru cruda tiranie, Dar un aspru-exemplu am voit să fie. Din această faptă naște-vor dumbrave
Mihai Eminescu - Pentru tălmăcirea aforismelor lui Schopenhauer
... tine însuți, cum ești trebui să fii: Din vechi ne-o spun aceasta sibile și profeții, Și nici un timp cu nici o putere laolaltă Nu frâng tiparul formei, ce vie se dezvoaltă. LUCREȚIU Vezi prin oraș frecându-se cela și iar la palatu-i Vine degrab, deși de urât fugise de dânsul, Mai îndemână deloc nu se simte aici ori aiurea. Vezi-l mânând telegarii; la țară aleargă c-o grabă, Parcă gonește cu zor să stingă vro casă aprinsă, Dar abia dă de pragul vilei de țară și cască. Greu se-ntinde pe somn, ori caută alte petreceri, Ori dorit ... de oraș, se-ntoarce să-l treiere iarăși. HORAȚIU Pietre scumpe, marmură, fildeș, icoane și statui, Bani, veșminte văpsite-n getulică purpură Â mulți sunt Ce nu le au? Iar unii nici grijă nu duc să le aibă. * Cerul deasupra-ți schimbi, nu sufletul, marea trecând-o. GELLERT Cele mai bune daruri sunt Cu-admiratori puțini de tot. Căci cei mai mulți de pre pământ Ce-i rău drept bine îl socot. Aceasta orișicând se vede Și ca o ciumă pare-a fi. Dar eu mă îndoiesc a ... în minte, Dar greu și nu
Constantin Negruzzi - Cucoșu și puica
... Constantin Negruzzi - Cucoşu şi puica Cucoșu și puica de Constantin Negruzzi De o tânără puiculiță, un cocoș amorezat O ruga să-i fie milă, de al său amor înfocat Și să-i dăruiască aceea ce amorezații vor. — Nu te-ndura, îi zice el, fie-ți milă! iacă mor! El era isteț, galant și frumoasii îi plăcea, Dar se temea Că îl știa Ca ... — Gustul să ți-l împlinești, Îi zice ea, numai cauți și apoi, cântând în glas mare, Vei da de știre în tot satu că nu mai sunt fată mare. — Ah, nu te teme, copilo! Eu sunt un cucoș cuminte Și de vrei, mă jur pe cinste Sa nu cânt cât oi trăi. — Jură-te dar, și te-oi crede ș-apoi și eu te-oi iubi! Cocoșelu s-a jurat ...
Dimitrie Bolintineanu - Cetatea Albă (Akerman)
... tătare. După dânșii pasă sprinteni vânători Renumiți în lupte ca săgetători. Și tunarii țării toți în negre poarte, Pestrițate-n roșu, crud simbol de moarte. Mai veneau în urmă oști de mercenari, Cei cu fruntea mică, ce se zic tătari. Unguri lați în spete, cu mustăți stufoase, Leși cu părul galben, cu cerbice groase, Apoi tighinenii și-alți republicani Pasă mai de laturi cu-ai lor căpitani. Ei erau vasalii lui Ștefan cel Mare Si veneau la luptă dup-a lui chemare. Cetele române ... dânșii vorba a luat — ,,Armia turcească crește ne-ncetat. Dunărea tresare, geme sub povară Și cu ne-ncetare varsă oști în țară. Nu ar fi mai bine, mare domnitor, Să-așteptăm să vie noul ajutor?" Ștefan îi răspunde cu vorbire lină — ,,Oastea noastră-i bravă, chiar de-ar fi puțină. Lupul singur numai, știți aceasta voi ... nu poți socoti; Sufletul cu trupul nu poți potrivi; Bărbăția sfântă care ne mărește Numărului mare locul împlinește. Mulțimile-neacă numărul cel mic; Sufletele însă mai mult le ridic. Astfel vijelia fumul sparge-ndată, Dar
Mihai Eminescu - Avatarii faraonului Tl%C3%A0
... cutremură lin. — A sosit ora morÈ›ii mele... zise regele, ca È™i când ar fi vorbit cu el singur... aÈ™tept să-mi spui adevărul... Nu-mi zugrăvi chipuri trecătoare... care să mă facă a crede că suntem numai pulbere... Un râs clocoti pin toată sala... — Ce râzi, zise regele întunecos... mie nu mi-e a râde, demone... voi adevăr, nu batjocură... — Pulbere? răspunse un glas din oglindă cu o rece È™i cruntă expresie de ironie... pulbere?... te-nÈ™eli... ce eÈ™ti tu, rege TlĂ ? Un nume eÈ™ti... o umbră! Ce numeÈ™ti tu pulbere? Pulberea e ceea ce există întotdeuna... tu nu eÈ™ti decât o formă prin care pulberea trece... Ceea ce-nainte de doi ani se numea regele TlĂ este atom cu atom altceva decât ceea ce azi se numeÈ™te tot cu acelaÈ™i nume... — Chipul tău, Isis... Pe tabla neagră se zugrăvi un cerc mare roÈ™u... de acest ... priveÈ™ti în faÈ›a lui... al acestui singur muritor în halele mari È™i deÈ™erte a morÈ›ii... Dar mai ...
Ștefan Octavian Iosif - Ucenicul vrăjitor
... plin! Ho! străine! Scalda-i plină La hodină, Ca-nainte! Ah, pricep... amar de mine! Vorba mi-a pierit din minte! Vorba, vai! ce cată spusă Ca să-l facă iar ce fuse! Fuge, vai, și vine-n grabă! Mătură, de-ai fi de treabă! Tot mai mult aduce, Toarnă tot mereu, Vai, și mii de râuri Cad pe capul meu! Șaga-i șagă, Nu-mi mai place! Stai, tu, drace! Încă râde?! Inima-n răcori mi-o bagă! Ce ochi crunți! Ce schime hâde! O, dar ai ieșit din iaduri Ca să faci prin casă vaduri? Unde caut, pretutindeni, Parcă-i un puhoi cu grindeni! Mătură netoată, Stai pe loc, îți spun! Băț, ce-ai fost odată, Nu mai fi nebun! Nu ascultă?! Hai tu numa! Căci acuma Cu toporul Fără de zăbavă multă Am să-ți potolesc eu zorul! Iată-mi-l! Târâș s-arată! De m-arunc la tine-odată, Nici nu mântui tot cuvântul, Una fi-vei cu pământul! L-am crăpat în două! L-am lovit la mir! Pot s-aștept acuma Și să mai respir! Iată! Iată! Că învie Și-mi îmbie Doniți pline Doi acuma dintr-o dată! Ajutor, puteri divine! Și
Johann Wolfgang von Goethe - Ucenicul vrăjitor
... plin! Ho! străine! Scalda-i plină La hodină, Ca-nainte! Ah, pricep... amar de mine! Vorba mi-a pierit din minte! Vorba, vai! ce cată spusă Ca să-l facă iar ce fuse! Fuge, vai, și vine-n grabă! Mătură, de-ai fi de treabă! Tot mai mult aduce, Toarnă tot mereu, Vai, și mii de râuri Cad pe capul meu! Șaga-i șagă, Nu-mi mai place! Stai, tu, drace! Încă râde?! Inima-n răcori mi-o bagă! Ce ochi crunți! Ce schime hâde! O, dar ai ieșit din iaduri Ca să faci prin casă vaduri? Unde caut, pretutindeni, Parcă-i un puhoi cu grindeni! Mătură netoată, Stai pe loc, îți spun! Băț, ce-ai fost odată, Nu mai fi nebun! Nu ascultă?! Hai tu numa! Căci acuma Cu toporul Fără de zăbavă multă Am să-ți potolesc eu zorul! Iată-mi-l! Târâș s-arată! De m-arunc la tine-odată, Nici nu mântui tot cuvântul, Una fi-vei cu pământul! L-am crăpat în două! L-am lovit la mir! Pot s-aștept acuma Și să mai respir! Iată! Iată! Că învie Și-mi îmbie Doniți pline Doi acuma dintr-o dată! Ajutor, puteri divine! Și