Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE CASĂ(FĂCUT)
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 562 pentru DE CASĂ(FĂCUT).
Ion Heliade Rădulescu - Un muieroi și o femeie
... în bot Și pieziș își da la coate, Mâine ocăra pe toate. Înțepa ca o lanțetă, Era rea și veninoasă Ca o viespe costelivă, Vai de om!... ca o gazetă De limbută, guralivă. Ce cu gândul n-ai gândi ! Vorbea și de libertate; Ce prin cap nu ți-ar plesni! De dreapta nepărtinire, De buna vecinătate, De-nfrățire, de UNIRE! Și, ca culme peste toate, Mai avea ș-o gușă mare. Și la ceartă,-ncăierare, Hârâia și spumega, Limba singură-și mușca, Toată vorba ... că ești toantă -- Și ce-ai să mai zici, mă rog? — Furcă strâmbă, fus olog! Ac pocit și sulă boantă! Știi tu ce se face-n lume? Ți-ai făcut și tu vrun nume? Lea Papelco de la foc, Știi vro modă, știi vrun joc? Tu principele le ții? Franțozeștele le știi? Nici bonjur , nici bonsoar Nu-nvățași și tu măcar. Nevăstuică ... soarea? Știi ce este libertaua? Știi ce este-egalitaua? Ai fost tu la bal maschĂ©? Amur și fidelitĂ© Ai simțit tu vreodată, Tistimel, paftală lată? De la foc, de la corlată, Din argeaua de neveste, Știi politica ce este? La princip ai fost constantă, Ca și mine
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VI
... Ambiția în tine crescând tot cu puterea, Nu știi ce mărginire să pui dorinței tale; O dulce melodie nu bucură pre surd; Pe-un bolnav de podagră băi nu îl folosesc; Cinstirea și averea nu liniștesc pe-acela Ce se muncește vecinic de frică și nădejde. Când două sau trei veacuri viața noastră-ar fi, Nu ne-ar părea atâta oamenii de nerozi Văzându-i cum urmează nebunele lor pofte. O mică parte-a vremii vrând să-ntrebuințeze În lucru și în muncă, ar fi ... trecută. Dar cum se naște omul, abia găsește vreme A se uita-mprejur și intră în mormânt! Și din acest trai încă scurtează de ajuns Copilăria, boale și triste bătrânețe, Iar timpul care zboară în veci nu se întoarce! Deci pentr-o mică plată de ce atât necaz? De ce-așa scumpe zile să pierdem în zadar? Să nu cercăm mai bine ca să stârpim sămânța Năravurilor rele din inimile noastre? S-umblăm după ... ne-nvață a trăi Întru îndestulare și fără averi multe, Când însă lăcomia nu ne muncește gândul. Greu nu e să-ți poți face un măsurat venit Cu starea ta, dar trebui atunci să te oprești, Să lepezi lăcomia, zavistia de-o parte. Să nu te miri ...
... la tine-acasă Și-ți ia haine de mireasă Și m-așteaptă bucuroasă. Că eu dacă-oi izbândi Cu tine m-oi logodi, Ș-om face casa-mpreună, Să trăim viată bună." III El la târg se îndrepta, Mamei lui se arăta, Iar bătrâna lăcrima Și cu jale cuvânta: ,,Alei! dragă, de ... orientală ce servea înainte ca un semn de onor. Domnii când primeau domnia, și boierii când primeau boieria, erau învestiți cu caftane. ↑ Monedă turcească de aur. ↑ Evet , cuvânt turcesc ce însemnează: așa. ↑ Ursitul sau ursita însemnează mirele sau mireasa hotărâți de soartă. Flăcăii și fetele cred că norocul se ocupă de viitorul lor. Fetele mai cu seamă sunt în plecare de a-și căta ursiții în fața apei de prin fântâni, în lucirea misterioasă a stelelor, în forma copacilor de prin păduri etc. ↑ Bocitul e un obicei ce există la români de pe timpul vechilor romani. Ca și în epoca lui Traian, se află între femei bocitoare, care merg de bocesc morții pe la case, și pomenesc cu un ton plângător, de toate meritele lor. ↑ Când este a se ...
... pune costumul cel nou și cravata cea nouă, își încalță ghetele cele nouă cu bizețuri, își ia pălăria cea nouă și pornește. Douăzeci și patru de ore de absolută libertate... Să-l urmărim ceas cu ceas și pas cu pas. 11 și jumătate, sâmbătă noaptea. Clopotul de la mitropolie... Un tun... Lache trece podul de la Palatul Justiției în direcția sud. Al doilea tun... Lache a intrat în curte la Doamna Bălașa. În biserică nu mai e loc ... Cuprins de o adâncă evlavie, își aduce aminte cu dor de părinții lui de la Otopeni. Încet-încet, tot vârându-se, reușește să suie treptele de la intrarea templului. Aude corul... dar nu poate vedea decât marele policandru, învăluit într-o ceață groasă. Se ridică în vârful picioarelor, rezemându-se cu ... la maidanul Duca. 10 ceasuri. Lache și amicul se dau în leagăn, fiecare întinzând piciorul din partea unde s-au ținut la braț... Pareă vântul face bine, la început... Dar peste câteva momente, cei doi amici se satură de leagăn și pornesc după metoda lor. 1 și jumătate după-amiazi. Lache s-a desfăcut pentru un moment de brațul amicului, care stă rezemat ...
Ștefan Octavian Iosif - Icoane din Carpați
... pe deal răsare luna, Melancolicul străjer. IV Din culmea Vîrfului-cu-Dor Mă uit în zări senine Și iar m-apucă aprig dor, Odorul meu, de tine. Departe, peste munți și văi, E casa ta cea mică... Sînt duși în sat părinții tăi, Și-n prag stai singurică... Că nu-s un vultur... să mă salt Din plaiurile-aceste ... unde vin Aceste triste cîntece uitate... Cînta de dor și chin, De lacrimi tăinuite în tăcere, De zile de zbucium și nopți de veghere, Și de chemări, de patimi neînvinse În deznădejdea brațelor întinse, De ani pustii de lungă așteptare, De zilnice-amăgiri Și hohote de plîns la deșteptare... Încremenise brazii ascultînd În liniște... pe uliți — nici un pas... Doar Prahova cea fără de popas Curgea în vale, Amestecînd în al copilei glas Tot murmuru-necat al apelor sale... IX Jos, între care, Vitele rumegă ; În depărtare Văile fumegă ... au și-acum împărăție Bătrînii uriași, Și-adese-n nopțile senine, Cînd liniștea domnește-n bolți, pustie Păn-la urechea noastră vine Un vuiet surd de pași... Astfel îmi povesti sihastrul, Apoi tăcu... O liniște de vrajă se făcu, Și fumul se-nălța albastru, Iar flăcările, aruncînd pe stînci Potopul lor de pară, Închipuiau o horă de
George Coșbuc - Izvor de apă vie
... George Coşbuc - Izvor de apă vie Izvor de apă vie de George Coșbuc Când Prier-alb, feciorul lui Tulnic Împărat, Din casa părințască la taberi a plecat. În alte lumi, să caute pierduta lui drăguță, A dat lui Prier-negru atunci o năfrămuță ... din casă-n casă, pe Calapăr l-au prins Și l-au tăiat din spade și l-au străpuns cu suliți Și l-au legat de coama fugarilor, pe uliți Trăgându-i mișelește cadavrul țăndurit, Pân oasele pe drumuri de-arbust s-au fărimit. Căci astfel era Sânger; spun basmele de dânsul, Că-n toată-a lui viață el n-a cunoscut plânsul! De-atunci s-a trezit lumea în alt amar de munci. În preabătul grădinii lui Sânger-Crai de-atunci La pază n-a stat nimeni, dar servi au stat la pază Prin tot cuprinsul țării, să prinză și să vază Feciori ... cu fete; cum basmele ne spun Nici nu știa ce face Crai-Sânger de nebun! Și, cât a fost crăimea de-ntinsă și ...
... George Coşbuc - Colindătorii Colindătorii de George Coșbuc Cad fulgii mari încet zburând, Și-n casă arde focul, Iar noi pe lângă mama stând De mult uitarăm jocul. De mult și patul ne-aștepta, Dar cine să se culce? Rugată, mama repeta Cu glasul rar și dulce Cum sta pe paie-n frig Hristos ... milos Căldură ca să-i facă, Drăguț un miel cum i-au adus Păstorii de la stână Și îngeri albi cântau pe sus Cu flori de măr în mână. Și-auzi! Răsar cântări acum, Frânturi dintr-o colindă, Și vin mereu, s-opresc în drum; S-aud acum în tindă Noi ... suflare; Sunt îngerii din cer veniți Cu Ler, oi Domnul mare! Ei cântă nălțător și rar Cântări de biruință, Apoi se-ntorc și plâng amar De-a Iudei necredință, De spini, de-ostași, și c-a murit... Dar s-a deschis mormântul Și El acum e-n cer suit Și judeca pământul. Și ... a fost, dar cald și drag În casă-ne Crăciunul. Și când târziu ne biruia Pe vatra caldă somnul, Prin vis vedeam tot flori de
Dimitrie Anghel - "Sunt lacrimae rerum"
... care se ridică și joacă atunci cînd intră în sulul de raze al biruitorului soare pe ferestre pe dînsa o înnebunea... Nimic nu era destul de strălucitor, nimic destul de curat, și odăile parcă nu erau făcute pentru hodină și reculegere, divanurile nu erau inventate pentru a te putea întinde lenevos pe ele ... a ținea cald și acoperi zgomotul cînd mergi pe ele. Nu, dulapuri, console, oglinzi, covoare și celelalte pentru ea erau făcute ca să dea de lucru unei gospodine. Și de aceea mobilele erau într-o veșnică mișcare și stăteau mai mult pe afară decît în casă. Precum persanul stă de-a pururi cu o roză în mînă, turcul cu o narghilea sau cu un șirag de mătănii, așa se identifica și ea cu un pămătuf pe care nu-l părăsea niciodată. Intra cu pasul ei de nălucă, se pleca pe fața străvezie a oglinzilor, cerca cu degetul ei uscat cea mai mică pată și era de ajuns să i se pară ceva, ca să hotărască : "Azi scoatem din salon !" sau : "Mîini afară cu odaia albastră" !... Și bietele mobile abia aciuiate apăreau ... ...
... a pocni din frunze, a se scălda în lumina soarelui și în aerul parfumat al câmpului. Frunza cea nouă îi insuflă cântece pline de o melancolie adâncă, ce exprimă jalea unui trecut de mărire și aspirarea către un viitor măreț. Frunza verde ce încunună cântecele poporale servă totodată de caracteristică cântecului. Astfel, când subiectul este eroic, când el cuprinde faptele unui viteaz, poetul alege frunzele de arbori sau de flori ce sunt în potrivire cu puterea și cu tinerețea, precum frunza de stejar, frunza de brad, frunza de bujor, căci voinicii baladelor sunt nalți ca bradul, tari ca stejarul și rumeni ca bujorul. Cântecele de iubire se încep cu frunzele de lăcrimioară, de sulcină, de busuioc, pentru că aceste flori, după crederea poporului, au o menire fermecătoare. Când e cântecul de durere sau de moarte, el preferă frunzele de mărăcină, de mohor etc. În legendele și în baladele unde figurează copile frumoase, acestea sunt întovărășite de cele mai gingașe flori ale câmpiilor, poetul le încunună cu ghirlande mirositoare de frunze de viorele, de trandafiri, de micșunele etc. și astfel se poate cunoaște subiectul unui cântec chiar de
Alexei Mateevici - Hristos în biserica Ierusalimului
... cu plânsoare Și ochii varsă lacrimi Și frunțile — sudoare; Iubirea negrăită Adâncă, mare, sfântă În inimă pătrunde Ca o lucire blândă; Pe mic îl face mare, Pe mare-l face mic, Măria omenească Zdrobește în nimic; În locul unde lina, Netulburata pace Din umbre trecătoare Oglinzi de soare face, Văzut-au Domnul nostru O mare spurcăciune: Pe piatră, unde numai Genunchi plecat se pune, Hristos găsit-au marfă Și aur și argint, Iar primprejur ... altă nimic: Un Dumnezeu — argintul, Credința li-i câștig. Și lucruri ne-auzite! Afară de văcari Cu viețile pierdute, Cu inimi de tâlhari, Afar' de schimbătorii De bani, ai căror limbă Deodată cu schimbarea Cârnește și se schimbă, În hramul lui Iehova Hristos au dat de boi, Buhai gătiți, porumbiți De vindere și oi De vindere asemeni: Pe-atunci iudeul care Putea mai mult să vândă Se numără mai mare. Așa o mișelie Hristos în hram găsit-au Și în ... Atuncea El, cuvântul Lui Dumnezeu, El, Mielul Cel blând, au dat afară Tâlharii de tot felul Din hramul Palestinei, Pe vameși — iudei, Pe vânzători de ...
Emil Gârleanu - Nucul lui Odobac
... tată și din al căruia cuvânt nu ieșise. Numai de la o bucată de vreme moșneagului i se păru că băietanul nu-și prea vedea de treburile lui. Că fusese vorba să se ducă până în Cotruți, să taie un preț pentru niște stuh cu un om de acolo, și nu se dusese. Că trebuise să meargă până la reședință, cu livretul de oaste, și uitase. Și câte și mai câte, până când, într-o bună zi, moșneagul îl luă din scurt: — Mitrule, ție nu ți-s ... grăiește, nu? — Nu. — Atunci de ce să știe alții înaintea mea, care ți-am fost ca tată, că vrei să iei pe Ruja de nevastă? — Moșule! — Din patru sate, pe Ruja ai găsit-o? Pe Ruja tâlharului de Cazacu, pe fata celuia care o furat caii lui tat-tău, de era să-l spânzure colo, de nuc? Băietanul se-ndreptă o dată și vorbi răspicat: — De asta nu ți-am spus, că știam că n-o să vrei; da fata-i bună, moșule, și vreau să mi-o fac nevastă. â ... înmuia și i se împietrea pe rând. — Fată hăi, păzește-te... Ia-l pe Mitru, dar să știi că o să ai cu mine ...