Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU FRICA
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 370 pentru CU FRICA.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bunica (Delavrancea)
... de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Publicată în 1893 în revista Literatură și știință O văz, ca prin vis. O văz limpede, așa cum era. Naltă, uscățivă, cu părul alb și creț, cu ochii căprui, cu gura strânsă și cu buza de sus crestată în dinți de pieptene, de la nas în jos. Cum dăschidea poarta, îi săream înainte. Ea băga binișor mâna în sân ... fac. Măria-ta, să știi că atunci când or lega rod ăști doi meri, împărăteasa o să rămâie grea și o să nască un cocon cu totul și cu totul de aur"... Piticul se duse, și împăratul alergă în grădină, și căută, căută peste tot locul, până dete peste ăi doi meri. Merii se ... din burienile în care adormisem de atâtea ori. - Și împăratul a încălecat pe calul cel mai bun... - Cel mai bun... îngânam eu, de frică ca să nu mă fure somnul. - ... ș-a luat o dăsagă cu merinde și a plecaaat... - ... ș-a plecaaat... - Și s-a dus, s-a dus, s-a ... ...
Radu Greceanu - POVESTE DE JALE ȘI PRE SCURT asupra nedreptei morți a preacinstitului Costandin Cant
... l-au trimes la unchiu-său, că să-ș găsească bine, Ca să slujască, mult-puțin, să dobândească minte. Și unchiu-său l-au priimit cu bine și cu cinste, Și între coconii lui îl avea, la mare socotință, Ca pre un fiiu îl iubiia, cu bună cuviință, Cu totul nevoindu-să ca să să pedepsească, Și de rele ce avea el să se pedepsiască. Iar încăș și mătușă-sa, acia dă bună viță ... încât au fostu cu dânșii! Că arapul, cu spălatul, nu poate să să albească, Nici hirea cea ria lesne ca să să părăsească! Iară încăș cu acestea toate, fericitul acela, Ci hirea lui o cunoștea înțeleptul acela, Să nevoia cu învățături ca să-l învețe minte, Și cu totul să siliia ca să-l scoață la cinste. La domnul Costandin vodă pre el l-au curtenit, Și la cămara domnului pre el au ... Așa fac și năpârcile, mumăni-le-ș omoară, Că daca crescu, le găurescu, și ialele omoară! Foarte peste putință mi-e să ți le povestescu, Cu graiul și cu scrisoarea să și le dovedescu, Cu câte slujbe acestui domnu el i s-au arătat, Și la câte boiarenul acesta s-au aflat, Cu slujbe și ...
Cincinat Pavelescu - Anului nou
... și-n șoapte, Ce vesel răsună-n urechi, Degrabă intra-vei în noapte, În ciocnet de cupe și-n șoapte, O, anule vechi! Și moartea cu neagra-i aripă Te-o lua, să te-nșire la rând; O clipă, mai ai doar o clipă, Și moartea cu neagra-i aripă Va bate curând! Tovarășul tău o să-nvie Îndată al clipei ecou, La viață chemând o vecie... Și anul cel vechi o ... cel nou! Și-aceleași nădejdi ne-mplinite Din umbră pândi-vor la fel, Cu patimi, chemări și ispite, Și aceleași nădăjdi ne-mplinite Veni-vor cu el. Vor crește din nou trandafirii, Alți nuferi pe lac vom zări, Spre lauda veșnic-a firii Vor crește din nou trandafirii Și ... sărmană, Hrănită cu chin și amar, Și-ntreagă un țipăt și-o rană, O, inima noastră sărmană Va bate mai rar! Dar tot vom râvni cu durere, O viață mai lungă, chiar rea, Și-n rugă fierbinte-o vom cere, Dar tot vom râvni cu durere Ca anul să stea. Și treacă toți anii ce-mi pasă? În azi tot pe ieri îl găsești, Nu frica de moarte m-apasă ...
Alecu Donici - Lupul și motanul
... Alecu Donici - Lupul şi motanul Lupul și motanul de Alecu Donici Un lup odată au intrat, De frică, nu de voie bună, Scăpând viața, la un sat. El se gonea din urmă De către vânători cu puște înarmați Și câini întărâtați; Iar un așa alai să nu dea Dumnezeu Nici la vrăjmașul meu. În deznădăjduire, Sărmanul lup căta oriunde mântuire Și ... tare vinovat, Căci astă-iarnă lui vițica i-am mâncat. — Apoi dă fuga la Arvinte, El este un țăran și vrednic și cuminte. — Cu dânsul iarăși sunt smintit, Pentru c-adeseori lui oi am spârcuit. — Așadar ce să faci? La vornicul bătrân Aleargă, că e bun și primitor ... an cu niște miei i-am fost făcut necaz. — Apoi dar, cumătre, nu-i bine. Și ce nădejde ai aice pentru tine, Când tu cu
Alecu Russo - Studii naționale (1840)
... Moldova, poporul zicea: S-a ivit Bujor în țară... Pe ciocoi mi-i bagă-n fiară etc. Și atunci boierii mergeau la drum cu câte doi-trei arnăuți plini de arme din cap până-n picioare. Cuconul A., ducându-se la Băcău cu nevasta d-sale, care dormea în trăsură, se văzu deodată oprit în mijlocul drumului. Bujor cu șase tovarăși îi aținea calea. Arnăutul de pe capră vru să se posomorască, însă nu-i dete vreme unul din hoți, căci îl smuci de ... Am înțeles, adăugi boierul. Iată punga, însă te rog să nu-mi treziți nevasta. — N-ai grijă, noi nu speriem femeile... Câți galbeni ai cu d-ta? — 150. — Numai? — Numai! — Cu zimți? — Împărătești. — Prea bine... Mulțumesc... Unde mergi? — La Bacău. — Să spui ispravnicului închinăciuni din partea mea... Hai, încalecă, flăcău, și călătorie ... își fac cântecul după plac și îl răspândesc în țară prin gurile lăutarilor. Ion Petrariul din ținutul Neamțului a compus însuși balada lui cu câtva timp înainte de a muri: Cine trece lunca mare? Ion Petrariul călare, Cu celmaua despre soare... ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Odă la ciocoi
... în izvoare, Așa în noi suspinul Mai rămânea el singur să spună cum ne doare, Cât de cumplit e chinul!... III Și tu râdeai, jupâne, cu fală și rângire: Râdeai precum un gâde, Când vede capul jertfei zburat dintr-o izbire, Se laudă și râde; Căci nu știai că viața, închisă ... un satrap alene lungit într-o grădină În moale cugetare, Privind cum se ivește în ziua cea senină Un nor în depărtare, Așa privea ciocoiul cu genele-adormite Suspinul României, Și iată că-ntr-o clipă din neguri grămădite Dă flacăra urgiei! VI Căci el zicea în gându-i, ca toți ... viu din goană? A țării bucurie la patul morții tale Să fie o greșeală? Venit-ai iar în lume să-nfrunți cumplita jale Cu fața triumfală? XIII Sau poate că natura, sărind din căi bătute, Din legile-i eterne, Când teancul de verdeață, din mii de flori țesute, Pe ... născută-n zăpăcire Și gata să dispară! Nu-i chiar nici letargia, ce lasă o pecete Pe tristele-i victime! O, nu! E viu ciocoiul, cu bube și cu ...
Alecu Russo - Studie moldovană
... Între 1836 și 1852 sunt șasesprezeceani. Astăzi nemții, franțuzii de la 1836, bonjuriștii de la 1848 -sunt albi, suri, cei mai tineri sunt obosiți, care cu 40, care cu 37,cei mai jos cu 32 ani în spinare, tocmai vârsta celor bătrâni de la 1835. Bez socoteala aritmeticească a anilor, aș pune un rămășag pe o chestie ... popor; acea prăpastie să cheamă știința; pe cât boierulcrește în idei și în învățături, pe atâta poporul rămâne în urmă. Pevremea trecută, boierul vorbea, trăia cu țăranul, precum ar fi vorbitcu alt boier, se înțelegeau amândoi în limbă și în idei, astăziînțelegem poporul cu inima numai, el nu mai este alta pentru noidecât o studie curioasă, morală sau pitorească. Pentru părinții noștri,studia pitorească nu era pe lume. Avem ... român pe lume, iar poeziile D. D... D. D... D. D... D. D...vor trăi vremea cerșută ca să putrezească un conț de hârtie, sau cu mare greutate și cu cheltuială să treacă de la librăria dlui Nica lacofetăria lui Vasile. Încheierea mea este în puține vorbe, ceea ce se face pentru balade, trebuie să ... precum se face la ceasul morții portretul unei rude. Cincisprezeceani încă, și hainele, limba și obiceiurile societății moldovene de ieri se vor acufunda în uitare; ...
Ion Heliade Rădulescu - Mihaida
... cel Mare, domnul românilor și fală! P-acela cânt, ș-ajută să bucin a lui fapte. Mult s-a luptat eroul cu brațul și cu mintea: Multe nevoi învinse, varii nemici d-afară Și mai fatali dinântru, și soartea ne-mpăcată Pare c-o abătuse din lupta prelungită, Parcă-și ... d-a sa splendoare Și reflecta lumina din candela de aur Ce-și înălța la ceruri o flacără-albăstruie Ce-o aprinsese prințul cu pietoasa-i mână. Eroul, după-o lungă, profundă cugetare, Își terminase ruga cea după miezul nopții Și-n jețul său purpuriu, cu fruntea p-a sa mână, În planuri salutarii și varii, și mărețe Își ațintase mintea către omnipotență Și ochii pe icoană, a ... întinde O aripă alină și albă ca lumina; Pe splendidele margini de fulguri diafane Se-ngână, se mărită acele culori varii A gloriei cu care își cinge cerul fruntea Când răcoritei sfere anunță abondanța. Cu ochii săi cerulii înamorat îl vede, Preveghetor l-ațintă, să nu-l atingă rază, Să, nu-l scoale lumina. Astfel o mumă vine, S-apropie ... ...
... asta? fă-mă să-nțeleg. A.: Cum? nu știi? N.: Nu. A.: Nevastă-mea, frate. G.: Bine, nene, nu ți-e frică s-o lași singură noaptea pe drum? A.: Păi nu ți-am spus că nu e singură?... e cu șeful... N.: Bine-bine, înțelegem noi, dar... în sfârșit, tocmai d-aia... parcă ... de... o femeie singură... A.: N-ai grije! Cupeu separat ... N.: Și eu închin în sănătatea șefului d-tale... Să vă trăiască! A.: Mersi! G. (dă să bea, îi răsare și pufnește): Nene! (Cu multă căldură): Nene! Lasă-mă să te pup! (Se pupă cu magazionerul.) Ești mai dulce ca mierea! (Râd toți.) Mult aș vrea să cunosc pe șeful și pe soția d-tale! (Cu duioșie): Ce-or fi făcând ei acuma? A.: Dorm tun... Câte ceasuri ai? N.: Trei fix. A.: A intrat în ... gândeam... A.: Cum, nene? Apăi daca nu-i era frate bun, se putea? Cum, adică? Era să las așa mândrețe de femeie... noaptea... cu așa frumusețe de bărbat?.. în cupeu de servici!... (face cu ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a XII
... prada ș-Izbânda naltă. Cazna, Răutatea necăită, Sâla și Cruzia neîndurată, Vrăjmășia și cu arma ascuțită, Șugubina cu haina cruntată; După-aceste și Moartea-obidată, Cu mii de Chinuri împresurată. Războiul stropit cu negru sânge Răgni, și suliță-ucigătoare Cu care șireaguri întregi frânge Arătă țiganilor ciopoare, Trecând pe lângă ele mereu, Cu tot groaznicul alaiul său. [5] După dânsul Vaietele-amare Și Tânga cu Plânsurile mere, Blăstămul cu limbă-otrăvitoare, Jelea, Gemetul fără putere, Suspinele-abia răsuflătoare Cu Grija d-inimă rozătoare. Deznnădăjduirea-în dinți scrâșnește, Năcazul frângând mânile plânge, Lipsa caută, nimic nu găsește, Iar' Căința-în lacreme să stânge, Stremțoasa Sărăcie ... arĂșncă și pe vrăjmaș lovește, Pe unde neagra mustață-i crește. Cade ciurariul ca mort pe spate Și căzând furca din mână-i pică; Pământul cu picoarele bate. Pe toți atuncea cuprinsă frică Și-îndărăpt să dede fieșcare Făcând aurariului cărare. [13] Cela zăcând amețit de minte, Cesta sare și furca-i apucă Și răpit de patima fierbinte ... mândru de ceastă-izbândă, Căutând la mort grăi: ,,Corcodele, Aceasta-i pă tine-o dreaptă-osândă! Pentr-atâte nedreptăți și rele! Rău ți-ai aruncat cu bobii foarte, Când însuți nu știuși de-a ta soarte!" Dup-aceasta el pornește iară ...
Petre Ispirescu - Voinicul cel fără de tată
... fi iertat o dată cu capul. Se duseră, deci, și povesti împărătesei toată întâmplarea, și se rugară de dânsa, ca să intre ea la împăratul cu mijlocire de iertare. Când auzi împărăteasa de cele ce se întâmplase, se luă cu mâinile de păr. Ea zicea că este peste poate ca să rămâie cineva însărcinată din vedere. Vezi că ea știa cum merg lucrurile în lume ... încoa și-ncolo prin pădure. Apoi se așeză în scorbura unui copaci mare și gros ca butia. Acolo stete ea mai mulți ani, hrănindu-se cu ierburi și rădăcini, ori cu roadele unor copaci. Ea își creștea copilul cu drag. Ea făcu din ramurile unui copaci un leagăn în care își punea copilul ziua; iară noaptea nu-l depărta de la sânul ei, și ... văzu că îi merge mai lesne la vânat. Acum începu a săgeta la căprioare și la ciute, căci până acum vâna numai păsărele cu lațul, și îi era cu greu. Ajunsese ca el să fie tare și mare în pădure. Nu era cine să-i stea împotrivă. De multe ori nu venea cu ...