Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru - A N
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 3783 pentru - A N.
... voinic cum cearcă trei copile de-mpărat Și cercându-le-n tot locul, zmei pe sub pământ alungă, Lumea galbenă-o străbate din o dungă-n altă dungă: Că-i fecior născut din babă și-ntr-un an crește ca-n trei, El aruncă buzduganul ca și-un măr, ucide zmei Și-apoi, urmărit în urmă de curaj și de norocuri, El pe-o pajură călare ... prin fiori Cerul înflorit cu stele, câmpul înstelat cu flori, Ea-i născută-n faptul zilei și-n restimp de lună-nouă Și se culcă-n pat de aur și se scaldă-n râu de rouă Și-i copilă descântată cu trei roze-n bobocei, Pentru ca să-nnebunească lumile de dragul ei! Văd apoi pe Făt-Frumosul trist cum măsură poiana. Căci de mult iubește dânsul pe Ileana ... se culce La cele trei urzitoare, lângă tău de lapte dulce; Văd pe gingașa din Dafin: mă-ntâlnesc cu paraleii Și văd falnica pădure, unde-n curți s-adună zmeii, Făcând sfaturi, cum să fure vro copilă de-mpărat; Apoi văd pământu-n care munții-n ...
Ion Heliade Rădulescu - Ingratul
... astfel de urlare Zbierai la Pluton, Cerber, chemai pe Apollon Și, vrând să-ți schimbi și limba la scurta-ți cugetare, Prefaci creștinătatea și ceru-n orizon! N-aveai de loc rușine cu osteneli străine Să te arăți în lume: ca ciuma le strângeai; Și sănătos cu bolnav, amestec de rău, bine, Contrast ... vro cinci rânduri de basne ticăloase, Și nu-ți găseai potrivnic la o himeră-fleac: Rea boală te-apucase, ce cade nu la oase, Ci-n minte se-ncuibează și nu mai are leac. Împovărat de grijă, de und' să-mi vie-n minte Că rău te apucase manie d-autor? O! rău se lingușește omuțul care minte! Puțin voi a cunoaște când fac un ajutor ... să-ți fiu drept chezășie; Chezaș, hrănitor, reazem ți-am fost mai cu prisos. Cu gândul trândăviei porneai la ascultare, Și slujba, datoria în veci n-ai cunoscut: Ca jidovu-ndărătnic ce intră-n scăldătoare Schimbași costum, dar jidov și spârc n-ai prefăcut. Nu mă-ndreptez la lume să-ți spui nelegiuirea, Cu tine am de lucru; și vina tu ți-o știi; Ingrat ți-e ... ...
... Și toată viața lui, tot ce-a cules Din unde, din munte, din vale, Tot sufletu-i june, tot scumpu-i eres Alunecă-n cântecu-i moale Ș-al coardelor grai, Frumos ca din rai, Amestecă-n vorbe de miere Durere: Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc  stele li scapără-n cale, Apele plâng clar izvorând în fântâne  Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine. Luna pe cer trece-așa sfântă și clară ... pe bolta senină  Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină. Nourii curg, raze-a lor șiruri despică, Streșine vechi, casele-n lună ridică, Scârție-n vânt cumpăna de la fântână, Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână. Și osteniți oameni cu coasa-n spinare Vin de la câmp, toaca răsună mai tare  Clopotul vechi împle cu glasul lui sara, Sufletul meu arde d-iubire ca para. Ah ... vârful de munte, în codri-mbrăcat, De nouri grămezi se adună Și unul pe altul, măiestru urcat, Ei par o cetate în lună. Și bolțile-n ...
... Și toată viața lui, tot ce-a cules Din unde, din munte, din vale, Tot sufletu-i june, tot scumpu-i eres Alunecă-n cântecu-i moale Ș-al coardelor grai, Frumos ca din rai, Amestecă-n vorbe de miere Durere: Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc  stele li scapără-n cale, Apele plâng clar izvorând în fântâne  Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine. Luna pe cer trece-așa sfântă și clară ... pe bolta senină  Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină. Nourii curg, raze-a lor șiruri despică, Streșine vechi, casele-n lună ridică, Scârție-n vânt cumpăna de la fântână, Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână. Și osteniți oameni cu coasa-n spinare Vin de la câmp, toaca răsună mai tare  Clopotul vechi împle cu glasul lui sara, Sufletul meu arde d-iubire ca para. Ah ... vârful de munte, în codri-mbrăcat, De nouri grămezi se adună Și unul pe altul, măiestru urcat, Ei par o cetate în lună. Și bolțile-n ...
... îmi e drag, Dar unde s-au pomenit, S-au văzut și auzit Două săbii într-o teacă, Doi domni în țară săracă? Măria-ta-n București, Oprișanu-n Stoienești! Ce-am văzut la Oprișanul N-am văzut nici la sultanul, Că el are-n câmp, la soare, Mii și sute de mioare... Ies în vară fătătoare; Berbeci are sute-ntregi, Cu cozile pe telegi, Și ciobani tot înarmați, Cu ... sat, în Stoienești, Unde sunt averi domnești. El acolo cum venea Cu scutarul se-ntâlnea Și porunca-i arăta Și din gură cuvânta: ,,Mihnea-vodă-n București Face praznice domnești; Toți boierii credincioși Și de pace bucuroși Lângă domn s-au adunat Și pahare-au închinat, Numai unul n-a venit, Oprișanul cel vestit! De-i vrăjmaș și om de ceartă, Mihnea-vodă-acum îl iartă Și-l poftește ca să vie ... rădvan că se arată, Tras de șase telegari, Negri, ageri armăsari Cu cozi lungi și coame mari. Iar înuntru o bătrână Cu-o icoană sfântă-n mână Și cu haine mohorâte Și cu pletele albite. Pe-Oprișan cât ea-l vedea, Sus, la domnul se ducea, Și- ...
Mihai Eminescu - Împărat și proletar
... Vi s-a părea un înger cu părul blond și des. Atunci veți muri lesne fără de-amar și grijă, Feciorii-or trăi-n lume cum voi ați viețuit, Chiar clopotul n-a plânge cu limba lui de spijă Pentru acel de care norocul avu grijă; Nimeni de-a plânge n-are, el traiul și-a trăit. Și boale ce mizeria ș-averea nefirească Le nasc în oameni, toate cu-ncetul s-or topi ... mintea de dreptate și bine râzătoare, Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare, La jugu-i el silește pe cei ce l-au urât. ...................................... Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă, Turnuri ca facle negre trăsnesc arzând în vânt - Prin limbile de flacări, ce-n valuri se frământ, Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă, Evul e un cadavru - Paris al lui mormânt. Pe stradele-ncrușite de flacări orbitoare ... floarea Dorințelor obscure sădite în noian. Al lumii-ntregul sâmbur, dorința-i și mărirea, În inima oricărui i-ascuns și trăitor, Zvârlire hazardată, cum pomu-n înflorire În orice floare-ncearcă întreagă a sa fire, Ci-
George Coșbuc - Tulnic și Lioara
... și-a gurii sale graiuri, Treceau poruncitoare pe zece mii de plaiuri, Căci mejdele lui Stâlpeș băteau hotar rotund: Din granița lui Codru, ce-n preabătul afund Al Ostului domnește mulțimi ascultătoare, Trec mejdele trei sute de câmpi și văi vioare Spre munți până-n movile, pe cari le-au ridicat Bătrânii lui Crai-Verde și Vultur Împărat, De-aici apoi țin ață pe-a muntelui cunună Și ... ca vântul, ca gândul de turbat, Și voi răpi pe fata lui Stâlpeș împărat! Trei zile numai! Vreme destulă-i doară asta! Trei zile, și-n palaturi aduce-mi-voi nevasta... Așa strigau, și-n clipă tot zmeul se grăbea Mai mult oțel să pună pe paloș ce lucea, Și caută cai, cu-aripi de spaimă și-ntunerec; Și-otrăvuri ... cum murmură de lin Duioșii stropi de apă pe lespezi de rubin, Ea nu-nțelege boarea, ce-i clătină vestmântul; Și granguri cântă jalnic, dar n-o răpește cântul Ca alte dăți: în apă doi ochi i s-oglindea Și-n ochii ei distrasă alți ochi îi surâdea, Ochi nobili ai lui Codru, frumoși ca lampa zilei, Căci el era de Stâlpeș logodnic dat copilei; În ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de august
... își împingeau mereu avântul, Și ce spirale nesfârșite, nălțimea nu-și mai măsurau Neprăvălindu-și-o vreodată nici chiar atunci când coborau. Și hotărând că-n tot ce este nu e nimic decât cuvântul , Căci singur el mișcare sfântă, în orice parte să-l trimeți Ființă dă oricând voinței , schimbând-o ... ea destăinuiește colori și forme și simțiri, Alcătuind chiar vecinicia prin nencetatele-i clădiri -- Căci vecinicia ce nu-ncepe și nu sfârșește niciodată Se zămislește-n toată clipa printr-o zidire nencetată. Dar punți de stele peste-abisuri muiau adâncu-n strălucire Și se simțea că-n orice parte e Dumnezeu, că-n orice parte Aceeași viață neînvinsă își duce valul mai departe. Că sori ce n-ar fi din lumină pentru privirile-omenești Mai sus azvârl-această viață ce-n veci de-a noastră se desparte, Că forme care n-ar fi forme trăiesc sub alte bolți cerești, Că ochi privesc din orice goluri, dar că nu-ncap în orice minte Pe când nemărginirea-ntreagă ... e o-ncâlcire de cuvinte Cu tâlcu-n repedea schimbare a trecătoarelor clipiri Și că e-ntotdeauna altul ce minte-n ...
... Ci ți-o-mbracă-n floricele, și-i dă-ncunjur pe departe. Plângi, urăște și blestemă după regula din carte. Fii galant nesocotește-ți patima-n care te zbați, Nu cumva să superi nervii criticilor delicați: Poezia e un cântec dulce, un parfum ceresc!... De-așa artă parfumată, o, vă foarte ... nici scaun prea înalt. Sunt bătrâni cu barbe albe, tineri fără de musteți, Ucenici și capi de școală, poeți mari și mici poeți, Donchișoți ce-n a lor piele de mândrie-abia-și încap: Suliți de carton în mână, și cu chivere pe cap, Urieși cu talpa-n tină și cu creștetul în nori, Dornici de eternitate și de statui visători!... Toți împinși de-aceeași sete, pe volume-ntregi călări, Se-mbulzesc se ... lună, ca toți barzii răsuflați, Un amor străin, și patimi vechi, ce nu le-nțelegeați; Credeți că-i de-ajuns ca lumea să vă dea-n genunchi uimită Și în veci a ei uitare și dispreț să nu vă-nghită? Dar de când nerușinarea, spuma frazelor umflate Și ridicula ... de voi. În lături, stârpituri făr de simțire, Ce dați zor lumii blajine cu de-a sila să v-admire!... Dar la glorie- ...
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Păcătoasa
... Lui iubit, Îi Ioan Botezătorulâ€�. V Cu nepăsare el ascultă Obijda celei rătăcite. Dat iată, prin grămada multă Hristos s-arată liniștit. Smerita Lui înfățișare N-arată foc ce-n ochi s-aprinde, Dar o adâncă-ngândurare Umbrește chipul frunții sfinte. Nu-i în privirea minunată Însuflețire prorocească, În fața blândă, luminată, Nu vezi mărie ... pacea cea adâncă, A stat la ușă cu blândețe Și a privit cu mare tângă La păcătoasa îndrăzneață. VI Părea că-n față strălucește Frumoasa stea, ce prevestește Veniera zilei ce-i dorită, Și-n inima cea pângărită Hristos în clipă a pătruns... Privirea blândă i-a ajuns Adâncurile depărtate, Și negrele a ei ... a căzut. Și viața sa răutăcioasă Nenorocita păcătoasă Într-o clipire a văzut. În groază ea a înțeles Ce daruri adunate-n vânt Cu îndurare i-a trimes Spre folosire Domnul sfânt, Și cum în zorile vieții Spre viitorul ei necaz, Din scârnăvia răutății Ea ... său drum Și milă nesfârșită vede. De presimțiri cerești cuprinsă Ea stă la îndoială încă, Dar pocăința cea aprinsă Începe inima să-i strângă, Și- ...
... Lui iubit, Îi Ioan Botezătorulâ€�. V Cu nepăsare el ascultă Obijda celei rătăcite. Dat iată, prin grămada multă Hristos s-arată liniștit. Smerita Lui înfățișare N-arată foc ce-n ochi s-aprinde, Dar o adâncă-ngândurare Umbrește chipul frunții sfinte. Nu-i în privirea minunată Însuflețire prorocească, În fața blândă, luminată, Nu vezi mărie ... pacea cea adâncă, A stat la ușă cu blândețe Și a privit cu mare tângă La păcătoasa îndrăzneață. VI Părea că-n față strălucește Frumoasa stea, ce prevestește Veniera zilei ce-i dorită, Și-n inima cea pângărită Hristos în clipă a pătruns... Privirea blândă i-a ajuns Adâncurile depărtate, Și negrele a ei ... a căzut. Și viața sa răutăcioasă Nenorocita păcătoasă Într-o clipire a văzut. În groază ea a înțeles Ce daruri adunate-n vânt Cu îndurare i-a trimes Spre folosire Domnul sfânt, Și cum în zorile vieții Spre viitorul ei necaz, Din scârnăvia răutății Ea ... său drum Și milă nesfârșită vede. De presimțiri cerești cuprinsă Ea stă la îndoială încă, Dar pocăința cea aprinsă Începe inima să-i strângă, Și- ...