Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ZARE
Rezultatele 121 - 130 din aproximativ 495 pentru ZARE.
Alexandru Macedonski - Reîntoarcerea
... ramuri, orice flori... Patria-mi își desfășoară Câmpii vecinic roditori! Iată punțile de bârne,... Morile, izvorul viu... Iată crucile vopsite... Mână, mână, surugiu! Colo-n zare se ivește O clopotniță lucind Și pe culmea depărtată Vezi o casă înălbind... Acea culme înverzită O revăd precum o știu... Mi-a văzut ...
Alexandru Macedonski - Rondelul țiganilor
... merg fără-ncetare -- Nu știu nici ei când au pornit, Dar se tot duc necontenit, Împinși de-o vecinică chemare. Cu galbeni ochi pierduți în zare, -- De când se știu, s-au pomenit -- Țiganii merg fără-ncetare Nu știu nici ei când au pornit. Mereu țigani, — cu mic, cu mare ...
Alexandru Macedonski - Rondelul Parisului iad
Alexandru Macedonski - Rondelul Parisului iad Rondelul Parisului iad de Alexandru Macedonski Printre valuri care plâng, Și sub bolți întunecate, Șiruri de-astre încețate Felinare se răsfrâng. Pe tot țărmul drept și stâng, Iad, urlând de răutate, Pe când valuri care plâng Curg sub bolți întunecate. Chiar din zări mai depărtate, Deznădejdi, ce nu se-nfrâng, În grozav vârtej se strâng Zbuciumând tot mai turbate, -- Printre valuri care
Alexandru Macedonski - Rondelul morii
Alexandru Macedonski - Rondelul morii Rondelul morii de Alexandru Macedonski Șoptiri și cântece vrăjite O-mpăciuire torc sub plute, Ca flaute și alăute La scocul morii părăsite. Amărăciunile trăite În stinse zări rămân pierdute. Șoptiri și cântece vrăjite O-mpăciuire torc sub plute. Mucigăirile-nverzite Îmbracă jgheaburile mute Cu florile lor nentrecute, Iar peste apele-adormite, Șoptiri și cântece
Alexandru Macedonski - Rondelul orașului din Indii
... din Indii de Alexandru Macedonski Spart a fost orașul mare De a vremii vitregie Peste moarta gălăgie Cresc copacii până-n zare. S-a uitat ce-a fost urgie, Ce-a fost fală și-nălțare Spart a fost orașul ...
Alexandru Vlahuță - În zile grele
Alexandru Vlahuţă - În zile grele În zile grele de Alexandru Vlahuță Ne-a risipit furtuna pe drumul pribegiei, Și nu mai știm de-ai noștri, nici ei de noi nu știu... Cu gândul doar, pe negre întinderi de pustiu, Ne căutăm, ca orbii, în volbura urgiei. Citeam, și-mi păreau basme, cum se lăsau pe țară Întunecate oarde, ca norii de lăcuste. Vuia-n văzduh năvala puhoaielor din puste, Cum răpăie pământul sub ploile de vară. Citeam de lanuri arse, de sate pustiite, Femei, cu prunci în brațe, prin codri rătăcind, Câte-un bătrân ce cată, din vârful unui grind, Cum trec, mânați în cârduri, ca turmele de vite, Cum trec, duși în robie, subt bici, feciori și fete, Și carele-ncărcate cu bogăția țării, Și-n urmă, cât bat ochii, în limpezișul zării, Grămezi de scrum din toată strânsura pe-ndelete... Citeam și-mi păreau basme. Și iată că destinul Vru să trăiesc aievea acele zile grele; Și văd cum calcă lifta pământul țării mele, Cum tot avutul nostru ni-l bântuie străinul: Să nu mai știu nimica de cei rămași acasă, Decât că e vrăjmașul stăpân pe soarta lor... Gândindu-mă la dânșii, muncit de ...
Alexandru Vlahuță - Din trecutul nostru
Alexandru Vlahuţă - Din trecutul nostru Din trecutul nostru de Alexandru Vlahuță În zările trecutului Geții. Dacii Decebal. Traian. Luptele lor Dacia romană În viforul năvălirilor În cetatea Carpaților Undirea neamului românesc Întemeierea principatelor Vladislav Basaraba În Moldova, Alexandru cel Bun În Muntenia, Mircea cel Mare Urmașii lui Mircea, Vlad Țepeș Urmașii lui Alexandru cel Bun Ștefan cel Mare Muntenia 1494–1593 Moldova sub urmașii lui Ștefan cel Mare Mihai Viteazul Țările române în veacul al XVII-lea Sub fanarioți În zorii
Alexandru Vlahuță - Sonet (Vuind s-azvârl șuvoaiele devale)
Alexandru Vlahuţă - Sonet (Vuind s-azvârl şuvoaiele devale) Sonet de Alexandru Vlahuță Vuind s-azvârl șuvoaiele devale Pe deal stă zarea de brânduși albită. În aer i-o căldură liniștită, Pe bolți un nor de-argint se rupe-n pale. Sar apele din matca prididită; Un cocostârc, pe mal, pășește-agale, Dând spaimă-n broaștele ce-i fug din cale. Ies aburi calzi din pajiștea-ncropită. Și nici un sloi n-a mai rămas pe gârlă; Doinind, s-aude trișca de la târlă. Iar mieii, strânși în cârduri, zburdă-n soare: Pământu-ntreg, ca-n prima dimineață, Se umple de lumină și viață, Iar inima-mi se-ntunecă și
Alexandru Vlahuţă - Vifor Vifor de Alexandru Vlahuță Publicată în Vieața , an I, nr. 20, 10 aprilie 1894 I Dumitru-și mai număr-o dată Cei "doispre'ce lei ș-o bucată", Gîndește, se scarpină-n cap: "Că multe mai sunt și la casă ! Nu-i una, să dau și să scap. Nevastă și nouă copii, E gloată, și gurii nu-i pasă, Ea cere mereu; fă ce știi, Aleargă, din piatră să scoți, Să dai demîncare la toți !" La sanie juncii înjugă, Și-și face din traistă glugă. Se-nchină. "Rămîi sănătos !" — Faci rău că te-ntorci pe-așa vreme: A nins astă-noapte vîrtos; Și nu vezi ce vînt s-a stîrnit ?... — Mi-s juncii voinici, nu te teme, Pe viforul cel mai cumplit Încarc, și-ți pornesc unde vrei, Și n-am nici o grijă cu ei. II Pe alte tărîmuri te-ai crede: Nici cer, nici pămînt nu se vede. Vîrtejuri, urlînd, se răpăd Și munți de zăpadă ridică, E ceas de pieire — prăpăd. Și omul îndeamnă mereu, Plăvanii troianul despică, Și-ntind, să se rupă, din greu, Căci și ei au suflet, și lor De tihna de-acasă ...
Alexei Mateevici - Atunci când soarele apune
Alexei Mateevici - Atunci când soarele apune Atunci când soarele apune de Alexei Mateevici Atunci când soarele apune Și zarea arde-nflăcărată, Atuncea inima îmi spune Durerea ei nemângâiată. Și tot mă-nșel și trag nădejde, Că nu-i departe alinarea, Dar mintea mea mă amăgește Și tot mai tare mă muncește. Nădejde nu găsești în lume Și n-ai de ce nici să o cați: Ea numa-n suflete trăiește Și doruri-n inimă trezește... . . . . . . . . . . . . . . . .
Alexei Mateevici - Basarabenilor
Alexei Mateevici - Basarabenilor Basarabenilor de Alexei Mateevici Să știți: de nu veți ridica Din sânul vostru un proroc, În voi viața va seca, Zadarnic soarta veți ruga, Căci scoși veți fi atunci din joc Și-ți rămânea făr' de noroc. Din cheag de lacrimi, de dureri, Din trăsnet de mânie sfântă, Și din nădejdi și zbuciumări, Din năzuinți și frământări El trebui facla să-și aprindă Și-n el pe toți să vă cuprindă. Și-n țara voastră va purcede Pe drum de spini și chinuire Cu gloata celor cari l-or crede; Și duh aprins de înnoire Va duce-n propovăduire. El jalea vechilor câmpii Numa-ntr-o lacrimă va strânge, Din spic, din strugurul de vii În stropi va scurge ape vii: Din spic — sudori, din viță — sânge Le va sorbi și nu-ți mai plânge, C-atunci sorbiții stropi vor arde Din țară toată vrăjmășia, Clevetitori, dușmani de moarte, Și cei cu limbi în două sparte Atunci vor căuta frăția Și lepăda-vor viclenia. Și toți veți fi un gând ș-un nume Și înfrățiți veți făuri Un viitor mai bun în lume, Iar el va ști să vă îndrume Acolo, unde va zări ...