Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ CA SĂ
Rezultatele 1221 - 1230 din aproximativ 1500 pentru FĂRĂ CA SĂ.
Dimitrie Gusti - Închinare lui Ștefan-Vodă
... la Putna a lovi. De printre munți, cîmpie, din unghiuri depărtate, Din tîrguri, municipii, cotune, un popor, De-același curat sînge, se scoală să ia parte La zi de sărbătoare, la rugăciune-n cor. Cu-a națiunii cruce, de secoli ferecată, Ca pelerin sosește la noua Golgota Unde eroul zace și țărna-i fu uitată Tăcere... Este ora acum a ne ruga. Mărire ție Doamne ... îi dați un sărutat. Un sărutat de mamă, extaz de bucurie, Ce numai sus în ceruri se poate repeta, În numele lui Ștefan îl dați să reînvie, Și duceți pruncul vostru la Putna-a-l închina. Iar tu, junime verde, la ist izvor de viață Cu unde de virtute ... i a mărirei loc : Învața-a iubi țara, a o iubi învață Și-n el inimă, suflet călește-ți ca-ntr-un foc. Așa, junime scumpă, frumoasă auroră A patriei române ! Al vostru viitor, Și-al națiunii soare, din a virtuții ... glasu-ți pentru lume și cer este făcut. Te leagănă pe vînturi, și-a ta melancolie Misterioasă limbă în inimă lovind, Fă lacrime să ...
Emil Gârleanu - Cea dintâi durere
... în palmă și-l ținea o clipă sus, până ce clocotea glasul de tunet al tobei celei mari. Din poarta ogrăzii duceam mâna la pălărie, să salut militărește pe tata, care mergea călare în fruntea batalionului. Tata, parcă-l văd, se uita de sus, pleca sabia spre gâtul calului, ca să-mi răspundă, iar eu mă credeam un soldat strașnic. Multe am văzut în ulița aceasta, în multe întâmplări am fost și eu amestecat, și multe ... în aceeași goană grozavă. Un soldat sosi cu un plic; după câteva clipe am văzut și pe tata, cu chipul îngrijat, trecând pe lângă mine fără să mă vadă. Mă rezemasem de parmaclâc, în colțul grădinuței, și priveam cu plăcere la neobișnuita mișcare a uliței. Peste puțin veni în fugă ... dărâmat... da, peste dânsul... scos de sub dărâmăturile unei bolți... Apoi o clipă de liniște, și pe urmă un suspin, un suspin lung, de ușurare, ca al unui om care se așază să se odihnească după un drum lung. Simții tremurul mamei. Tata o luă de braț: Hai, ce stai și tu; hai, dragă. În urmă, glasul bătrânei ... ...
... n-am și eu ceva crezare, Când zic că dumnealui tăcere nici nu are, Spuind necontenit și vrute și nevrute La cei ce au păcat să stea ca să-l asculte, De ranguri mari și mici, de domnii ce au fost, Istorisește mii, ca cum ar fi de rost Și intrigi mai ales adeseori lucrează: Le face mare haz, le și adiverează. Iar când îl oblicesc cu vro minciună ... îi despart, pe alții îi împac. ZOIȚA Fugiți, cucoanelor, postelnicul ne vine; Dar ascultați-l cum vorbește el cu sine. POSTELNICUL (după scenă) Cucoana trebuie să fie tot acasă; Nici vremea nu-i acum la vizite să iasă, Și ceasul au sosit în care eu gândesc Cu dumneaei prea larg de toate să vorbesc. CUCOANA NASTASÂICA Haidem mai repede în altă odăiță, Ca să scăpăm de dânsul. ZOIȚA Cu alt chip nu-i putință. ÎNFĂȚOȘAREA III ZOIȚA ȘI POSTELNICUL GURIIANU POSTELNICUL (nevăzând pe Zoița) Da zău că-i curios ... Dar nu mi-au fost nimica. NOULEȚ Pe mine, zău, acum mă cuprinsese frica! POSTELNICUL Degeaba dumneata te sparii așa tare, Când trebui mai ales să fii la suflet mare, Fiindcă am să ...
Ion Creangă - Povestea poveștilor
... pentru dumneata? — Norocul aista să nu-l mai dea Dumnezeu nici dușmanilor mei, mătușă, dar unde s-a mai auzit o chiznovăție ca asta - să mănânci pule în loc de păpușoi! Ia învață-mă și dumneata ce să fac? căci pe mine nu mă mai ajunge capul. Stă ea baba oleacă pe gânduri și apoi zice: — Nepoate, eu te-aș învăța ce ... i-a zvâcnit inima… căci îi curgea ochii după dânsele, când le vedea așa de zdravene și de bârzoete… — Apoi iacă ce să faci, nepoate: încarcă-le în car și le du la târg că ai să le vinzi ca chiperiul. Dar mânca-te-ar norocul să te mănânce, acum trebuie să las rușinea la o parte și să te învăț cum ai să înveți pe cumpărători a le întrebuința. — Că bine zici, mătușă, ie spune-mi, rogu-te! — Când a fi să ... la frecuș — cât ce-i putĂ©, că las’ dacă m-a da de rușine. Iară când te-i mulțumi și-i vrea să te lese de frecuș, să ...
Titu Maiorescu - Poeziile lui Octavian Goga
... a-ncins cu lanțuri,.împăratul, Ca unda ta strivită, gemem Și noi, tovarășii tăi buni. Dar de ne-om prăpădi cu toții, Tu, Oltule, să ne răzbuni ! Să verși, păgîn, potop de apă Pe șesul holdelor de aur ; Să piară glia care poartă înstrăinatul nost tezaur ; Țărîna trupurilor noastre S-o scurmi de unde ne-ngroparâ Și să-ți aduni apele toate, Să ne mutăm în altă țară !" Dar unde se vede arta scriitorului nu este în patriotismul simțit, ci în manifestarea lui mănținută în dreapta măsură a ... mult ne petrecea : Între stelele de pazâ Am avea și noi o stea !" Cînd suntem mișcați de puterea unui limbagiu poetic care e în stare să dea cetățenia literarî și unor nume proprii așa de familiare; cînd mai cetim strofe ca acestea: „Domol purcede glas de schije De la clopotnița dm deal, Să povestească lumii jalea înstrăinatului Ardeal", sau „Și cîtor cîntece la joc Țineam cu glasul meu ison, De cîte ori am spus povestea Lui Alisandru ... jele, Cînd de dor ne zice Laie, Tremură cupa pe masă ; Cînd de jele cîntă Laie, Zboară cupa pe fereastrâ. Și-aș aprinde-atuncea satu, Să-l văd parâ vîlvătaie... Ochii vineți foc să ...
Gheorghe Asachi - Amorul arător
... brumă-atunci pătruns, Căta casă priincioasă În vro inimă duioasă, Îns, aleu, el nicăire N-a găsit adăpostire. Căci, precum pe la Vaslui, Ca-ntăi, astăzi miere nu-i, Și credința-n astă țară S-a făcut o marfă rară. Ca albina și Amorul Umblă und-o trage dorul. Văzând grasă-acea țărână, Arcul, cucura depune. Tauri doi la giug supune, Strămurariul ia în mână, Pare ... câmpul a arat, Ce n-a fost sterp din natură, Din cucură a luat De semință o măsură, Într-ales, fără neghină, Din a căreia tulpină Răsar inimi credincioase, Simțitoare și duioase. După ce a semănat, La Zeu rugi a înalțat ... se facă bun, frumos, Și miez s-aibă sănătos. Dacă deci din cel ogor Ce a semănat Amor Viitoarea primăvară Inimi nu vor să
Ștefan Octavian Iosif - Gorunul lui Horia
... uriaș spre ceruri cată... La umbra lui, pe-o noapte-ntunecată, Trei căpitani și-au fost jurat frăție. Ei s-au legat cu inima curată Să-și mîntuiască neamul de robie. Luptară dîrji, dar, prinși prin viclenie, S-au săvîrșit — martiri-eroi — pe roată. Trecură ani... Cumplit ofta iobagul ... atotputernici, Cînd, iată, tînăr crai ridică steagul... Și sub gorun aceleași jurăminte Răsună : „Moarte domnilor nemernici !â€�. * Dar n-au vrut cei de sus să-l înțeleagă Și, după mari izbînzi și zile-amare, Într-o colibă, făr-o lumînare, S-a stins, pustie, viața lui pribeagă. Îl ... dragă, Pe cînd ai lui umplură lumea-ntreagă Cu-al doinei vaier fără de-alinare. Bătut de ploi, de nopți vijelioase, Cercînd zadarnic pe urmași să-i cheme La luptă nouă, stăruie și azi Gorunul falnic, neînfrînt [1] de vreme, Ci trist își pleacă crengile-i stufoase, Umbrind mormîntul marelui viteaz ... nseamnă însă-a cerului mînie ! Ce-nseamnă norii vajnici de s-adună ? Gorunul azi mai greu din ramuri sună, Parc-ar voi eroul să-și învie ! În hohote de plîns ar vrea să-i spună C-ai lui uitară drept și datorie ; El cere-un semn din ceruri, ...
Alexandru Vlahuță - Mă visasem într-un nor
... cu ochi mari și sângerați, Cu cuțitul într-o mână și cu dinții încleștați, Neagră, vânătă la față și cu buzele uscate, Cătând sânge cald să soarbă din vro inimă ce bate. Am văzut turbate furii cu figuri îngrozitoare, Ochi deschiși ca guri vulcanici, cu priviri fulgerătoare, Cu lungi brațe tremurânde și cu gheare ascuțite, Cu furtună-n a lor suflet și cu trăsnete cumplite ... și storcând în ea venin. Am văzut deșertăciunea, uriașă,-mpodobită, A nimicului regină, de mărire amețită, Rătăcind, oarbă de visuri, după-nalte idealuri, Ca o scândură zvârlită pe o mare făr de maluri. Am văzut războiul crâncen, monstru nesățios și crunt, Lacom băutor de sânge, pălmuind veacul cărunt, Făcând ... de groază și omor. Am văzut talente-n zdrențe, Cinstea de foame murind. Am văzut Puterea mândră pe Dreptate pălmuind, Sărăcia-n jgheab de rele ca în guri de lei zvârlită; Ș-Avuția nemiloasă, în orgie tăvălită. Am văzut nespuse viții demonii neadormiți, Uricioși ca ceasul morții și ca moartea nemblânziți, Fără cap, cu trup de patimi, și cu brațele de crime, În prăpăstii
George Coșbuc - Spada și credință
... George Coşbuc - Spada şi credinţă Spada și credință de George Coșbuc Ce furtuni n-au mai pornit Pofta răilor și ura Ca să pieri tu, neam iubit! Dar de toți ne-a mântuit Spada noastră și scriptura. Sfântul steag ne-a fost altar Și ... Orice coasă dă o spadă. Iar când brațul ne cădea Uneori fără putere, Nici atunci nu ne scădea Inima, c-aveam în ea Scris Hristos ca mângâiere. Ce de ură s-a pornit Căutând a ta pierzare! Dar ai stat și-ai biruit, Căci prin spadă-ți ...
Titu Maiorescu - Poeți și critici
... și a rătăcirilor "filologice" de la Târnave. Și așa mai departe. Nu e vorbă, aprețierile critice izolate nu vor lipsi și nu vor trebui să lipsească niciodată dintr-o mișcare intelectuală, și noi înșine am citat mai sus articolele d-lor Onciul și Bogdan ca un semn binevenit al timpului de îndreptare. Dar aceste sunt lucrări de amănunte. Sinteza generală în atac, izbirea unui întreg curent periculos o credem acum ... a îmbărbăta spiritele spre lucrarea roditoare. Este cu mult prea îngustă albia curentului celui nou; în dreapta și în stânga trebuiesc desfundate alte șiroaie, care să întărească mișcarea principală, mișcarea însăș trebuie să pătrundă mult mai afund. Fără îndoială, rectificările, mai ales în materie de știință, nu vor putea lipsi uneori din o aprețiare a operelor celor mai bune; fără îndoială, în mijlocul unei activități critice pentru răspândirea lucrărilor sănătoase se va simți pe ici, pe colea și necesitatea unei loviri directe în contra nulităților ... a lui Eminescu (și am dori să nu-i fie prea înrudită, ci să-și păstreze individualitatea dacă o are), nu sunt ei chemați ...
Vasile Alecsandri - Nicolae Bălcescu în Moldova
... uitare toate notițele ce pot contribui la completarea biografiei lor. Această idee m-a îndemnat a vorbi astăzi de Nicolae Bălcescu ca de un om al cărui nume onorează România și ca de un amic scump și jelit. Am petrecut luni întregi cu el, nu numai în țară, dar și în străinătate; am avut adeseori ocaziunea de ... luminoasă, Și un nour aurit. — „Păsărică zburătoare, Unde mergi cu dorul meu?“ — „Am solie-ncântătoare De la sfântul Dumnezeu. Să duc glas de armonie Țărmurilor românești, Să vărs dulce veselie Inimilor ce jelești“. — „Rază vie călătoare, Unde mergi cu dorul meu?“ — „Am solie-nvietoare De ... suspin.“ — „Nouraș pătruns de soare, Unde mergi cu dorul meu?“ — „Am solie roditoare De la sfântul Dumnezeu Să mă las în Românie Ca să crească mii de flori Pe frumoasa ei câmpie Ce o plângi adeseori!“ — „Du-te, rază strălucită, Du-te, mică păsărea, Și ... fericit de a putea declara, în onorul damelor de la Moldova, că ele au avut un rol providențial în mijlocul acelei drame sociale! Ca ...