Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ PUTERE
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 663 pentru FĂRĂ PUTERE.
Ștefan Octavian Iosif - Pintea
... și rîde... Ce să-i zică ?... Ce să-i ceară ? Mai nu crede, mai se-ndeamnă Și răspunde-așa,-ntr-o doară : — Dă-mi putere, sfîntă zînă, Ca să-i bat pe toți ciobanii ! I-aș snopi numai o dată, De m-ar pomeni cu anii !... — Dacă vrei să ... i fu ca să-i mai bată, Și-a plecat în lume Pintea !... II Rătăcea acu prin codri, Uluit de bucurie, Și, copil fără de grijă, Dă să-și facă jucărie. Patru doage își alege, Le-ntocmește, le-ncleiază : Fluier cu răsunet mîndru Astfel își întruchipează. Cu picioarele-atîrnate ... vijelie, Valvîrtej aleargă norii, Și din bolțile tăriei Cad străfulgerați prigorii ; Apele se-ndeasă-n ropot, Tulburate preste prunduri, Neguri răsărind se-nalță Din prăpăstii fără funduri ! Însă Pintea cîntă, cîntă !... Tot mai mult cîntarea-i place, Pînă ce din ceață zarea Prinde-ncet a se desface, Iar cînd ...
Paul Zarifopol - O biografie, în sfârșit
... desăvârșire a istoricului Călinescu. Discuția informațiilor este scrupulos erudită; reconstituirea istorică o înalță, cu pătrundere de artist, un spirit care nu face un pas fără controlul delicat, precis, de izvoare. Cum era de așteptat, mahalaua literaților și semiliteraților a îmbâcsit amintirea lui Eminescu, nu numai cu interpretări vulgar ...
Gheorghe Asachi - Ștefan cel Mare înaintea Cetăței Neamțu
... pe atunci a fost oricare moldovan, Duios părinte, fiu, barbat și aprod oștean! Când de zi se luminase, cu a lui putere, La cetate Ștefan vine și intrare cere; Dar Elena, inimoasă, de pe muri i zice: Fără triumf să nu intre fiul meu aice! În timpul cel cumplit, un suflet moldovan A fost și la femei, ca la aprozi, d ...
... Vasile Alecsandri - Anul 1855 Anul 1855 de Vasile Alecsandri Dup-atâți răi secoli negri de dureri, de vijelie, Ce-au trecut fără-ncetare peste biata Românie, Tu, an nou, ce ne vestești? Vii s-aduci patriei mele, ca o dreaptă răsplătire, Pace, glorie, putere, libertate, fericire, Îndurările cerești? Din noianul veciniciei ești tu sol de mângâiere? Trebuie ca semn de moarte sau ca semn de înviere Să te blestem ... românul e întocmai precum stâncile mărețe Care-n valurile mării furtunate și semețe Neclintite-n veci rămân. Pe aceste mândre țărmuri sentinelă-naintată Neamul nostru, fără sprijin, în veghere necurmată Stă pe loc la postul său. El de douăzeci de secoli a trecut prin mii de lupte, Dar acum ...
... fie, Cele care-mi cei trei zile libere îți las deplin, Dar trecând semnalul termin, de pe-acuma să se știe Că-n cea zi, fără cruțare, cu amicul d-închisoare Împărți-s-a a voastră soartă, tu-i fi liber, iar el moare! La amicul Meros vine ... Zeule,-nfrânează cursul râului turbat! Orele sunt fugătoare și trecut-au de merinde, Soarele va să apună; de n-agiung pănă în sară, Pentru mine fără culpă bun amicul va să piară! Înfiorarea a naturei elementele-a sporit. Fără paos, tot mai tare, val pe val mână nainte, Dar mai iute se strecoară clipele necontenit. Atunci el s-îmbarbatează, pe amic având aminte, Se ... în vas de piatră argintoase a lui unde. Acolo, cu însatare, soarbe, s-udă, se-nviază, A lui membre ostenite cu putere răcorează. Acum soarele-ntre arbori lunecând al său lucor, Preste iarba înverzită tindea umbre colosale, Ce prin forme îngăimate zugrăveau icoana lor; Călători doi din ... pus cu viața! Tot poporul se cuprinde de mirare și de fior, Ambi amici se-mbrățoșează, plâng de chin, de bucurie; Nice-un ochi e ...
Daniil Scavinschi - Călătoria dumisale hatmanului Constantin Paladi în feredeile Borsecului
... aceasta, iată care-mi este planul ; Vrînd cucoanele să afle o mai bună mulțămire, Trebuie să v-urmați drumul s-ajungeți la mînăstire.â€� Deci fără multă zăbavă, purced cu răpeziciune Trăsurile încărcate spre satul numit Răpciune. Aicea aga Costache din norocire zărește Că surugiul ce mînă pe cai se cam ... Tit sau vr-un Mecena din ei tot nu se ivește. Surugiul de rușine văzînd astă mîitură Au rămas mut de ispravă, parc-au născut fără gură, Privind astă chibzuire și plesnituri minunate, Ofta știind c-acel plesnet va suna și pe-a lui spate. Din calea noastră în ... că plîngeam de durere : „Să mor noaptea ce-i lăsată spre odihnă și plăcere ! Și să mor mai ales încă într-o-ntunecată stare, Fără să aib nici duhovnic, nici capăt de lumînare.â€� Dar de așa hal pătrunsă cereasca milostivire, Am ajuns fără primejdii pîn la sînta mînăstire, După o noapte ticnită, Ceahlău-mbrăcat cu ceață Spre schit aruncîndu-și fruntea, ne-au dat bună dimineață, De aici ... nu mai sosise Și-a cărăntinei bordeie de trecători se tixise, Au pus la cale să-i facă o casă nouă de scînduri,
... de căsnicie cu un egoist, pasionat de afaceri și cartofor, zisese hotărât: Vreau să fiu iubită. Cu toate aceste tânărului ea îi vorbește mult, și fără cochetărie, de durerile ei politice; i se dă, în sfârșit, zdrobită de ceea ce în mintea ei este o grozavă catastrofă a patriei ... și compact... se străduia să intre în cadrul unei cromolitografii. Orașul strălucea, alb, atât de alb încât părea că pozează la magnezium pentru un film fără sfârșit. Limpezimea fără seamăn a cerului atic scotea din fiece nuanță o licărire delicată și precisă, și întregul peisaj strălucea ca imaginea proaspătă a unui ... prin insistența lor de leitmotiv, răsunetul erotic al tabloului. Și este vizibil că această histoire dune bonne fortune, în cadru grecesc, este o superioară comedie. Fără îndoială, violența și comicăria sunt două elemente tradițional înregistrate de literații europeni din viața neogrecească, de la moartea romantismului naiv încoace. Această curioasă coincidență de ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a II
... chief dă bătaie Dece să purtăm atâta pază Ca doară turcii să nu ne taie? La ce să-apucăm arma vitează, Când făr' arme ca fără povară Fuga este cu mult mai ușoară?... Aici, Bălăbane,-altă putere Nu este fără sau a te bate Pentru țară, copii și muiere, Cum și pentru dragile bucate, Sau aruncându-ți arme necrunte A fugi ... Dăci trebue-a ne lua sama bine Ca să nu pățim cumva rușine. Iar' eu vă zic rupt, ales, în față, Că-așa fără nice-o rânduială Nu putem nici pănă demineață Rămânea. Ce duh pă voi vă-înșală!... Cât e zioa gura nu vă tace, Dar' a ... mijloc dă războaie Nici un feliu dă armă putea să-i taie. Dar hiind că-ahastă legătură În zioa dă-azi nu să poată face Fără numa prin fermecătură, Care-acum dă multă vreme-încoace Nu s-au mai pomenit, pentru-ahastă Vrând să ne apărăm la năpastă, Nu e-alta ... alta-a face făr' a ne-ascunde În hierr, dă la cap pân' în picioare. Așa, cu vrăjmașul noi oriunde Vom sta ...
... la cei săraci și să stric legile cele răle făcute de domnie. Apoi, chiuind și hăulind, el apucă calea codrului care-l chema la viață fără stăpân, și nu mult după aceea se și auzi prin țară de numele lui Bujor. Doisprezece tovarăși, frați de cruce, fugiți de la coarnele plugului ... a ne opune cu arma la năvălirile hoților, împărtășită și de noi, copii neștiutori de primejdiile ce ne amenințau, precumpăni asupra ideii de supunere, susținută fără osebire de toate slugile din casă. Îmi aduc aminte și acuma, adause tata surâzând, cu ce încredere în voinicia mea înșfăcai teaca iartaganului lui Aliuță ... tuturor. Iar eu, care cu o oară mai înainte făcusem atâta ispravă cu teaca iartaganului lui Aliuță, simții acum că mi se taie picioarele și fără voie mă apropiai de tata. Tata era galbăn ca ceara, tăcut și în așteptare, s-ar fi zis că-și numără bătăile inimii; străjerilor de ...
Mihai Eminescu - Rime alegorice
... ndreaptă-a lui privire-amară Și fața slabă, tristă, adâncită Ș-osoasa mână o întinde-avară. Dar să mă mișc nu am nicicum putere, Căci țapăn mort eram și fără vrere. Pleoapele-mi pe ochi erau lăsate, Deși prin ele eu aveam vedere. Iar umbra-n vălu-i de mătase sură D-urechea mea și ... preoții. Dar toți cu toții sunt de om ruine Și risipiți din cârduri beduine Au fost găsit amara, cruda moarte Într-un pustiu arzând și fără fine. Vorbesc încet... ca-n somn... și vorba sună Ca frunze-uscate cari vântu-adună, Sau ca murmurul cel vrăjit de ape Când peste codri ...
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Ioan Damaschin
... să-și rostească: — ,,Stăpâne, ascultă: a mea mărie, Puterea mea nemărginită, Nenumărata-mi bogăție Mi s-au făcut nesuferite. Alt dor, puternic fără seamă, Demult născut în pieptul meu, De-aici mă mână și mă cheamă: Eu vreau să cânt lui Dumnezeu În liniște, singurătate, Căci răul veninos ... depărtările albastre, Și valul mării cel spumos, Și munții nalți, ce dorm în cețe, Pământul, soarele și luna Și toate stelele mărețe, Cu însuși cerul fără fund — Sunt numai slabe oglindiri, Ce-n mintea omului pătrund, -- Sunt umbra veșnicei măriri... Dar mintea unui cântăreț Nu umbra, chipul ei îl vede ... buze-mi tremură mărirea A tot ce este vrednic, sfânt: Ce fapte oare proslăvirea Cânta-va pe acest pământ? A dorului putere vie Ce ținte pentru cine cere? A cui cânta-voi bucurie? Voi plânge-a cui oare cădere? Ferice cine-mpodobit-a ... valea lui Chedron, părinți cucernici, Egumenul pe toți la sfat vă cheamă, Toți adunați-vă, cei slabi și cei puternici, Un frate nou ne vine fără teamă Din depărtări. Și mare-i e chemarea, Dar trebui să-mplinească ascultarea, Din toți eu unuia-l încredințez, -- El e bărbatul cel ce se ...