Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FACE SĂ STRĂLUCEASCĂ

 Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 415 pentru FACE SĂ STRĂLUCEASCĂ.

Grigore Alexandrescu - Elefantul

... dezgustate,         Își aleseră lor         Un alt stăpînitor, Pe domnul Elefant, cu nasul învîrtit, Puternic îndestul, dar însă necioplit, Și de cap tare, gros, cît vreți socotiți. Însă ca puteți vi-l închipuiți,            Mă grăbesc vă spui            O judecată-a lui.            Noul stăpînitor,            Cît s-a orînduit,            Puse-n slujbă pe boi,            Iar lupu mîncător            Se ... Le ia toate de bune.            A! cînd o ne vie            O zi de bucurie,            Zi foarte așteptată            Și scumpă în nevoi,            Ca vedem odată            Pe lupi mîncați de oi?            „O! asta nu se poate“,            Zic unii-alți în lume.            Domnii mei, se pot toate,            Deși ... La o turmă cam mare,            O vorb-așa ciudată.            Dar cum poci ști ce spune            Oile între ele?            Pentru astă minune            Am cuvintele mele. Acum, venim iar la vorba începută: Văzînd bietele oi că toate o piară, După lungi chibzuiri s-aleseră o sută Și merseră la crai izbăvire ceară. Craiul sta ocolit d-o număroasă curte: Cerbii cu coarne lungi, urșii cu coade scurte Alcătuia un ștab vrednic a fi privit ...

 

Emil Gârleanu - Pasăre de noapte

... buhna, care pe vremea aceea era pasăre de zi, ca celelalte, și-a dezmorțit aripile și-a pornit-o la drum, găsească un izvor, un pârâu, bea o picătură de apă măcar. Și cum nu era deloc deprinsă, își fâlfâi aripile, dintru-ntâi, de la un copac la altul, apoi de ... ce a ajuns, în sfârșit, într-o altă pădure. Decât se-ntunecase de-a binelea, căzuse noaptea, și peste o apă deie nici gând. Atunci a poposit pe-o cracă, aștepte zorii zilei. Răcoarea nopții o mai învioră. Dar cum stătea așa, plecă puțin capul, și-n clipa aceea zări, chiar sub creanga pe care ... un pic din lumina ei. Cum era tare însetată însă, sorbi apa, și-n locul ei rămase pământul întunecat, căci steaua nu mai avea unde se oglindească. Și mare-i fu mirarea buhnei când nu mai zări lumina. Vasăzică, ea o băuse odată cu apa? Zburând înapoi pe cracă, se ... gândi ce se gândi, și se hotărî... Dacă sorbise lumina, trebuia și ea, la rândul ei, lumineze. Poate că Dumnezeu îi hărăzise darul ăsta ...

 

Grigore Alexandrescu - Trecutul. La mănăstirea Dealului

... fruntea sa, P-a Dâmboviței vale oștiri de s-or ivi, Ai luptelor cumplite părtași ei vor mai fi. Eu în copilărie iubeam mă opresc Pe dealul mănăstirii, și-n vale se privesc Mărețul turn, trist martor l-al nostru trist apus, Ș-a cărui origină ... a aflat, Războinicul modeluri; și, dac-am asculta Ceea ce în favoru-ți reclamă slava ta, A vitejilor umbră d-am ști o cinstim, Vrednici de libertate noi am putea fim. Am afla de la dânșii ce jertfe trebuiesc, Prin câtă energie nații se mântuiesc. A! facă provedința ca-naltul sentiment, Ce-nchină ...

 

Mihai Eminescu - Aur, mărire și amor

... orice ocazie se puteau desface și întoarce astfel încât reprezentau un patrat îndoit, așa de mare ca dreptunghiul, îmbrăcat în postav verde. N-am nevoie adaog că-n săltare găseai orișicând cărți și cridă. Am vrea -i dăm a înțelege cititorului cum că acesta nu era un salon principal de paradă, căci într-acelea l-ar fi uimit luxul ... pe care ei le solicitau pentru ca poată avea dreptul de a purta o uniformă bine tăiată și încărcată cu fir ca se miște astfel cu mult succes împrejurul damelor, a căror imaginațiune rămăsese ăaprinsă*î de când plecase oștirea rusească. Damele erau frumoase, îmbrăcate ... părului. Nasul era uscat și buzele foarte subțiri; ochii erau suri, mari și de-o asprime extraordinară. Nimănui nu i-ar fi venit în minte zică că-i frumos, dar vigoarea deosebită, aspră care respira din toate mișcările sale îi dădeau acea atragere pe care-o exercită fără s-o ... a cunoscut cineva ochi frumoși, la a căror vedere se cutremurorice fibră, pe care i-ai privi cu o intensivă și, ca ...

 

Paul Zarifopol - Flaubert și Anatole France

... om excelent, absurd și plin de geniu ce pauvre grand ecrivain! Dezaprobările le-am raportat pe scurt; inventarul laudelor l-am făcut complet. Bilanțul poate -l încheie cititorul. Situația pe care o face France lui Flaubert, între scriitorii țării sale, îmi pare destul de clară; acea a lui France însuși față de Flaubert cere, cred, oarecare ... cum îl vedem, și-a pierdut sângele rece când a citit corespondența lui Flaubert; fiindcă, zice France: ideile lui Flaubert trebuie înnebunească pe orice om de bun-simț. Laujol scrie: reușești în viață e și asta o capodoperă. lupți, speri, iubești, te însori, ai copii, -i numești chiar Totor, întru cât e aceasta, în ochii Atotputernicului mai prost decât însemnezi negru pe alb și te bați nopți întregi cu un adjectiv? Trebuie spun îndată că France găsește aici pe Laujol cam exagerat: dac-am zice ca dânsul, frumusețea, geniul, gândirea n-ar mai fi nimic. Dar, în ... josnic. Iar ideile specifice burgheziei, cu care se lupta artistul romantic, el le rezumă astfel: de la orice actriță au ajuns a cere fie mamă bună; artei i se cere ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Prolog la serbarea numelui preaînălțatului nostru domn Alexandru D. Ghica 18

... vijeliile veacurilor spulberându-o în văile uitării. În zborul meu cel repede las în urmele mele veacuri, vă aduc timpii anului, icoana vârstei voastre, fac răsaie soarele și apuie întru a sa slavă; și m-am uitat înapoi și am văzut veacurile de la zidirea lumii ca ziua de ieri !!? Universul ... asupra căruia voi socotiți nobilitatea voastră a fost stropită, ca de o rouă cerească, de sângele moșilor și părinților voștri, ce au știut apere și vă lase drept moștenire drepturile voastre. Draga mea Pace ( ia pe Pacea de mână și o înfățișază înainte ) vă zâmbește și se statornicește în pământul ... E preț al vredniciei, ea nu e moștenită; Ferice de acela ce eu am vrednicit! La voi eu viu acuma, și lira-mi se-ncordează cânt vitejii voștri și lumii -i vestesc; A lor sfântă țărână la glasu-mi înviază, Și faptele lor toate p-urmași însuflețesc. Târgoviștea e templu l-a ... pe ea o-nsuflețiră, Din veac până la altul în veci au fost cântați. Dar mi-a plăcut adesea cu glasul veseliei Ca ...

 

Nicolae Gane - Șanta

... Atunci Duman spătosul, ieșind din grămada hoților și punându-se în fața lui, îi zise cu ton hotărât: — Căpitane!... Tovarășii mei m-au însărcinat -ți spun că ei s-au săturat -și vază puștile totdeauna pline și pungile totdeauna deșarte, că ei n-au venit în codru prindă vrăbii, nici culeagă urzici, nici ofteze de dor de muiere; și dacă tu ai ajuns a fi de râsul crâșmăresei Șanta, apoi ei s-au hotărât nu te mai asculte și și-au ales alt căpitan. Ce răspuns le dau? Mii de scântei scăpărară sub genele căpitanului la auzul acestor cuvinte. — Iată răspunsul, zise el, și, scoțând un pistol de la brâu ... pentru astă dată, copii; însă nu mai cerce nimene -mi surpe drepturile, căci, pe sfântul Dumnezeu, va merge după Duman!... Șotrea, vino încoace!... te îmbraci în haine de cerșetor, -ți prefaci fața și mersul și mâne în zori de ziuă pleci la Iași, afli ce se petrece. Am auzit că o poteră mare, mai mare decât totdeauna, are ...

 

Alexandru Macedonski - Castele-n Spania

... Alexandru Macedonski - Castele-n Spania Castele-n Spania de Alexandru Macedonski De-ar vrea norocul -mi zâmbească Și câștig la loterie, Aș duce-o viață-mpărătească, Ascuns nu mai mă găsească În timpi de ani, ființă vie. N-aș vrea am măriri deșerte, N-am nici-o sete de renume, Aș înălța mereu concerte La adăpost de griji și certe, La adăpost de om și ... Ș-am fost cuprins l-acea privire De melancolica-i dulceață. Acolo corpul mi l-aș duce,... Ruina trage la ruină... -- Aș vrea ca moartea m-apuce Purtându-mi viața ca o cruce Pe-un țărm frumos de mare lină. Dar câștigând la loterie, M-aș face ca și alții poate, Și preschimbat prin avuție N-aș mai căta o vizunie, Ci aș voi gust din toate. Atuncea poate-n gând mi-ar trece țin în lume tren și casă, am bufoni cu tivge sece În contul căror se petrece Și paraziți am la masă. treier podul în trăsură, -mi râd de suferințe grele, Iubindu-mi singura făptură, Pentru stomac și pentru gură fie ținta vieții mele. Oh! simt, oh! simt că avuția Pe om îl face rău

 

Nicolae Filimon - Omul-de-flori-cu-barba-de-mătasă sau povestea lui Făt-Frumos

... douăsprezece aripi și zbură cu dînsul pînă la Vîntul turbat apoi, coborîndu-se tot pe locul de unde plecase, zise: — Făt-Frumos, dacă vrei te slujesc cum se cade, mai tai șase sute de viței de la șase sute de vaci și -mi dai laptele -l beau. Făt-Frumos împlini și această poruncă a calului; iar peste trei zile veni împlătoșat și încoifat și sună frîul. Calul veni ... prin mijlocul acelor balauri; bagă dar mîna în urechea mea cea dreaptă și scoate un arc de săgeți și, cînd vom fi aproape de dînșii, slobozi o săgeată și ei ne vor face loc trecem. Făt-Frumos făcu cum îi zise calul; iar cînd ajunse aproape de balauri, trase o săgeată, și ei de frică plecară capetile la pămînt ... un corb, îi zise: — Corbule, corbulețule! du-te la zaana și-ți moaie o aripă în seu și una în apă și cu seul mă stropești pe mine, iar cu apa stropești pe Făt-Frumos, că ți-l dau împreună cu calul lui ...

 

Ion Luca Caragiale - Literatura și artele române în a doua jumătate a secolului XIX

... națiunii noastre, susținut și dezvoltat prin o cultură sistematică. Plugarul, după ce și-a cules recolta datorită binecuvântatei țarine și sudorilor lui, stă facă socoteală, -și cântărească banul și -și dea seama pe îndelete de câștig. Tot așa după ani de produceri intelectuale, de literatură, de artă, o societate trebuie se uite cu sarisfacție înapoi și caute a-și da seama de bogățiile îngrămădite — e un fel de catagrafie, care trebuie făcută neapărat din când în când. Aci ... repauzaților noștri voivozi?... Cine? Cine oare, amice Gion? Cine, bunul meu amic? Cine? Mizericordie divină!! Ar fi pe atât de bizar pe cât de straniu fie acela un români... Nu! depărtăm aceste gânduri pesimistci nu ne lăsăm a fi atinși de neagra boală a veacului! Pesimismul este lipsa de voință, lipsa de vlagă, lipsa de ... doua a secolului XIX; aceasta a fost activitatea poeților noștri, începând cu dulcele Paris Momuleanu și terminând cu pleiada din zilele noastre. -i iubim pe poeții noștri, ...

 

Dimitrie Anghel - Tovarășii (Anghel)

... sunt anumite ființe pe care nu ți le poți închipui decît ca o pluralitate. Ei singuri nu există, pentru că cer o întregire, ei trebuie se îngemăneze ca poată fi, trebuie -și întovărășească pe alții ca fie siguri că sunt cineva. Era deci un doctor, plus toate derivatele lui, și ei de douăzeci de ani stăpîneau un oraș. La anumite ceasuri ... frunzarele deasupra zăplazelor, se lumina din nou mai încolo, se revărsa într-o piață și apoi își relua cursul în linii drepte sau zigzaguri, ca ducă aceiași trecători o bucată de vreme, -i schimbe la față apoi, le îngreueze pasul, -i ducă pînă la o poartă de unde nu se mai întoarce nimeni înapoi și izvorască mereu alții... Și pe cursul acesta au trecut și ei, doctorul, tăsura, vizitiul și caii ; s-au oprit azi aci, sub umbrarul unor pomi ... l-a oprit la altă casă, de unde l-a luat și l-a mînat aiurea spre alte dureri, ca -l readucă iarăși de-a lungul zilelor și al anilor sub aceleași streșini ca

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>