Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CÂND ANUME
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 233 pentru CÂND ANUME.
Ion Luca Caragiale - Articole despre teatru
... — Dar muzele pe el? — Și el pe ele.) Și se poate zice într-adevăr că e o traducție minunată, de vreme ce traducătorul, anume d. Frideric DamĂ©, nu știe, nu poate să știe românește. Onor. comitet teatral are în frunte-i, ca director general, pe d. Ion Ghica, prezidentul ... deschis alaltăieri seara stagiunea teatrală. Deschiderea unei stagiuni nu e tocmai un prilej pentru a se critica fiecare actor în parte, mai ales când toți sunt cunoscuți din trecut publicului. Însă o observație sau două, chiar de pe acum, întrucât priveste aceea ce în franțuzește se zice l’ensemble ... un diapazon statornic. Duminecă seara multe scene s-au jucat așa încât părea că un actor vorbește din pimniță și altul din podul casei; iar când vorbeau mai mulți era și mai ciudat. La o întrebare șoptită, un actor poate răspunde într-un glas cât vrea de tare, însă nu într ... teatrul român să-și găsească public în capitala României. Nu vom uita pe aceia cari au stat de pază la altarul Thaliei române în timpul când toată lumea îl părăsise; nu vom trece cu vederea dreptul de vechime al acelor actori, ocărâți poate, care au stat la locul lor și atunci ...
Ion Luca Caragiale - Boris Sarafoff
... bine pentru noi! - Ce-i de făcut? - Ce-i de făcut? - Ce-i de făcut? Toate aceste replici se urmează pe șoptite foarte repede, pe când tipul, care și-a mâncat ciorba de schembea, comandă: - Vărzî! porții mare, mî! și ărdei și vin! - Și pe urmă? întreabă băiatul. - Pî ... se repede spre masa de la care s-a ridicat tipul; dar tipul iute se-ntoarce în loc, îl ajunge la masă, tocmai când vrea să s-aplece spre piciorul din stânga al scaunului, și-l împinge binișor, dar cu destulă putere, la o parte. N-a trebuit ... ne mai facă fasoane! - Unde dracul e dobitocul de D.? - E două și jumătate... - Crezi că mai vine?... E rușine să se-ntoarcă singur... Pe când șoptesc acestea tinerii noștri, tipul se scoală și, trecând pe lângă ei, cu capu-ntors fără să-i privească, iese, cine știe pentru ce, pe ... o amintire trecu ca un fulger prin mintea celor trei tineri confrați: cum scăpase judecătorul de instrucție din mânile amicului lor D.? foarte simplu: pe când D . îl pândea, de bună-credință, la o ușe de ieșire a palatului, d . judecător ieșise pe alta . Dar dacă D . ar fi ...
... unele semințe de lumină pe cari apoi le țin minte. Așa în una din zile stam fluierând la fereasta deschisă, era zăpadă și frumos afară, când iată văd trecând un bătrân c-o manta lungă în spate și cu pălăria cu marginile foarte largi. Il văd intrând la Corabia lui Noe ... mă duceam la mesuța din colțul corăbiei și mi se părea că mă făceam iar copil, că eram în vremea lui Sim, Ham și Iafit . Când îl văd intrând pe bătrân zic ; ,,Ce drac ! pe acesta nu l-am văzut niciodată... hai să vedem cine-i?" . .. Iau pălăria din cui, cobor ... am mai auzit-o undeva... și aș voi să vă 'ntreb … — Aria asta ai auzit-o în capul d-tale, zise el, pe când ștergeai ciubotele lui Beethoven . — Mă iartă, d-le, dar nici n-am avut onoarea de-a cunoaște pe Beethoven . — Ce știi ... înaintea unei minuni și te 'ntrebi ... așa ca omul care crezuse că tot ce vede e chiar așa cum este ... că oare ce 'nsemnează asta. Când privești o fizionomie ciudată, îți vine de sine întrebarea : oare cum dracu-o fi gândind acest om? Ba lipsa unuia din cele cinci simțuri, chiar ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira III
... mării nu-i pasă nicidecum. Cu părul alb și gârbov, cu nici un dinte-n gură, La marfa lui gândește, iar altă grijă n-are; Când cumpără se roagă, se-nchină pentru-n ban, Când vinde este ieftin numai la jurământ. Să cauți toată Moscva nu afli alt ca dânsul Să știe cum să-mpartă un rup în patru grefuri ... El le alcătuiește după a lui părere, Și rareori se-ntâmplă la doi să spuie una. Minciuna lui o crede adese însuși el, Când la auz îi vine din casă de magnat. Sfârșind, din ochii-ți piere, precum judecătorul De-mpricinat s-ascunde când știe că bani n-are; Se duce să mai umple pre alții cu minciuni. Longhin te amețește, deși nu știe vești, Ferește-te de dânsul ... Văzând că sunt la cinste cei în război răniți Răbdă să-i ciunte nasul și pieptul își dungă. Aleargă ca besmetic în lume după slavă, Când slava o dau numai năravurile bune. Glicon la alții merit nu află nicidecum. De este oarecine plăcut și priimit, Un altul de petrece viață lăudată ... ...
Vasile Pârvan - Datoria vieții noastre
... icoana, a diferitelor state ori națiuni. Cei recalcitranți au fost suprimați: cu binevoitorul concurs al mulțimilor slabe de minte. Doar rar de tot, când potentații politici au avut un respect romantic pentru geniul creator ca atare, născocitorii de gânduri au putut fi stăpâni pe viața lor și au putut ... materialist: economic, scial, istoric. Întreaga luptă pentru viață a umanității contemporane se dă între Capital și Muncă. deprins a cumpăra Inteligența când are nevoie de dânsa, pentru înmulțirea averii, ori înfrumusețarea vieții, Capitalismul nu o socotește ca un alt rival. Deprins a nu avea nevoie ... s-a născut o singură idee epocală, deschizătoare de drumuri necunoscute, în arhitectură, în filozofie, în sculptură, în religie, în morală. Numai știința - și anume, în special, cea aplicată - a făcut progrese enorme: rezultatul marii majorități a acestor progrese e însă asasinarea savantă a milioanelor ... noblețe adevărată în lumea muritorilor - e o floare rară. Iar fără ea toată învățătura de pe lume, tot talentul creator, e un simplu amuzament egoist. Când semenii tăi te urcă în vârful piramidei sociale, trebuie să arzi tot sufletul tău pentru a rămâne acolo: nu pentru tine, că tu ...
... Și eu în lume am iubit Mai mult pot zice decât tine, Nemăsurat fiind robit, Cunosc această pătimire Întâi țin minte eu abia. Pe Dunăre când nu avea Moscalii încă stăpânire. Pe când știam noi de sultan, Iar pașa de la Akerman Ocârmuia Bugeacul tot, Atuncea tânăr eu eram Și să-ți închipuiesc nu pot Cel dintâi foc ... am iubit! Iubind și mor... Se revărsa de ziuă zori: Alecu după deal ședea Cu iataganul plin de sânge Și două trupuri reci privea, Iar când s-au început a strânge Țiganii toți pe lângă dâns', Atunci moșneagul cu mâhnire, Nevrând a face răsplătire, Apropiindu-se a ...
... Și eu în lume am iubit Mai mult pot zice decât tine, Nemăsurat fiind robit, Cunosc această pătimire Întâi țin minte eu abia. Pe Dunăre când nu avea Moscalii încă stăpânire. Pe când știam noi de sultan, Iar pașa de la Akerman Ocârmuia Bugeacul tot, Atuncea tânăr eu eram Și să-ți închipuiesc nu pot Cel dintâi foc ... am iubit! Iubind și mor... Se revărsa de ziuă zori: Alecu după deal ședea Cu iataganul plin de sânge Și două trupuri reci privea, Iar când s-au început a strânge Țiganii toți pe lângă dâns', Atunci moșneagul cu mâhnire, Nevrând a face răsplătire, Apropiindu-se a ...
Constantin Stamati - Dialogul unui holtei cu un boierenaș avut, însoțit cu o cucoană de înalt neam
... Oh! nu le știi, frățioare. O femeie cu capricii de multe ori pe zi moare. A doua tocmeală „În zodia cumpenii soarele când va ajunge, Pe când se răcește timpul, câmpii și codrii golind, Nesuferindu-se țara de cucoane mari atuncea, Eu să mă aflu gătit, Ca să las gospodăria și a ... o femeie de modă!... Holteiul Dar a patrulea tocmeală? Însuratul Ah! să ți-o spun nu am poftă, Și nu este de mirat, Când ți-oi spune de-acest punct, ce de tot m-au împilat, Ca când mi-am pus pe spinare Un bolohan mare. Căci după acea tocmeală sunt dator a mă supune Amatei soției mele cu orbească plecăciune ... îndată ce m-am cununat, Zile amare, dar ce, numai mie s-au tâmplat? Aceasta mulți au pățit-o, mai toți ce s-au însurat Când au fost de neam înalt femeia ce au luat. Având a merge îndată în aurit faieton La buna, mătușa, moșu, la tot neamul ... găsește. Bărbatul Să te întreb mă îngăduiește, Ce fel să fie? Cucoana Oh, cerule! sunt datoare să-i spun și să-i tâlcuiesc În ce ...
Ignacy Krasicki - Dialogul unui holtei cu un boierenaș avut, însoțit cu o cucoană de înalt neam
... Oh! nu le știi, frățioare. O femeie cu capricii de multe ori pe zi moare. A doua tocmeală „În zodia cumpenii soarele când va ajunge, Pe când se răcește timpul, câmpii și codrii golind, Nesuferindu-se țara de cucoane mari atuncea, Eu să mă aflu gătit, Ca să las gospodăria și a ... o femeie de modă!... Holteiul Dar a patrulea tocmeală? Însuratul Ah! să ți-o spun nu am poftă, Și nu este de mirat, Când ți-oi spune de-acest punct, ce de tot m-au împilat, Ca când mi-am pus pe spinare Un bolohan mare. Căci după acea tocmeală sunt dator a mă supune Amatei soției mele cu orbească plecăciune ... îndată ce m-am cununat, Zile amare, dar ce, numai mie s-au tâmplat? Aceasta mulți au pățit-o, mai toți ce s-au însurat Când au fost de neam înalt femeia ce au luat. Având a merge îndată în aurit faieton La buna, mătușa, moșu, la tot neamul ... găsește. Bărbatul Să te întreb mă îngăduiește, Ce fel să fie? Cucoana Oh, cerule! sunt datoare să-i spun și să-i tâlcuiesc În ce ...
Titu Maiorescu - Direcția nouă în poezia și proza română
... totu-i străin! Reproducem, în fine, din Mortua est ultimele strofe: Dar poate, o! capu-mi pustiu cu furtune, Gândirile-mi rele sugrum cele bune, Când sorii se sting și când stelele pică, Îmi vine a crede că toate-s nimică. Se poate ca bolta de sus să se spargă, Să cadă nimicul cu ... ce? Oare totul nu e nebunie? Au moartea ta, înger, de ce fu să fie? Au e sens în lume? Tu, chip zâmbitor, Trăit-ai anume ca astfel să mori? De e sens într-asta, e-ntors și ateu, Pe palida-ți frunte nu-i scris Dumnezeu. Ocazia la observări critice ... Tocmai spre deșteptarea publicului român din nepăsarea lui trebuie prezentate numai formele estetice cele mai curate, și, în mijlocul agitărilor politice și sociale, arta este anume chemată a ne da un liman de adăpost. Când mișcarea, altfel trecătoare, a unei inimi pline de simțiri vrea să se întrupeze în forma poeziei, ea, prin chiar aceasta, intră într-o ... săli, atinsă încă de razele luminilor, se înălța pe un piedestal închis o marmoră albă, frumoasă imitare a unei statui antice; și pe ...
Antim Ivireanul - Luna lui iunie, 29 de zile. Cazanie la sfinții apostoli Petru și Pavel
... mărturisim și noi cum că s-au aflat oarecare întinăciuni și la soarele nostru cel de taină, la Petru. Și oare nu era mare întinăciune, când în curtea arhierului s-au lepădat de 3 ori de învățătoriul său? Nu era mare întinăciune când în grădină, fugind, au lăsat singur pre dulcele Iisus? Aceste însă întinături, cu lacrămile ce vărsa adĂ©seori, dintru adâncul inimii, le-au spălat și ... iubiia, făr numai răutatea, păgâniia, răsfătăciunile trupului, nerușinarea obiciaiurilor, uitarea desăvârșit a celor sfinte, apucările de la streini, iubirile de argint și trufiile; când să călca pravilele lui Dumnezeu și să huliia acĂ©lia ale firii, când era lipsiț oamenii de suflet, sufletul lui Dumnezeu și Dumnezeu de slujba și închinăciunea ce i să cuveniia. Deci pentru ca să gonească această noapte ... câte lacrimi n-au vărsat căci, prin neștiință, întâi era hulitoriu și gonaci și ocărâtoriu besĂ©ricii lui Dumnezeu. Mare nevoe au fost lui Petru când, întrebându-se de 3 ori: Petre, iubești-mă, cu totul întristându-se au răspuns: Doamne, tu știi că te iubesc. Și Pavel, atâta era de ... ...