Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PĂRINTE
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 556 pentru PĂRINTE.
Vasile Alecsandri - Protestație în numele Moldovei, al omenirii și al lui Dumnezeu
... către obște și temându-se de a o ațâța pe aceasta mai mult, a socotit să-și puie iar masca de Părinte al Patriei spre a înșela iarăși pe acei ce-i numea copiii lui; și pentru ca să izbutească mai sigur la acest țel ...
Vasile Alecsandri - Satire și alte poetice compuneri de prințul Antioh Cantemir
Vasile Alecsandri - Satire şi alte poetice compuneri de prinţul Antioh Cantemir Satire și alte poetice compuneri de prințul Antioh Cantemir de Vasile Alecsandri În sfârșit, iată o carte bine alcătuită, bine tradusă și bine tipărită! o carte ce mulțumește mintea prin tablourile satirice și prin duhul filozofic care cuprinde; o carte ce încântă auzul prin armonia versurilor și prin bogăția stilului adevărat românesc; o carte ce desfătează vederea prin frumusețea formatului și a tiparului: Satirele prințutui Antioh Cantemir, traduse din rusește de d.d. A. Donici și C. Negruzzi și ieșite de curând la lumină la Cantora Foaiei sătești. Acele Satire care au făcut atât vuiet în Rusia cu un veac mai înainte și care au fost atât de mult prețuite și sprijinite de însăși împărăteasa Elisaveta Petrovna, căreia au fost dedicate; acele Satire care zugrăvesc atât de viu și lovesc atât de aspru relele năravuri... [1] , acele Satire care au dobândit autorului cinstitorul nume de Boileau al Nordului, trebuie să fie primite cu atât mai mare entuziasm din partea românilor, că prințul Antioh Cantemir a fost însuși român și cu atâta mai mare recunoștință că pare să fi fost scrise pentru veacul nostru ...
Ștefan Octavian Iosif - Când a fost să moară Ștefan
... abătură-n anul cela Peste țara lui iubită. Însă nici pe patul morții Nu putea s-o dea uitării Cela ce pe drept fusese Poreclit: Părinte-al Țării... Lângă patul său chemându-i, Mângâie pe toți sărmanii, Plâng și îi sărută mâna Văduvele și orfanii. Plâng și-l binecuvântează, Și se ...
Ștefan Octavian Iosif - Domnița (Iosif)
Ştefan Octavian Iosif - Domniţa (Iosif) Sărbătoare de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Se plimbă prin grădina mănăstirii Domnița, albă-n rasă cenușie. Amurgu-și cerne umbra-i viorie, Lung sună toaca-n toiul tînguirii. Șoptesc încet prin flori de iasomie Și parcă vor s-o mîngăie zefirii ; Se scutură pe straturi trandafirii, Și crinii mor, dar ea nu vrea să știe. Departe,-n zări, e vrajă, cîntec, viață... Ea trece albă,-nvăluită-n ceață, Asemeni unei palide vedenii... Uitată de părinți și de rudenii, De bucurii și de dureri străină, Se stinge-n rînd cu florile-n
Ștefan Octavian Iosif - Lumea lor!
Ştefan Octavian Iosif - Lumea lor! Lumea lor ! de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cînd pisica nu-i acasă... Doarme dus sfînt' Niculae În vestminte argintii, Dar ce colb e în odaie Și ce zarvă de copii ! Au rămas stăpîni în casă, Toată lumea e a lor ! Unu-i cocoțat pe masă, Altul joacă-ntr-un picior. Uite popa cum îngînă Liturgia... Doi se bat. Un ștrengar c-o vargă-n mînă Strigă parcă-i împărat ! O sprințară de fetică Se hlizește la oglindă... Nu le pasă de nimică... Dar ce tropot e în tindă ? Ca de ipsos stau de frică... Oare cine-o fi intrat ? Ochii nimeni nu-și ridică, Nici chiar marele-mpărat ! Vântul fuse ?... Cine este ? Ori vreunul din părinți ? Ce tăcere-făr' de veste ! Smirna-s... diavolii de sfinți ! În privaz, sfînt' Niculae Doarme parcă nici nu știe ! Numai colbul din odaie Joacă-n raza
Ștefan Octavian Iosif - Nucul (Iosif)
Ştefan Octavian Iosif - Nucul (Iosif) Nucul de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Același loc iubit umbrești Și-un colț de cer întreg cuprinzi, Nuc falnic, strajă din povești, Dasupra casei părintești Aceleași crăngi întinzi... De veacuri fruntea nu ți-o temi, Ții piept cînd vin furtuni năval — O, de-ai putea să mai rechemi La poala ta și-acele vremi De trai patriarhal ! Acel șirag de mîndre veri De cari mi-aduc aminte-abea, Asemeni unor dragi păreri Ce-au legănat în mîngăieri Copilăria mea... O, de-ai putea să mai aduni Alaiul de copii vioi Ce-n horă se-nvîrteau nebuni Și toamna făureau cununi Din veștedele-ți foi ! Dar unde-s brudnicii [1] copii Și unde-s rîsetele lor ?... Potecile-au rămas pustii Și-i năpădit de bălării Pustiul din pridvor... De mult s-au risipit și-acei Bătrîni ce-n umbră ți-au stătut La sfaturi cu părinții mei, Și frunza ce-o călcară ei Țărînă s-a făcut ! Străjer măreț, mai ți-amintești ?... Tu singur, încă neînfrînt, De-amar de ani adăpostești Ruina casei părintești Pe care azi o
Ștefan Octavian Iosif - Ruptură
Ştefan Octavian Iosif - Ruptură Ruptură de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție E o cantină cu un steag Pe deal, în rariștea de brazi ; De-acolo ies cîntînd, la braț, Două catane — camarazi. Și-i sărbătoare... De pe deal Se vede peste nouă sate ! Ei se opresc, privind cu drag Spre văile îndepărtate... O turlă luce tocma-n fund ; E satul unde se născură : Acolo-i chef ! Acolo-i trai, Acolo-i horă-n bătătură ! Și cum privesc ei amîndoi, Înduioșați nevoie mare, I-apucă dorul de părinți. Oftînd, se strîng la braț mai tare... Dar, totodată, amîndoi Și-au amintit și de Măria – Scurt, țanțoși, s-au lăsat de braț : E ruptă
Alecu Donici - Autorul și hoțul
... Iar tu... Ea au deschis lui lumea ca să vază: Privește, uită-te la faptele-ți cumplite, Vezi fiii ce-au otrăvit pe mumă, pe părinte, Cu multe desfrânări Vezi fiice depărtate De-a lor nevinovate A sexului chemări, Vezi deznădăjduirea familiilor întrege, Adusă prin a ...
... cămării Păstorul se ivește: — Ce faci, cinstite frate? De ce te-ai apucat? Vezi cum se dezvelește Oricât de mic păcat. — Oh! dreptule părinte, braminul au răspuns. Întru așa ispită vicleanul m-au adus! Iar dracul de sub pat, Ca mâța au țipat: — Ba, ba, cucernice! mă iartă ...
Alecu Donici - Capra şi iada Capra și iada de Alecu Donici Țăranul între vitișoare Avea și o căpriță. El o numea leliță, Îi da adese tăricioare. Și bine o ținea. Ea însă un nărav avea: De câte ori țăranul intra pe zi în casă, Căprița după dânsul pe-o laviță sărea, Apoi și peste masă... Stăpânu-i suferea, Căci aștepta să vadă Curând, pe lângă capră, și o frumoasă iadă (Iar unde omul este pe cale de sporit Oricare suferință O poartă, mulțumit, Vânând a lui dorință.) Nu după multă vreme ieduța se născu. De aldămaș țăranul la crâșmă petrecu. Dar când napoi se-ntoarse, Văzând cum sare iada de pe bordei pe casă, El a bufnit de râs, Și în proverb a zis: — Căprița sare masa, Ieduța — casa! E prea adevărat, Că vițiul din născare Nu e vindecat, Și a naturii lege își are-a ei lucrare, Iar mie-mi place când Aud pe-un fiu cu minte cam astfel rezonând: "Părinților viața, respectul, ascultarea Le sunt dator; dar totuși în fapte nu doresc A lor deprinderi rele ca fiu să
... Alecu Donici — Ei, vezi, mă rog, ce nătărău! Tot înapoi se dă. Așa un rac pe fiul său Odată ocără. — O, bunul meu părinte! Răspunse racul fiu -- Cum mergi tu înainte? Mă iartă că nu știu. Și dar, te rog, mă-nvață; Dă-mi pildă drept povață, Și-apoi ...