Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AVEA GRIJĂ
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 410 pentru AVEA GRIJĂ.
George Coșbuc - Trei, doamne, și toți trei
... George Coşbuc - Trei, doamne, şi toţi trei Trei, Doamne, și toți trei de George Coșbuc Publicată în Tribuna , Sibiu, 1891, nr. 126 (5/17 iunie) Avea și dânsul trei feciori, Și i-au plecat toți trei deodată La tabără, sărmanul tată! Ce griji pe dânsul, ce fiori, Când se gândea că ... scară, Chema pe nume pe băieți, Și se proptea de slab, sărmanul, Cu mâna de păreți. Nu se simțea de-i mort ori treaz, N-avea puteri să se simțească; El trebuia să s-odihnească Pe-o piatră-n drum sub un zăplaz S-a pus, înmormântând în palme ...
Mihail Kogălniceanu - Ștefan cel Mare în târgul Băiei
... a numit papa Romei, sau Mătieș Craiul, cum îi zic hronicarii noștri în limba lor cea pitorească. Din norocire însă pentru Moldavia, ea atuncea avea de domn pe Ștefan cel Mare, cel Bun sau cel Sfânt, cum îi zice poporul în deosebite feluri, toate adevărate; departe de a suferi ...
George Coșbuc - Moartea lui Fulger
... doamnă, viața ta! Și-a morții lege n-o căta! Sunt crai ce schimb-a lumii sorți, Dar dacă mor, ce grijă porți? Mai simte-n urmă cineva Că ei sunt morți? Dar știu un lucru mai pe sus De toate câte ți le-am spus: Credința ...
Ștefan Octavian Iosif - Mugur, mugur, mugurel...
Ştefan Octavian Iosif - Mugur, mugur, mugurel... Mugur, mugur, mugurel... de SĂ¡ndor PetÅ‘fi Traducere de Ștefan Octavian Iosif În orașul ăsta am deschis eu ochii; Salutare, locuri mândre, scumpe mie! Doina doicei mele din copilărie Sună-n tot orașul: doica-mi cântă mie? Glasul ei e-acesta? ori poate mă-nșel: "Mugur, mugur, mugurel!..." A plecat, odată, un copil voios, Azi, bătrân, se-ntoarce tot pe-aceeași cale... Hei, de-atunci ce mult e... griji, necazuri, boale, Bucurii puține, și atâta jale! Cum mai trece vremea..." trist îngână el: "Mugur, mugur, mugurel!..." Oare unde sunteți, tovarăși de joc? D-aș vedea pe unul barem dintre voi! Să mai stăm de vorbă, veseli amândoi, Să ne reîntoarcem anii înapoi, Anii cei de basme, să cânt iar cu el: "Mugur, mugur, mugurel!..." Fără de hodină, pasăre pribeagă Care-și cată cuibul cald de-odinioară Când se-ntoarce iară mândra primăvară, Gândul meu colindă, pretutindeni zboară, Și mă mir eu singur câte-mi spune el: "Mugur, mugur, mugurel!..." Sunt copil acuma, iarăși sunt copil! Pe-o nuia încalec... lumea e a mea! Sare și nechează murgul meu — nuia, Merg la jgheab, devale, și îi dau să ...
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Mugur, mugur, mugurel...
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Mugur, mugur, mugurel... Mugur, mugur, mugurel... de SĂ¡ndor PetÅ‘fi Traducere de Ștefan Octavian Iosif În orașul ăsta am deschis eu ochii; Salutare, locuri mândre, scumpe mie! Doina doicei mele din copilărie Sună-n tot orașul: doica-mi cântă mie? Glasul ei e-acesta? ori poate mă-nșel: "Mugur, mugur, mugurel!..." A plecat, odată, un copil voios, Azi, bătrân, se-ntoarce tot pe-aceeași cale... Hei, de-atunci ce mult e... griji, necazuri, boale, Bucurii puține, și atâta jale! Cum mai trece vremea..." trist îngână el: "Mugur, mugur, mugurel!..." Oare unde sunteți, tovarăși de joc? D-aș vedea pe unul barem dintre voi! Să mai stăm de vorbă, veseli amândoi, Să ne reîntoarcem anii înapoi, Anii cei de basme, să cânt iar cu el: "Mugur, mugur, mugurel!..." Fără de hodină, pasăre pribeagă Care-și cată cuibul cald de-odinioară Când se-ntoarce iară mândra primăvară, Gândul meu colindă, pretutindeni zboară, Și mă mir eu singur câte-mi spune el: "Mugur, mugur, mugurel!..." Sunt copil acuma, iarăși sunt copil! Pe-o nuia încalec... lumea e a mea! Sare și nechează murgul meu — nuia, Merg la jgheab, devale, și ...
Ion Luca Caragiale - Antologie...
... lume amatori de fel de fel de colecțiuni curioase — și multe am văzut, de valori incalculabile. În clasele primare, odinioară, cunoșteam un băiat care avea o colecție de peste cinci mii de nasturi; mai târziu, am admirat la un tânăr zeci de albumuri pline de fotografii de femei frumoase; apoi ... mai adânc... Exigențele sociale paralizează adesea francheța onestă; un individ nu le poate ușor înfrânge în orce moment; în fața lor devine laș; poate însă avea curaj să fie franc pe ascuns. E greu să arunci cu noroi în obrazul cuiva când îl întâlnești ziua-n amiaza mare față în față ... ai o soție dulce spre a împărtăși, la căldura căminului conjugal, bucuriile senine, și, ca într-un mic paradis intim, a avea în jurul d-tale fructul amorului onest, micul îngeraș, care să te încânte cu zâmbetele și cântecele sale... Iată un sublim ideal; dar... este un ...
Dimitrie Anghel - Preludiu (Anghel)
Dimitrie Anghel - Preludiu (Anghel) Preludiu de Dimitrie Anghel Publicată în Înfrățirea , I, 15, 12 mai 1913, p. 1 Sunt departe, în mijlocul naturei, unde clevetirile și vorbele rele nu ajung. Liniștea prielnică visurilor și gîndurilor bune mă împresoară, așa că pot să văd limpede în adîncul sufletului meu, să-mi domolesc pornirile, să-mi pun în cumpănă dreaptă simpatiile, să arunc ca un ciurar destoinic bobul ales pentru sămînța rodnică deoparte și netrebnica pleavă nerodnicilor vînturi. Și fiind așa, cînd un apel vine spre mine încrezător că eu, un visător ce nu a urmărit în viața lui decît frumosul, un poet trist ce dezgustat de viața de toate zilele a căutat să-și creeze o lume imaginară, un fantezist ce s-a îndoit totdeauna de el însuși, fascinat de toate mirajurile, un revoltat ce și-a ironizat singur pornirile-i sentimentale, nu am crezut că pot refuza slabul meu ajutor unei cauze drepte. Încă din anul trecut mi s-a cerut părerea asupra acestei mișcări și nu am stat în cumpănă a mi-o da cu toată sinceritatea și cu tot cugetul curat. În acel articol explicam ...
Vasile Alecsandri - Românii și poezia lor
... într-un cuvânt, primejdiile sunt multe, postașii români sunt dibaci, sunt voinici. Fie noapte oarbă, fie glod, fie costișă, fie vale sau prăpastie... n-aibă grijă călătorul când postașul îi zice: Nu te teme, domnule, că ești cu mine! Cine a văzut o horă veselă învârtindu-se pe iarbă ...
Mihai Eminescu - Despărțire (Eminescu)
Mihai Eminescu - Despărţire (Eminescu) Despărțire de Mihai Eminescu Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita? Te-aș cere doar' pe tine, dar nu mai ești a ta; Nu floarea vestejită din părul tău bălaiu, Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai. La ce simțirea crudă a stinsului noroc Să nu se sting' asemeni, ci 'n veci să stea pe loc? Tot alte unde-i sună aceluiași pârău: La ce statornicia părerilor de rău, Când prin această lume să trecem ne e scris Ca visul unei umbre și umbra unui vis? La ce de-acu 'nainte tu grija mea s'o porți? La ce să măsuri anii ce sboară peste morți? Tot una-i dacă astăzi sau mâne o să mor, Când voiu să-mi piară urma în mintea tuturor, Când voiu să uiți norocul visat de amândoi. Trezindu-te, iubito, cu anii înapoi, Să fie neagră umbra în care-oiu fi pierit, Ca și când niciodată noi nu ne-am fi găsit, Ca și când anii mândri de dor ar fi deșerți — Că te-am iubit atâta putea-vei tu să ierți? Cu fața spre părete ...
George Coșbuc - Pe drumul Plevnei
George Coşbuc - Pe drumul Plevnei Pe drumul Plevnei de George Coșbuc Iar pe drumul care duce de la Dunăre spre munte Trec românii zi și noapte către Plevna, merg și vin. Vesele batalioane cu maiorii lor în frunte, Șir de care cu provizii schilăviți în haine crunte Scârțâit și chiu, și tropot pe-acel drum de oameni plin. Într-acest pestriț amestec, scoborând pe dealuri, iată Pe-un răzor s-oprise-n cale o bătrână și gemea, Cu desagii goi pe umeri, semn de-o cale-ndelungată. Iar din văi, urcând alene se vedea venind o ceată De drumeți din țara noastră și s-opriră lângă ea. Bună calea, zise unul, Inima vă fie bună, Oameni buni! Dar unde mergeți? De ne-ajută Dumnezeu, Noi, la Plevna, maică dragă. Tot la Plevna! Cum ne-adună! Eu de-acolo viu. Băiatul mi-e-n război acu de-o lună, Și m-am dus să-mi văd băiatul că-i la Plevna și-i al meu. Repede-mprejur se strânse ca prin farmec toată ceata Ca să-ntrebe cum e Plevna? cum stau turcii-nchiși în ea? Ce mai zice Carol-vodă, când o fi războiul gata? Și-mbătată de potopul ...
Paul Zarifopol - Flaubert și Anatole France
... ieșeau broaște. Figura aceasta exprimă perfect eroica dizarmonie care stăpânea toate facultățile intelectuale și morale ale lui Flaubert. Ca și Don Quichotte, omul acesta dislocat avea o excesivă capacitate de entuziasm și de simpatie. De accea era totdeauna furios. Amândoi, Don Quichotte și Flaubert, erau buni la inimă. Din mare dragoste ... și a străpuns oi nevinovate. Tot așa, artistul romantic măcelărea, în halat și în papuci, zeci de mii de burghezi. Flaubert, omul acesta care avea taina vorbelor infinite, nu era inteligent, debita teorii obscure, aforisme inepte, și ideile lui literare nu se pot susține. France are, negreșit, și laude pentru ... Îl venerează, îl admiră și-i respectă opera. Bunul Flaubert, cel mai harnic muncitor literar (pierdea prea multă vreme ca să se informeze, fiindcă n-avea critică, nici metodă), om excelent, absurd și plin de geniu ce pauvre grand ecrivain! Dezaprobările le-am raportat pe scurt; inventarul laudelor l-am făcut ... găsește numai în căsătorie și în viața regulată. Hotărât, dl Laujol nu era romantic, ci, cum vă spun, om de experiență și de bun-simț, avea, pe deasupra, și cultul artei, era, prin urmare, un om cum nu se poate mai bine. Totuși, echilibrat așa cum îl vedem, și-a ...