Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AL
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 2249 pentru AL.
... spre dealuri. O insulă departe s-a fost ivind din valuri, Părea că s-apropie mai mare, tot mai mare, Sub blândul disc al lunii, stăpânitor de mare. Din umbra de la maluri s-a desfăcut la larg O luntre cu-a ei pânze sumese ... cadă. În orbitele-adânce frumoșii ochi ce-ncântă, Pierduți în visuri mândre, priveam fără de țintă. Și tu zâmbeai, c-un zâmbet cum e numai al tău, Nu te-a mai văzut nimeni cum te văzusem eu... Și plini îți erau ochii de lacrimi și de foc, Pe-al ... am să mă cert, Urmând cu-a mele brațe o umbră în deșert... Pân- ce-n sfârșit ajuns-am să mângâi chipul sfânt Al celei mai frumoase femei de pre pământ. Ce zeu din cer te puse în calea mea să ieși, O, fragedă ființă ca floarea de cireș ... femeie! Și fericirea-mi, scumpo, nici îndrăznesc s-o crez. Tu ești? Tu ești aievea? Sau poate că visez... Dacă visez, te-ndură, rămâi la al meu piept Și fă ca pe vecie să nu mă mai deștept". Se clatin visătorii copaci de chiparos Cu ramurile negre uitându-se în jos ...
Petruț Pârvescu - Câmpia cu numere - Geometria visului
... plăcutelor suferințe un semn firav de aur între pagini alese de celălalt trup acela hărăzit mereu începutului egal numerotat ce te adună cu UNU ecou al visului fără identitate fugărind alt ecou dincolo de maluri prin pădurile facerii un dinte alb de forma sufletului ram pe ram în codrul de greșeală ... încheieturile urii un nod de iubire aleasă rodește în pustia ta ca să – l deslegi tu multiplicînd absența și să fii tu singurul stăpîn al acestui tărîm inventat cînd imnul de slavă al celor învinși zace răpus pe scutul de aur cu care ne iubim pînă la sînge destrămarea totul a început se pare într-o ... cîte ceva sub soare mai deschizînd cîte o fereastră oarbă 2. cîtă demnitate atîta pudoare în tranșeele cărnii mercenarii dorinței se sinucid anonimi arhipelagul inocent al oricărei debarcări premature cînd steagul eretic mai flutură pe banchiza întîmplării corabia muncită de gînduri ancorează goală la țărm o singură sărbătoare ia forma sînilor ... spumă în valurile caldelor iluzii și-n ambalaje ieftine și clare te-aruncă pe scara circumvoluțiunilor tale de crustaceu egoist acolo undeva pe fundul cenușiu al ...
Vasile Alecsandri - Adio Moldovei
... Alecsandri Scumpă țară și frumoasă O! Moldovă, țara mea! Cine pleacă și te lasă E pătruns de jale grea, Căci, plutind în visuri line Pe-al tău sîn ca într-un rai, Dulce-i viața de la tine Ca o dulce zi din mai! Eu te las, țară iubită, De-al ... acum la despărțire De fiori mă simt cuprins. Ș-orice dragă nălucire Pentru mine-acum s-au stins! Cine știe, cine știe Dacă-mpins de-al soartei vânt, M-oi întoarce-n veselie Să sărut al tău pamânt! De-oi videa încă vrodată Munții tăi răsunători Ce cu-o frunte înălțată Se perd falnic pintre nori; Și-ai tăi codri de ... românesc Și oricare mă iubește Ș-ori pe care eu iubesc! Iată ceasul de pornire! Iată ceasul mult amar! Veselie, fericire, Eu le las pe-al
Vasile Alecsandri - Noaptea albă (Alecsandri)
... câmp... Sub pași răsună Câmpul sec și înghețat. Un păr mare stă drept lună, Cu corbi negri încărcat. Totu-i mort!... Sunat-au oare Pe al cerului cadran Ora stingerei de soare În al morței ocean? Numai eu să fiu pe lume Rămas singur trăitor, Ca-n pustiiuri fără nume Un nemernic călător? Dar ce văd? ce se strecoară ... vestitul din poveste Statu-Palmă-Barba-Cot! Iepurașu-n trei picioare Saltă, fuge ușurel, Pe zăpada lucitoare Săpând urme dupe el, Pe când barba argintie Al uncheșului străbun Se târie pe câmpie Ca o coadă de păun. Unde pleacă, unde zboară?... Iată-l vine spre Siret Și pe deal mi se ... dor. Lunca-ntreagă se răsună! Din copaci, din văgăuni, Mii de veveriți de lună Ies, aleargă pe aluni, Și din fagul nalt și falnic, Vechi al luncii împărat, Iese-un glas plăpând și jalnic, Care blând a cuvântat: „Cine vine? Cine bate La locașu-mi friguros? Ești tu ... un lung vaier necurmat, Și drumețu-și face cruce, Căci se crede urmărit De-ale codrilor năluce Prin văzduhul oțelit. Note ↑ Prier: numele poporal al
Titu Maiorescu - Răspunsurile "Revistei Contimporane"
... Revista contimporană și critica din Convorbiri literare s-a încins cu multă căldură. Revista de la 1 iunie 1873 publică un răspuns lung al dlui P. Grădișteanu, un răspuns ceva mai scurt, dar foarte puternic, al dlui V. Alexandrescu-Ureche și câteva cuvinte gentile ale dlui D. Aug. Laurianu, iar dl Pantazi Ghica și-a ales un cerc mai ... În acceași zi (1 mai) în care a apărut critica noastră în Convorbirile literare din Iași, a apărut în no. 3 al Revistei din București rectificarea. Pasagiul criticat de noi din no. 2 al Revistei era: „Un caiet din Mozart se afla pe piano. Dna Cutare îl deschise și ne jucă nemuritoarea uvertură a operei FreischĂ ... adauge: „trochee care nu sunt“... exametre?“ și toată greșeala a dispărut! Asemenea pentru dl Ureche: „În no. 1 al Revistei, la pag. 2, rândul 2 de jos, unde se citează autorii pentru timpul lui Attila, sărindu-se două rânduri din manuscris, după cuvântul Am ... erori ale d-sale cu orice preț — vom vedea îndată cu ce preț. 1. Eroarea dlui Ureche relativă la Ammianus Marcellinus. Pasagiul din no. ...
Mihail Kogălniceanu - Prefață la Cronicile României sau Letopisețele Moldaviei și Valahiei
... interval de douăzeci de ani, câte s-au petrecut în țara noastră! Însăși țara s-a transformat! Visul strămoșilor noștri, marele scop național al lui Ștefan și al lui Mihai, s-a realizat: astăzi avem o Românie . În istoria popoarelor lumii moderne, cu deosebire demnă de toată mirarea este soarta națiunii ... se trag până azi în tine, Moldovo!" etc. Când asemene accente dureroase ieșeau din pieptul bătrânilor noștri cronicari, fiecare din ei om de stat însemnat al timpului său — Miron Costin, mare vornic al Moldovei, care zicea lui Duca vodă: "Să nu dăm locul, că pământul acesta este frământat cu sângele moșilor și strămoșilor noștri"; și Ion Neculce, ultimul ... sau a despoitorilor norodului , spre a întrebuința propriile sale cuvinte [1]. Revoluțiunea sa națională, și totodată socială, este sâmburele nu numai al revoluțiunii din 1848, dar și al actului de emancipațiune din 2 mai 1864. Fanarioții se izgonesc din domnia Moldovei și a Țării Românești. Pe urmă naște rezbelul între Rusia ... contra influenței active din afară din partea Turciei și a Austriei, și în contra presiunii fără de margini a guvernului vitrig al ...
Garabet Ibrăileanu - Influențe străine și realități naționale
... asupra faptului că, pentru ca să existe "Creangă", trebuia să existe "Junimea" și Convorbirile -- produse și ele de influențe literare străine... Literatura franceză din veacul al XVIII-lea (și cea grecească nouă) au inspirat, au făcut scriitori pe Conachi și pe Văcărești. Acest început de literatură și romantismul francez au determinat ... procură puncte noi de vedere a lumii etc.) Prima propoziție se probează prin faptele din trecutul literaturii noastre: Poezia franceză pseudoclasică din veacul al XVIII-lea, cu formalismul ei, cu retorismul ei, cu caracterul ei factice, cu lipsa de sentimente adevărate, cu miÄ�vreria ei, a putut ... serie întreagă de poeți boieri (numai boierii făceau literatură, căci numai ei aveau cultură). Această poezie este inferioară (cu tot talentul unuia din reprezentanții ei, al lui Conachi), și cauza principală a inferiorității ei este faptul că această poezie n-a fost estetizată prin influența poeziei populare ... perfect spiritului public din România din acel moment, păturii intelectuale de după 1830. Dar nu toată poezia romantică franceză convenea acestui public. Musset, poetul deja al orașului, nu convenea speciei Bolintineanu-Alecsandri; și nici poetul filozof Alfred de Vigny. Și fiindcă poezia lor nu corespundea la necesitățile noastre sufletești de atunci ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Domnița Voichița
... o rugă Domnului nălțați. De Dreapta-o Sfântă nu o dată am fost în lupte apărați Puternică-i valaha țară, e plin de aur Radu-al ei, dar pentru-al vostru sfânt temei, străbunul paloș să nu zacă tăcut și ruginit în teacă! Porniți la luptă, pui de lei! Să nu dați neamul de ocară ... s-a tras. Dar în Suceava, sub mari arce de flori, în cântec de norod, În Scaunu-i domnesc se-ntoarce Ștefan, cu-al biruinței rod. Din falnicii Carpați și până În Serbia, departe-n zări, Și de la Dunărea bătrână, la țărmul vechi al Negrei Mări, de spada lui cutezătoare Și nendoită de furtuni Sunt puse semne de hotare pământurilor din străbuni, Osmanul, ungurul, poleacul, cu teamă, slava-i ... rudă și prieten, placul i-l face țarul de la Mosc; iar papa Sixt, cu-al sanctității lui har îl laudă deplin, numindu-l "Prinț al libertății" Și- "Atlet al neamului creștin"! Ce oare încă de la soartă Și altceva ar mai fi vrut că umblă-atât de abătut de parcă-o mare grijă poartă ... ...
Constantin Negruzzi - Oscar D'Alva
... că se-nsoară și aici e așteptat.“ „Oh! nu, nu, zice cu frică părintele spăimântat, Nici undele, nici vânatul nu opresc pre al meu fiiu, El nu poate afrunta astfel pre logodnica lui. știu Că p-Oscar al meu nimica a-l opri nu e în stare, Nici a codrului desime, nici furtuna de pe mare. Rogu-vă, ostași ... va veni cu dânsul va priimi un scump dar.“ Vălmășag și turburare în cetate stăpânesc; Răcnete sălbatici cheamă pre Oscar neâncetat, Vântul murmur-al lui nume pân ce stelele lucesc, Pân ce noaptea își întinde al său văl întunecat. Chiotele și strigarea și prin tunece urmează, Dar nimica nu răspunde decât echo liniștit, Aurora se ivește și răsare a zilei ... perit eroul, poate este încă viu.“ „Cine știe dac-aice la ospăț nu l-ați vedea Când acei ce scumpi îi fură al lui nume ar pomeni, Acest brav ostaș și june rătăcit poate va fi; A lui mai foc pentru dânsul a s ... ...
Constantin Stamati - Gafița blestemată de părinți
... Și zburând peste-a lor vârfuri drepănate sau căzute, Pân-în locuri depărtate ducea viscol șuierând. Iar scârboasa cucuveică ținterimul părăsește, Și cu-al său fioros țipăt, vaiet și moarte vestește. Tocmai atunci și Gafița de-al său amat interită, Se trăgea mai de tot moartă spre bordeiul părintesc, Căci neprihănita fată, de Iancu ademenită, Pentru dânsul înșelase pe părinții ce-o ... parcă, cu milă nemărginită, De blestem o dezlegară, văzând-o pocăită“... Spuind aceste, bătrânul își ștergea genele sale, Și în pripă ies-afară din al său bordeieș trist, Iese, și se poticnește de o tristă arătare, De-o femeie jos căzută lângă pragul troienit... "Dar se poate, el strigară, nemernică ... Primește și hrănește vie orice călător?" Deci s-apropie, ridică și cunoaște... ah! pe cine? "Ah, fiică, fiică amată, păcatul tău te-au ajuns, Ș-al meu blestem cu cruzime întărtă cerul pe tine"... Atunci și bătrâna maică vine cu răcnet și plâns Strigând: "Aceasta-i Gafița, draga mamei copiliță, Speranța ... a sale brațe, Și iată că ea învie la pieptul tatălui său; Dar amețeala de moarte orbindu-i ochii cu ceață, Nu cunoaște pe- ...
George Gordon Byron - Oscar D'Alva
... că se-nsoară și aici e așteptat.“ „Oh! nu, nu, zice cu frică părintele spăimântat, Nici undele, nici vânatul nu opresc pre al meu fiiu, El nu poate afrunta astfel pre logodnica lui. știu Că p-Oscar al meu nimica a-l opri nu e în stare, Nici a codrului desime, nici furtuna de pe mare. Rogu-vă, ostași ... va veni cu dânsul va priimi un scump dar.“ Vălmășag și turburare în cetate stăpânesc; Răcnete sălbatici cheamă pre Oscar neâncetat, Vântul murmur-al lui nume pân ce stelele lucesc, Pân ce noaptea își întinde al său văl întunecat. Chiotele și strigarea și prin tunece urmează, Dar nimica nu răspunde decât echo liniștit, Aurora se ivește și răsare a zilei ... perit eroul, poate este încă viu.“ „Cine știe dac-aice la ospăț nu l-ați vedea Când acei ce scumpi îi fură al lui nume ar pomeni, Acest brav ostaș și june rătăcit poate va fi; A lui mai foc pentru dânsul a s ... ...