Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEI VII
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 1332 pentru CEI VII.
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la nașterea domnului nostru
... au înșălat șarpele. Că a dooă chipuri iaste păcatul: unul iaste chiar al nostru, carele-l facem noi înșine, iar altul iaste păcatul cel striin, care îl face alt om și rămânem și noi părtaș acelui păcat strein. Și ne ceartă Dumnezeu și pentru păcatele cĂ©le streine, precum ... așa și răutatea și păcatul unuia pricinuiaște la mulți mare pacoste. Drept acĂ©ia prorocul David să ruga lui Dumnezeu să-l cruțe de păcatul cel strein. Pentru acĂ©ia au luat Dumnezeu spre sine firea omenească, iară nu cea îngerească, căci că îngerul au greșit de bună voia sa, iară ... sunteți lumina lumii. Și iarăși: Așa să luminĂ©ze lumina voastră înaintea oamenilor, ca, văzând faptele voastre cĂ©le bune, să mărească pre părintele vostru cel ceresc. (Îi numĂ©ște cetate, zicând: Nu să poate ascunde cetatea în vârful muntelui. Îi numĂ©ște făclie aprinsă, zicând: Nimeni nu aprinde făclie să ... pue subt obroc, ci în sfĂ©șnic, ca să luminĂ©ze tuturor celor ce sunt în casă. Că nu să mânie Dumnezeu atâta pre omul cel prost când face păcat, cât să mânie pre omul cel bisericesc și pre omul ...
Dimitrie Bolintineanu - Cupa lui Ștefan
... arată cupa... Toți s-au minunat. Ea era săpată dintr-un matostat. Servii varsă-ntr-însa dulce tămâioasă. Fiecine-nchină pentru o frumoasă. Când la cel din urmă rândul a venit, Misail ia cupa și-astfel a vorbit: - "Unde este timpul cel de vitejie? Timpul de mari fapte?... Vai! n-o să mai vie? A căzut Moldova, căci orice români Se roșesc la gândul a ... înțelepciunea fără-a cuteza, E ca cutezarea fără-a cugeta. Când vedem sfioasă patria română, Ne-aducem aminte vorba cea bătrână: Cel ce e mai aproape de mormântul său La ideea morții tremură mai rău! Ștefan nu mai este... Însă o să vie Alți Ștefani cu viață ...
Alexei Mateevici - Munca noastră
... mai înainte, pentru ca în acest chip să afle cum se cuvine să-și poarte trebile în viața lui viitoare. Și, în adevăr, acesta este cel mai bun mijloc pentru dobândirea științei în ale vieții. De aceea și o tovărășie anumită de oameni, care și-a pus o țintă ...
Emil Gârleanu - Ochiul lui Turculeț
Emil Gârleanu - Ochiul lui Turculeţ Ochiul lui Turculeț de Emil Gârleanu Prietenul mă dojeni: — Pentru ce stai de o bucată de vreme atât de posomorât? Nu mă simțeam tocmai bine; i-am răspuns: — Sunt cam bolnav. — Mofturi! Ți-a intrat în cap, ca la babe, că ești bolnav, și-o ții morțiș. Privește frumusețea dimprejurul tău și-o să vezi cum te însănătoșezi. Ești doar poet! Intram cu trăsura printre lanuri de rapiță; un vânt ușor legăna floarea galbenă, aurită în revărsarea celor dintâi raze ale soarelui. Pe margini, în zări, pădurile rămâneau în urmă, albăstrii, păreau că lunecă una după alta, pe fața cerului, ca niște nori. Câte un ciocârlan se ridica deodată, din fața calului, și zbura pe o parte, ciripind ascuțit. Priveliștea îmi întări puțin sufletul. — Ei, și ce ai? mă întrebă batjocoritor prietenul. — Mă cam doare capul. Prietenul ridică puțin sprâncenele, zâmbi în colțul buzelor și suspină prelung. — Ei, dragul meu, zise dânsul, ce păcat că nu se poate înlocui și capul, ca ochiul lui Gavrilă Turculeț! Îi cunoșteam de mult meșteșugul de povestitor. Întâmplarea cu ochiul lui Turculeț trebuie să aibă hazul ei, mi-am zis, ...
Nicolae Gane - Aliuţă Aliuță de Nicolae Gane I Într-o sară de iarnă noi toți frații și surorile ședeam dinaintea focului și ascultam pe tata care ne spunea o istorie a lui din copilărie. Tata era bătrân și văzuse multe care acum nu mai sunt de văzut. — Hei! dragii mei!... zicea el. Era un timp pe când codrii Orheiului se uneau cu codrii Bâcului, și aceștia cu codrii Carpaților; iar plugul brăzda numai prin poiene și prin șesurile apelor curgătoare. Pe atunci nu erau nici șosele, nici drumuri bătute, ci oamenii mergeau călări de la sat la sat, de la târg la târg, și când aveau vreun drum mai lung de făcut se înarmau cu pistoale la oblânc și se întovărășeau mulți la un loc, neîndrăznind să treacă altfel prin poticele pădurilor, care răsunau necontenit de cântecele haiducești. Eu însumi am apucat acele timpuri, bune de altfel, căci erau toate cu îndestulare și nu se cunoșteau nevoile zilnice ale traiului, dar veneau câteodată și grele cumpene în viață ca de-alde-acele ce mi s-a întâmplat mie în copilărie. — Ce ți s-a întâmplat? îl întrebarăm noi nerăbdători. — Apoi ...
Vasile Alecsandri - Zis-a badea
... Vasile Alecsandri - Zis-a badea Zis-a badea c-a veni Luna când a răsări. Ies afară, luna-i sus, Bade-a venit și s-a dus! Ies afară, luna ...
Marius Marian Șolea - Ai de peste Olteț
... nimic. pe Gheorghe, tatăl lui Milică Vâlceanu, șoferul de pe rată, nu-l prea știu, era mai rezervat. în schimb, abia-l vedeam pe Aurică, cel mai mare dintre ei și cel mai deștept. pe el îl aveau la inimă frații, îi crescuse pe toți, în vremurile grele, de după Războiul întâi. tatăl lor murise la Turtucaia ... ne întâlneam ori de câte ori mă duceam pe la Drușu, văr de-al doilea cu tata, primul student la Petroșani de prin satele acelea, cel mai mintos dintre toți prietenii mei. stăteam amândoi câte o săptămână pe la Polovragi, prin târg, de sfântul Ilie. și mă ducea cu el peste ...
Ion Luca Caragiale - A zecea muză
... vor putea fi groase sau subțiri, negre, bălane sau castanii, sau văpsite în orce față va voi concurentul, numai trebuie să aibă o lungime de cel puțin cinci centimetri una. La concurs pot lua parte și chiar acei ce n-au păr unde ar trebui să aibă." Concurs!... Care va să ... se schimbă după variațiile timpului, așa că sunt poznași cari prezic ploaia și vremea bună pe unele bărbi mai sigur decât dumneata și mine pe cel mai sensibil aneroid; Având în vedere că aplicația doftoriilor exteme e mai belalie și cere prea mult timp; M-am hotărât a da ...
... Ca și cea moldovenească, În oraș, la București Sunt curți nalte și domnești, Iar în curți o sală mare Unde șede la prânzare Mihnea-vodă cel cruntat De boieri înconjurat. ,,Boieri mari, boieri de rând! (Zice domnul închinând) Toți mâncați, cu toții beți Și cu bine petreceți; Numai unul poftă n ... te duci Pe-Oprișanul să-l aduci Cu toate podoabele, Cu toate averile Să-și dea socotelile!" Astfel domnul poruncea! Cantar vesel se ducea La cel sat, în Stoienești, Unde sunt averi domnești. El acolo cum venea Cu scutarul se-ntâlnea Și porunca-i arăta Și din gură cuvânta: ,,Mihnea-vodă ... domnești; Toți boierii credincioși Și de pace bucuroși Lângă domn s-au adunat Și pahare-au închinat, Numai unul n-a venit, Oprișanul cel vestit! De-i vrăjmaș și om de ceartă, Mihnea-vodă-acum îl iartă Și-l poftește ca să vie Ca un frate la domnie!" II ... ca să-i vie Firman de la-mpărăție Să te scoată din domnie!" Mihnea-vodă se-ncrunta Și din gură cuvânta: ,,Pân-a veni firmanul Piară-ntâi Oprișanul! Jos la poartă să-l duceți Și capul să i-l tăieți!" De vrăjmaș ce mult era, Armașul se bucura. Ca ...
... cap omu să-și mai vadă bordeiul. Când îi la subprefecătură, când la cășărie... CATRINA: La cășărie?... la stână? SUZANA: Ba nu, fa, la sameșu cel cu cășăria. Ia păcate! CATRINA: Și tu rămâi cuc pe prispa casei. SUZANA: Și torc pân’ ce nu mai văd bine; dar voi? CATRINA: Noi ...
Nicolae Filimon - Schiță biografică asupra maestrului Bellini și a operilor sale
... preceptor, Bellini, care era dotat de la natură cu cea mai fericită inteligință muzicală, nu lipsi a se face cunoscut în Neapol ca cel mai distinct dintre toți elevii de contrapunt ai școalei regale, iară dupe esamenul ce dete în prezința ducelui de Messina, în care întrecu pe toți ... tot nou pe acel timp lăsa să se vază într-însul un mare geniu muzical, care mai în urmă era să se înalțe pînă la cel mai înalt grad de sublimitate. Splendidele succese ce avură aceste slabe încercări ale lui Bellini pe teatrele napolitane îi dete curagiul de a intra ... lui Bellini se văzură siliți a depune armele și a mărturisi eroarea în care căzuseră numai de gelozie. Anul 1831 fu cel mai fericit din toată viața acestui compozitor. Opera Norma , compusă pentru Teatrul de la Scala, acest cap d-operă de tot ce e mai sublim ... vizitînd acesta Sicilia la 1832 și luînd de știre catanezii, ieșiră la barierile orașului, avînd în capul lor pe don Giuseppe Alvaro, prinț de Sperlinga, cel mai distins din aristocrația cataneză și guvernator al orașului; abia ajunse Bellini și fu salutat de populațiunea orașului său de naștere cu buchete de flori ...