Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FACE SĂ STRĂLUCEASCĂ

 Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 415 pentru FACE SĂ STRĂLUCEASCĂ.

Ion Luca Caragiale - Boborul

... jucat în complexul universal. Cadrul meu e prea strâmt ca pot închide într-însul istoria generală a veselei republice podgorene. Voiesc numai contribuiesc și eu la consemnarea materialului necesar unui viitor istoric; și sunt autorizat a o face - eu am fost cetățean al acelei republice. Am asistat la mărirea și decadența ei, și nu în calitate de gură-cască, ci în calitate oficială ... pentru sfânta Libertate și - te pupă! O! Eram la Lipănescu-n grădină de vreo câteva ceasuri. Uraganul entuziasmului creștea mereu, când o onoare nenchipuită veni -l ridice la paroxism. Prezidentul - el, în persoană! - urmat de un adiutant, veni viziteze petrecerea noastră populară și spargă o oală cu poporul lui. Marele om ne zise câteva cuvinte. Era încântat de purtarea bravilor săi ploeșteni, cari au știut ca totdeauna ... a făcut o scenă grozavă - că de ce m-am amestecat cu derbedeii, că doresc s-o fac de râs în mahala, că vreau grăbesc, poate, sfârșitul lui tata, care era greu bolnav; pe urmă mi-a poruncit aspru ...

 

Alecu Donici - Tunsul

... boi, bivoli, oi; tot se mișcă, aleargă, fierbe. Pe la unghiurile orașului și prin mahalale e și mai vie mișcarea; vă sfătuiesc însă pe acolo nu vă întindeți privirea, căci pe unelocuri și cel mai sprinten drăcușor poate adeseori -și frângă piciorul. Uneori pe podul de lemn lipsesc două-trei podele, noroi, strâmtoare, încât două trăsuri nu pot trece alăturea. Și ce căutați Dvoastră prin mahalale? Uitați-vă mai bine la Dâmbovița ce curge prin mijlocul Bucureștilor. Ea nu e lată nici adâncă, și apa-i are ... a zădărî în deșert pe hoț. Atunce toți, domnul, boierii și poporul au aruncat cea de pe urmă nădejde asupra agăi și l-au rugat restatornicească obșteasca liniște. De zece ani cetățenii s-au deprins necondiționat a crede în curajul, mintea și activitatea agăi, și tocmai acum un ... an de când aga urmărește hoțul cu neadormirea unui vrednic cap de poliție, a obosit toată agia, și însuși nu era o zi nu meargă cu potera prin cele mai depărtate mahalale; iar hoțul, râzând de neobositul agă, se primbla ziua miaza mare prin București. Necrezută, nesuferită obrăznicie ...

 

Petre Ispirescu - Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte

... văzut de departe, a ieșit -i întâmpine și totodată le-a zis: - Bine ați venit sănătoși; dar ce îmbli, împărate, afli? Dorința ce ai o -ți aducă întristare. - Eu nu am venit te întreb asta, zise împăratul, ci, daca ai ceva leacuri care ne facă avem copii, -mi dai. - Am, răspunse unchiașul; dar numai un copil o faceți. El o fie Făt-Frumos și drăgăstos, și parte n-o aveți de el. Luând împăratul și împărăteasa leacurile, s-au întors veseli la palat și peste câteva zile împărăteasa s-a simțit însărcinată ... în sfârșit, în fundul unui tron vechi, armele și hainele tatâne-său de când era flăcău, dar foarte ruginite. Se apucă însuși cu mâna lui le curețe de rugină și, după șase săptămâni, izbuti a face lucească armele ca oglinda. Totodată îngriji și de cal, precum îi zisese el. Destulă muncă avu; dar fie, că izbuti. Când auzi calul de la ... de la toți boierii cei mari și cei mici, de la ostași și de la toți slujitorii curții, carii, cu lacrămile în ochi, îl rugau ...

 

Mihai Eminescu - Avatarii faraonului Tl%C3%A0

... cutremură lin. — A sosit ora morÈ›ii mele... zise regele, ca È™i când ar fi vorbit cu el singur... aÈ™tept -mi spui adevărul... Nu-mi zugrăvi chipuri trecătoare... care facă a crede că suntem numai pulbere... Un râs clocoti pin toată sala... — Ce râzi, zise regele întunecos... mie nu mi ... unui lac... glasuri se certau în fundul ei ca sfada valurilor... Chicot È™i plâns... È›iuit, urlet... suspin È™i un glas mare începu râdă pin tot haosul de glasuri mici... — O, inamicul meu cel mare... spunea un glas ce umbla prin sală... Piramide È™i temple, oraÈ ... pieire È™i renaÈ™tere este eternitatea... Voi... o umbră ce mi-a plăcut a zugrăvi în aer... voi vreÈ›i mă prindeÈ›i pe mine... Nebuni! Apoi se limpezi oglinda È™i eternitatea din cer se uită în ea însăÈ™i... È™i se miră ... i curgea în cute splendide de umeri în jos... astfel sta aspru zugrăvit în lumina cea roÈ™ie a făcliei. Ți-era frică ...

 

Emil Gârleanu - Tată

... azi, vezi tu, clopoțelul parcă nici nu mai e, iar eu, pentru că știam că nu o fiu trezit, nici nu m-am culcat. văd câte ceasuri sunt: sunt patru și jumătate. Peste câteva clipe ar trebui sosească Puiu de la școală. Parcă-l aud: trântește portița, își aruncă tașca pe biblioteca din sală, apoi se repede ca o furtună mă sărute. Și nu-mi lovește auzul dupăitul, pe scări, al lui Vasilică, dupăit de ursișor plin de viață; îmi lipsește arătarea, așa, din senin ... de veacuri, ca apa pe o stâncă ce n-a putut-o clinti din loc. M-am dus în Ragusa. N-ai fost? te duci îndată ce-i putea. Trebuie vezi zidurile acelea mucegăite, pe care petele de rugină par niște ochi însângerați, și-n fața cărora parcă ai vrea pari mai mare decât ceea ce ești în strâmta ta haină de om modern. Trebuie calci pe treptele înguste, săpate în munte de cine știe ce mâini, treci pe sub porțile întunecate și umede de răcoare, privești din pervazul lor marea întinsă,

 

Nicolae Gane - Ion Urdilă

... din lulea, apoi începu astfel pe un ton melancolic: — O -mi zici: Ce-i pasă lumii de tinerețele tale!... Așa-i!... dar ce fac, dacă, mie unuia, acolo îmi place -mi desfătez gândul, dacă numai acolo regăsesc zilele cele frumoase, pline de sănătate, de speranță și de voie bună, zile care n-au se mai întoarcă... Am ajuns și eu ca bogătașul sărăcit, căzut în slăbiciunea de-a nu mai vorbi decât de pierdutele lui averi ... Urdilă nu-i plăcea mă vadă împreună cu Ilinca. Feliurite cuvinte găsea el, care de care mai nepotrivite, spre a mă împiedica merg la moară; ba se temea nu răcesc din cauza umezelei, ba, Doamne ferește, nu mă-nec, tot vorbe fără temei, care-mi intrau pe-o ureche și-mi ieșeau pe cealaltă; iar eu, nebăgător de seamă cum eram ... și colo sus soarele care ne îmbrățișa în razele lui, mărturisesc că eram mișcat... Da, eram mișcat, și încă atât de mult, încât nu puteam deschid gura, ...

 

Vasile Alecsandri - Iordachi al Lupului

... Ș-un fugar frumos, domnesc, De soi bun, moldovenesc, Și o carte mare-nchisă Ca de la Domnie scrisă, O hârtie-nșelătoare, Poftitoare, rugătoare, Ca vie-Iordache-acasă La Maria cea frumoasă. Iar de-i trebuie domnie, I-o dă Vodă cu frăție, Între ei pace fie!... Iordăchel se-nveselea, Iară hanul îi grăia: ,,Zece zile mai așteaptă Ca ai tu parte dreaptă, Căci am scris la-mpărăție Pentru-un firman de domnie, Ori de nu, ia-ți oastea mea Și cu dânsa ... de ai minte de om, Hai cu toți -ncălecăm, Arnăuții s-alungăm Și de drum ne cătăm, Spre Bugeac apucăm, Pe hanul -l ridicăm Și foc Ieșului dăm." Iordăchel nu-l asculta Și din gură cuvânta: ,,Ba, m-oi duce la domnie Că chiar domnul mă îmbie Și se jură că va ... bocind îl săruta, Când pe frunte, când pe gură, Când pe gât, la-ncrestătură. ,,Alei! Doamne! striga ea, Facă-se pe vrerea mea! Doamna ta văduvească, Neamul tău calicească, Târgul tău întreg ardă Și domnia-ți ...

 

Vasile Alecsandri - Răzbunarea lui Statu-Palmă

... scumpe de balaur, Frunzi și fructe, umbra dulce și codreana armonie, Toate-ar fi a Trestianei, de-ar vroi a mea fie!“    â€žA ta!“ strigă Sfarmă-Peatră, în văzduh făcând un salt Ș-apucând în a sa mână un ... la lume, Cu fălci negre scrâșnitoare, cu ochi roși, cu peptul gol. El apare pe sub nouri ca un munte de turbare Ce amenință pământul -l turtească-n răzbunare!    Ca și dânsul, Strâmbă-Lemne, uragan de vijelie, Intră-n lunci, păduri și codri, ducând viscol, ducând larmă, Plopul nalt l ... ca doi vulcani, Cei mai groși stejari din codri, cei mai zdraveni bolovani.    Zbor copacii cătră soare, stâncele prin nouri zbor, Și din cer, ca -i zdrobească, ele cad pe capul lor! Spun poveștile c-atuncea Statu-Palmă dintr-un plop Chicoti... apoi călare sări pe-un iepure șchiop Și ... urieșii și cu fearele codrilor pentru apărarea fetelor de împărați care se dau în dragoste cu el. Pepelea reprezintă spiritul glumeț al românilor; el știe se descurce cu dibăcie în toate întâmplările, joace feste dușmanilor lui și, strecurându-se ușor prin valurile lumii,

 

Vasile Alecsandri - Anul 1855

... Pace, glorie, putere, libertate, fericire, Îndurările cerești? Din noianul veciniciei ești tu sol de mângâiere? Trebuie ca semn de moarte sau ca semn de înviere te blestem, te-admir? Ești amic sau tu faci parte din cumpliții ani de rele Ce-au depus în al lor treacăt peste fruntea țării mele O ... care poart-un mare nume Și în sufletu-i presimte că-i chemat în astă lume La un falnic viitor. ca anul care vine aducă-un mândru soare, deschidă-o cale nouă de mari fapte roditoare Pentru neamul românesc, Căci el are din vechime o menire strălucită! El a fost și ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Mircea cel Mare și solii

... Era nobil omul când era român. Solii dau firmanul. Mircea îl citește, Apoi, cu mărire, astfel le vorbește: — ,,Padișahul vostru, nu mă îndoiesc, Va facă țara un pământ turcesc. Pacea ce-mi propune este o sclavie Până ce românul se bată știe!" La aceste vorbe sala-a răsunat; Dar un sol îndată vorba a luat. — ,,Tu, ce într-această ... orice drum de pace, spuneți că e-nchis!" Apoi către curte domnul se îndreaptă. — ,,Fericirea țării de la noi s-așteaptă. De deșarte vise nu ne-nșelăm Moarte și sclavie la străini aflăm. Viitor de aur țara noastră are Și prevăz prin secoli a ei înălțare. Însă ...

 

Grigore Alexandrescu - Elefantul

... dezgustate,         Își aleseră lor         Un alt stăpînitor, Pe domnul Elefant, cu nasul învîrtit, Puternic îndestul, dar însă necioplit, Și de cap tare, gros, cît vreți socotiți. Însă ca puteți vi-l închipuiți,            Mă grăbesc vă spui            O judecată-a lui.            Noul stăpînitor,            Cît s-a orînduit,            Puse-n slujbă pe boi,            Iar lupu mîncător            Se ... Le ia toate de bune.            A! cînd o ne vie            O zi de bucurie,            Zi foarte așteptată            Și scumpă în nevoi,            Ca vedem odată            Pe lupi mîncați de oi?            „O! asta nu se poate“,            Zic unii-alți în lume.            Domnii mei, se pot toate,            Deși ... La o turmă cam mare,            O vorb-așa ciudată.            Dar cum poci ști ce spune            Oile între ele?            Pentru astă minune            Am cuvintele mele. Acum, venim iar la vorba începută: Văzînd bietele oi că toate o piară, După lungi chibzuiri s-aleseră o sută Și merseră la crai izbăvire ceară. Craiul sta ocolit d-o număroasă curte: Cerbii cu coarne lungi, urșii cu coade scurte Alcătuia un ștab vrednic a fi privit ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>