Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AȘA DE
Rezultatele 1221 - 1230 din aproximativ 1285 pentru AȘA DE.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Norocul dracului
... să văd, muiere? — Ce să vezi? S-a copt și purcelul, și pitele. — S-au copt?... — Dar ce ai, omule, de-ntrebi așa, ca un copil speriat? — Nimic!... Și, pipăindu-se, dădu de pungă. Un fior rece îi fulgeră din călcâie și până în creștetul capului. Apoi, văzând pe cel mai mic dintre copii cum se așezase pe ... rotocol de hârtie. O apă de lumină se revărsa de la răsărit. Omul se deșteptă speriat, căci se facea că n-o să-i fie de-a bună până la isprăvit. "Să mă uit încă o dată în ea, se gândi el, să-l apuc bine pe spiriduș și ... uită în ea. Ce să vadă? În loc de dimon, bănuți de aur, ce luminau ca jăraticul. Omul, și speriat, și necăjit, aruncă un pumn de bani la răsărit și altul la apus, zicând: — Duceți-vă dracului, banii dracului! N-apucă bine să sfârșească cuvântul, și zări de la răsărit turme albe și de la apus turme negre ce izvorau din lumină și din neguri ca niște ape crețe și nemărginite.
Urmuz - Plecarea în străinătate
... zi, în camera sa de lucru, care exala un așa de dulce și îmbătător miros de ciurciuvele. Se sui în corabie. Sentimentul puternic și neînvins de tată îl trase însă înapoi la țărm, unde, cu o mișcare distrată și nervoasă și în mijlocul poporului iubit, își cusu două tampoane de sugătoare pe căptușala mucegăită a smokingului său, și imediat după aceasta, fără a mai pierde timpul, se furișă, neobservat de nimeni, în camera scundă din fundul curții, trecînd la religiunea mozaică. Nu mai avea nici un moment de pierdut. Intrase în al șaptezecelea an al existenței sale, lăsînd în urmă un trecut glorios, și acuma zilele îi erau numărate. Singura dorință ce mai ... să-și serbeze nunta de argint. În acest scop chemă pe toți argații și, după ce îi invită mai întîi să ciugulească din niște sămînță de cînepă, îi aruncă în o cristelniță de var. Urmară apoi trei impiegați definitivi de clasa treia și un arhiereu! El însuși, ca să poată liniști mulțimea, care începuse să cîrtească, își ciunti trei degete de la mîna stîngă și se sui apoi pe un scaun
Antim Ivireanul - Învățătură la noemvrie 8, în zioa Săborului sfinților îngeri
... nevoi să-i veselesc cu această vorbă ce voiu să fac, de va lumina mila lui Dumnezeu, pre vreunul din păcătoși să vie la pocăința, de vrĂ©me ce să face mare bucurie în ceriu, pentru un păcătos ce să va căi: ci să ascultaț cu dragoste, de pohtiți să vă folosiți. De doao fĂ©liuri de mici să află în lume și pre doao fĂ©liuri de mici să obicinuesc de obște oamenii, de-i obidesc: cei dintâi sunt săracii și cea de a doao sunt preoții. Pentru cei săraci, zice înțelepciunea lui Sirah la 13 capete: Scârbă e la cel bogat, săracul. Și dumnezeescul Iacov ... păcatele, precum cu toții o crĂ©dem, puteț să ziceț cum că acești mici nu sunt alți dumnezei în lume? Ascultați și alta, mai mare. De aț vedea, aici de față, de o parte mulțime de arapi negri carii să fie răniț de vrăjmaș cu rane de moarte și legați cu lanțuri tari și de altă parte un om putĂ©rnic și să le zică: să fiț slobozi, să fie tămăduite ranele voastre, să fugă din trupurile voastre acea negreală ...
Dimitrie Anghel - Pe un volum al lui E. Gîrleanu
... Dimitrie Anghel - Pe un volum al lui E. Gîrleanu Pe un volum al lui E. Gîrleanu de Dimitrie Anghel Publicată în Ramuri , VI, 13—14, 16 ian. 1911, p. 201—203. Brun, ca ieșit dintr-o sticlă de cerneală, adevăratul tip de oriental; ochi languroși și veșnic îndoliați de odaliscă. Cînd nu cuvîntă, știe să privească și să asculte. Înmagazinează bun și rău, minciună și adevăr, cu lăcomia struțului care nu alege cînd îi ... însușește toate întîmplările, transformîndu-le și dîndu-le proporții uriașe. Invenția la el e o trebuință organică, e o reacțiune contra uniformității, un antidot fără de care viața n-ar mai avea nici un haz, e, ca să zic așa, pîinea lui cotidiană. Și-apoi, ce-are a face dacă un lucru e adevărat sau nu, cînd el poate să deștepte curiozitatea cetitorului ... în volumul lui Gîrleanu, veți găsi micele drame ori măruntele bucurii, din care e alcătuită viața celor cari nu cuvîntă. Mărturisesc însă cu un fel de mîndrie națională, și spre bucuria dobitoacelor noastre, că oricît ar fi de premiat volumul lui Pergaud nu poate fi asemănat nici pe departe cu acela al lui Gîrleanu. Unul pune cinci zeci ...
Antim Ivireanul - Scrisoarea la leat 7220, în luna ghenarie, în 13 zile
... mieu d¸n t© ejantˇstika să mă fac arhiereu, cunoscându-mă pre mine mai păcătos și mai nevrĂ©dnic decât toț oamenii pământului. Iar de vreme ce tˇ pˇnta pr¨V t© sumj¸ron oÎkonom¨n Qe¨V, așa au vrut, să rădice, din pământ sărac și din gunoiu să înalțe mĂ©ser, toÄ� kaqĂ–si aÎt¨n metˇ Ä„rcĂ„ntwn laoÄ� aÎtoÄ ... că așa ni-au slujit vrĂ©mea. 5) Mitropoliia n-am luat-o cu sila, nici cu mite, nici cu rugăciuni. Facă-mi Dumnezeu răsplătire de va fi urmat vreuna din acĂ©stia, ci așa au fost plăcut înaintea stăpânului Dumnezeu și au luminat pre măriia-ta și te-au făcut Șrganon la mijloc, de mi s-au făcut mutare dintr-un scaun într-altul. Și, știind că această ounˇjeia iaste duhovnicească, am pus osteneli peste osteneli întru toate ... pentru oi; iară încăș eu pohtesc să fac voia măriei-tale, iară nu a mea. 10) Judecă, măriia-ta, ca un domn creștin, de iaste cu cale și de să cuvine să fiu lipsit acuma, la bătrânĂ©țele mĂ©le, de amândoao: și ...
Mihail Kogălniceanu - Noul acatist al marelui voievod Mihail Grigoriu
... ce ne-ai așezat obșteasca nevoie! Bucură-te, că ne-ai stins siguranța avutului, cinstei și a vieții noastre! Bucură-te, mare făcătorule de rele! Condacul III Întru ce vom mai fi nădăjduindu-ne, când în toată ziua îți aduci o nouă izvodire de rău și, în loc de a te preface, mai mult te înțelenești întru fără-de-legi; agiungă acum intâmplările și vie vremea a ne face și pe noi învingători, ca să strigăm lui Dumnezeu Aleluia! Icosul 4 De ... ce legi la gâtul porcilor cinstiri și la al drepților lanțuri de fier! Bucură-te, cela ce întrunești în caracterul tău obiceiurile cele mai mârșave de la nord și miazăzi! Bucură-te, mare făcătorule de rele! Condacul IV Nicicum osăbindu-te de dobitoacele care se îngrijesc numai pentru îndestularea pântecelui și sărac de fapte bune fiind, ce te putem numi mai mult decât un necunoscător a insuși dreptului și însărcinării tale; deci, ca asupra unui nevrednic ... osândit! Bucură-te, foc care mistuiește osândirile vinovaților! Bucură-te, molie ce nimicnicește lucrările sfintei pravile! Bucură-te, cela ce vinzi drepturile fraților la izgoniții de prin alte țări străine! Bucură-te, cela ce ți-ai uitat datoriile ce ai către noi! Bucură-te, nevrednicule
George Topîrceanu - Hortensia Papadat-Bengescu: Sfinxul
... spirituala Bianca ne încântă mai cu seamă prin distincție intelectuală și delicateță de sensibilitate, însușiri pe care izolarea ei provincială i le păstrase intacte, departe de literaturism și de orice sugestie grosolană. Pe Bianca Porporata, autoarea o plasează vag în timp și spațiu, dar în condiții de viață destul de precise, ca s-o putem înțelege. Claustrarea în care trăiește Bianca Porporata, ca orice femeie iubită, iubită cu legitimă pasiune de un don Camillo prevenitor și cuminte, lipsa ei de ocupație propriu-zisă, temperamentul vibrant și, în sfârșit, candoarea ei de fapt, care presupune o totală lipsă de experiență vinovată, ne explică nostalgiile-i arzătoare, puterea de iluzionare veșnic reîmprospătată, revolta și resemnarea alternativă și ironizarea dureroasă a propriilor aspirații... până și faptul că ea se adresează “lui don ... în ce privește mărturisirile pur sufletești dispare când e vorba de fapte. Și mai e încă ceva. Ca orice liric, dna Papadat-Bengescu e lipsită de imaginație constructivă, creatoare de viață. Deci și din această cauză, d-sa evită faptele. Nimic epic în această operă de introspecțiune și lirism covârșitor. Dar fiindcă dna Papadat-Bengescu scrie în proză, oricât ...
George Topîrceanu - L. Rebreanu: Golanii
... acestei vieți (!), au înțeles adică, din vreme, că trebuie să trăiască fără muncă pe spinarea altora, să tragă chiulul vieții. Iar „fraieriiâ€� sunt proștii de oameni cinstiți, care muncesc și care au adeseori parale, sunt gâștele de jumulit ale șmecherilor, cu ajutorul femeilor de stradă. Șmecherii cu cocotele duc un trai foarte pitoresc din punct de vedere literar și cât se poate de straniu pentru înțelegerea noastră, a fraierilor, ca să zic așa. Legăturile lor s-ar părea că se întemeiază numai pe interes: bărbatul are nevoie de bani, iar femeia are întotdeauna nevoie de protecție și călăuzire în viață. Totuși, oricât de ciudat s-ar părea, cine cunoaște lucrurile mai de aproape știe că aceste soiuri de concubinaje au întotdeauna la baza lor și un fel de dragoste sui generis, care se manifestează prin terorizare și bătaie din partea bărbatului, frică și supunere lașă din partea femeii. Margareta părăsește pe Gonea când ... de ce nu „elâ€�?), „să se hoalbeâ€�, „se răpștiâ€�, „lanurile gălbejite de soareâ€� (de ce nu „îngălbeniteâ€�?), „o beteală ...
Dimitrie Anghel - Puteri ascunse
... o veste bună sau rea e de ajuns ca să-i ofilească rozele din obraji și să-i facă mînele palide. Și totuși, ce putere de rezistență au ele, cînd viața lor urmează o stea ce le arată calea. De cîte nebunii nu sînt în stare cînd iubesc, ce jertfe n-ar face pentru o ființă scumpă. Legănări de valuri au în mersul lor și mlădieri de creangă înflorită. Dar aceste nu-s decît o părere, o cochetărie poale, căci cînd bate furtuna, asemenea valului, ele undoiază ca să se ridice, deopotrivă ... și mai mult. Un penel nevăzut, ca muiat în bunătate, le îndulcește trăsăturile cele mai aspre; gura, cu liniile cele mai amare capătă un zîmbet de blîndețe ; ochii cei mai răi, străluciri de adorare ; gesturile cele mai nestăpînite, înmlădieri de leagăn ; glasul cel mai hursuz, inflexiuni mîngîietoare. Atunci puterile ascunse din ea se vădesc; fragilul trup, ce ai crezut de atîtea ori că ți s-ar frînge în brațe sub caldul unei sărutări, e în stare să țină piept oboselilor, cît n-ar fi cel ... așteptare a rămas, un cuvînt n-a rostit, căci moartea nu răspunde. Cu masca tragică a durerii pe față, ...
Petre Ispirescu - Lupul cel năzdrăvan și Făt-Frumos
... lor o grădină foarte frumoasă. Și atât de drag îi era florile acestui împărat, încât însuși cu multă tragere de inimă le plivea și îngrijea de grădină. În fundul acestei grădini crescuse un măr cu totul și cu totul de aur. Împăratul nu mai putea de bucurie că în grădina sa se află un așa pom cum nu se găsea în toată lumea. Se tot întorcea pe lângă dânsul și se tot uita pe de toate părțile la el, de i se scurgeau ochii. Când, într-o zi, văzu că pomul înmugurește, înflorește, se scutură florile și roadele se arată: apoi spre seară dă în ... orice pom și de ziduri, astfel ca să n-aibă de ce se rezema. Se hotărî a sta în picioare pe un trunchi de pom tăiat, astfel încât când i-ar veni somn și ar moțăi, să cază jos și să se deștepte. Așa făcu, și după ce căzu de vro două ori, i se sperie somnul și rămase treaz și nebântuit de piroteală. Când, colea despre ziuă, când somnul e mai dulce, auzi un fâlfâit ca de ...
Karl Marx - Manifestul Partidului Comunist
... a revoluționa nețincetat uneltele de producție, deci relațiile de producție și prin urmare toate relațiile sociale. Pentru toate clasele industriale anterioare, dimpotrivă, prima condiție de existență era menținerea neschimbată a vechiului mod de producție. Revoluționarea neîncetată a producției, zdruncinarea neîntreruptă a tuturor relațiilor sociale, veșnica nesiguranță și agitație deosebesc epoca burgheză de toate epocile anterioare. Toate relațiile înțepenite, ruginite, cu cortegiul lor de reprezentări și concepții, venerate din moși-strămoși, se destramă, iar cele nou create se învechesc înainte de a avea timpul să se osifice. Tot ce e feudal și static se risipește ca fumul, tot ce e sfînt este profanat, și ... cu care silește să capituleze chiar cea mai îndîrjită ură a barbarilor față de străini. Ea silește toate națiunile să-și însușească modul de producție al burgheziei dacă nu vor să piară; ea le silește să introducă la ele însele așa-zisă civilizație, adică să devină burgheze. Într-un cuvînt, ea își creează o lume după chipul și asemănarea ei. Burghezia a supus satul ... enorme, a făcut să crească considerabil populația orășenească fașă de cea sătească, smulgînd astfel o parte însemnată a populației din idioția vieții