Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU OCHI
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 1129 pentru CU OCHI.
... Emil Gârleanu - Cocoşul Cocoșul de Emil Gârleanu În nucul stufos din marginea ogrăzii, găinile, cocoțate de cu seară pe crengi, dorm duse, cu capul sub aripi, împrăștiate, care mai sus, care mai jos, cum le-a fost mai pe plac și le-a venit ... le poată vedea pe toate, sculat cu noaptea-n cap, stă cocoșul — pașa, cum îi zic toți ai casei, — rotofei, îmbrăcat în pene, cu creasta lăsată, ștrengărește, pe-o ureche. Cu gâtul întins, cu ochii încă cețoși de somn, privește. E poet. Sufletul lui, deși războinic, e mai avântat spre frumos decât al curcanilor, care se umflă într-atât ... care se plimbă pe apă și fac pe visătorii, dar în cap n-au minte nici măcar cât un grăunte; ori decât al rățoilor, care, cu cât sunt mai fuduli, cu atât umblă mai legănați; și chiar decât al păunilor mândri în port, dar cu glasul, între păsări, ca al măgarului între dobitoace. El e poet! E cel dintâi care se minunează de frumusețile firii, și, fără părere de rău ... i Puica? Asta, da, îi era dragă ca ochii din cap. Puica e o americancă albă ca laptele, puțin mai răsărită decât un ou și ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Sorcova
... l-alde biata Bălașa ceva curmeie de viță și vreascuri ujujite? zicea mama Arghirița fetei-mari ce învârtea mămăliga între genunchi și se ștergea la ochi din pricina fumului. Biata Bălașa! o fi amorțit cu copil cu tot! Săracă lipită, bolnavă că nu se mai poate târî, văduvă, cu copilul gol pușcă, pe așa cățea de vreme, nu știu, zău, de și-o mai înnoda zilele... Scoală, Irino mamă, pune pe tine cojoaca ta ... dată înainte de-a pleca. — De ce sa mă săruți, mamă, înainte de-a pleca? — Ca să-ți fie cu noroc, ca să câștigi parale, ca să te primească cu bine la casă de oameni. Și după ce-l sărută pe frunte, pe obraji și pe ochi, copilul se uită lung în fața ei. — Mamă, dar gura ta este de gheață? Altădată, când mă sărutai, mă încălzeai, acum parcă mi-ai ... e bine la căldură! Apoi, băgând de seamă cum șopteau de tainic Irina cu mama Arghirița, care adusese ș-o lumânărică de ceară galbenă, întrebă cu binișorul: — Da' ce să faci, dadă Irino, ...
Gheorghe Asachi - Sirena lacului
... mut În al apei voastre spume, Să m-ascund, însă, aleu, Ce-o să facă fiiul meu !â€� Cînd plîngînd aceste-a spus, Cu adîncă suspinare, Mîna preste ochi și-a pus. De pe mal în apă sare. Și apoi s-a cufundat În a zînilor palat. Dar ... n-a văzut. Mai așteaptă după-apus Pănă-n ceriu văzut-au stele ; Cercetează-n jos, în sus, Și, plin de prepusuri rele, Tremurînd, cu pas încet, De lac s-a apropiet. Dar la ochi naintea sa I s-arată o minune : Unde apă-ntăi era, De arină-amu-i genune ; Pănă-n fund lacul e sec, Pe-unde lupi ... poate nicăire Vre o urmă a afla De boier și soața sa. Din acel adînc troian, Între umbra tunecoasă, Ieșea un gros bolovan Cu o formă fioroasă, Ce vederea-nspăimînta Ș-o figură semăna. De spaimă atunci cuprins Pentru cele ce n-ar crede, Parcă viața-n el s ... pre fătul tău !â€� Dar bolovanul cel mut I varsă sudori pe frunte, Căci pre soț a cunoscut În acele forme mute, Ce cu ...
... a avea cerescul har La-ntreprinderea pascară, A dat cît-un sărindar Pe la monastiri din țară Ș-un călugăr de la schit Cu agheazmă a sințit. Însuși Conde, stînd la mal Cu a lui curteni și gloată, Dă pascarilor semnal, Ș-amu plasele înoată ; Trag plutașii tot vîrtos, Ca s-agiungă pănă-n gios. Plasele ... alții dau la fugă, Deși cele ce-o s-arăt Nu era de spăriet. Că din plasă a ieșit O frumoasă, giune zînă, Cu păr negru umezit, Fața-i sarbădă, senină, Și pre luciu cînd a stat Cu blîndețe-a cuvîntat : „Tu, ce astăzi ai pătruns În a noastră adîncime, Nu știi că viu n-a agiuns ... tot a zilei soare, Spaima dintre noi peri, Ni sufla o dulce boare ; Abat ochii pre pămînt, Dar pămînt eu nu mai simt Că cu schitul cufundat În pămînt mă deștind vie ; Și atunci s-a revarsat Preste noi uda tărie, Pintre care pănă-n fund Numai razele ... ...
... păr un trandafir sălbatic, Și părul ei de rouă-i plin. Ei, las să râd! Tu ai cules Trei fragi, venind peste coline, Și vezi cu ce mi te-ai ales! Trei fragi? Și-atât e doară bine! Căci n-am putut în deal să ies; Trei fragi de-ar fi ... Tu cum să joci? Sărac de noi! Să stai la masă-ntre bătrâne. Ea-și ține brațul stâng pe piept Și-ncetișor dezmiardă fruntea Flăcăului cu brațul drept. Eu ție vreau să-ți fiu pe plac; Și n-o să joc, și ce-i cu asta? Așa-i! Dar eu? Eu ce mă fac? La nuntă-mi, bată-o năpasta, Să nu joc eu? De-aș ști că zac, La ... de fragi să plâng feciorii? De flori dă-mi ochii tăi cei dragi Și pentru fragi dă-mi obrăjorii! Și ea-l lovește-ncetișor, Zâmbind, cu palma peste gură. Eu știu! Să ceri așa-i ușor! Dar las acum! E joi aici Și nimeni, așteptând, nu moare! Mă porți ca pe ...
... de Cincinat Pavelescu Ce jalnic în suflet străbate Fiorul de frunze uscate Pe bietul bolnav ce din casă Ascultă cum toamna se lasă. C. P. Cu ochii mari și supți de boală Privește lacul spre apus, Copila care nu s-a dus De nu știu câte luni la școală ... slab se-neacă Sfâșietor o tuse seacă, Spre mama ei s-apleacă blând, Și-ngână-n lacrima ce-i pică: Eu n-o să văd cu
Ion Luca Caragiale - O ședință la "Junimea" în ajunul Anului Nou
... cântă: Ființa-mi jună duios te cere, Scoțând suspinuri neîncetat, Iar tu, iubito, vreo mângâiere Nu-i dai să fie mai ușurat. Jak Negruzzi , intrând, cu vocea stinsă [1]: La jocuri cu Lucsița ades mă întâlneam, Când ea era copilă și eu copil eram, Aveam în tot momentul certări și împăcare, Eu mă certam prin semne și ... șarlatan, Îh! Aman, Aman! Jak Negruzzi: Un fruct este puterea, ce-nșeală la privit, Frumoasă-i este coaja, dar miezu-i putrezit [2]. Menelaos , exclamând cu regret: Putere!... oh! puterea, Ioc, puterința mea. Marghiloman , copilul Eyolf al lui Titu, intră călare pe băț: Frunză verde de susai, Oh! vai! Ca mâni ... dus Tachii amândoi, Vai de noi! În comisii n-om mai fi, Candidați n-om mai trânti, Și nici n-om mai întâlni, Candidate durdulii, Cu ochi negri, ochi căprii... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Orologiul cu cuc, hărăzit clubului de conu Lascar, cântă 12 ore. Carp proorocul intră ca un duh și văzând fața junimei, o infierează cu cuvintele poetului: Du-te, du-te, du-te de unde-ai ieșit, Pasăre de pradă, ziua a sosit. Titus Livius Barbișonus , care se ... prag, ...
... Mihai Eminescu - Diana Diana de Mihai Eminescu Ce cauți unde bate luna Pe-un alb izvor tremurător Și unde păsările-ntr-una Se-ntrec cu glas ciripitor? N-auzi cum frunzele-n poiană Șoptesc cu zgomotul de guri Ce se sărută, se hîrjoană În umbr-adîncă de păduri? În cea oglindă mișcătoare Vrei să privești un straniu joc, O apă ... codrul frunza-și bate, S-adormi pe verdele covor? Iar prin lumina cea rărită, Din valuri reci, din umbre moi, S-apar-o zînă liniștită Cu ochii mari, cu umeri goi? Ah! acum crengile le-ndoaie Mînuțe albe de omăt, O față dulce și bălaie, Un trup înalt și mlădiet. Un arc de aur ...
Gheorghe Asachi - La doctorul Pezzoni
... mine-urzite vei vedea două altare, Unul consacrat lui Febus, iar în altul se ascunde Mărit geniul a zânei și acele virtuți rare, Cu a ochilor lumină ce d-amor nobil pătrunde. Cugetările duioase acolo-mi sunt ferecate Și a mea toscană liră a ... soarta rea le ține de la mine depărtate. Înaintea lor espune patima ce mă cuprinde, Zi că chiar un verde arbor, dacă focul îl răzbate, Cu cât boarea pre el suflă, cu
Elisabeta de Wied - Fluturi sărutându-se
... Elisabeta de Wied - Fluturi sărutându-se Fluturi sărutându-se de Elisabeta de Wied Cu gene 'ncins-a ochii tăi Cel ce-a creiat din veci iubirea, Iar ei sclipiri de soare-au prins Și-un ...
Mihai Eminescu - În vremi demult trecute...
... gigantic se mișca. Dar nu se miră lumea de brațu-i ce supune, Ci de a lui adâncă și dreaptă-nțelepciune. În sala cu muri netezi de-o marmoră de ceară, Pe jos covoare mândre, cu stâlpi de aur blond, Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară, Cu stele, ca flori roșii pe-albastrul ei plafond, Cu arbori ce din iarnă fac blândă primăvară Și-ntind umbre cu miros pe-a salei întins rond, Acolo sta-mpăratul...  boierii lui de sfat  Pe tronu-i de-aur roșu sta mut ... vieții-s deșarte, cari mărețe. Dar el din a lui munte în veci nu se coboară, Căci nu vrea ca să piardă din ochi a lumei căi. Ca nu cumva măsura, cu care el măsoară, În lipsa-i să se schimbe... și el, întors din văi, Silit ca să înceapă din începutu-i iară, Să nu poată ... răi. Și cine-enigma vieții voiește s-o descuie, Acela acel munte pe jos trebui să-l suie. Cu buclele lui negre, ce mândre strălucite! Cu fața lui cea trasă, ce dureros de pal! ...