Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru JOC
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 552 pentru JOC.
Cincinat Pavelescu - Lui Delavrancea
Cincinat Pavelescu - Lui Delavrancea Lui Delavrancea de Cincinat Pavelescu Când s-a jucat Hagi-Tudose, Și publicul s-a molipsit, Căci la aplauze cu Barbu A fost
Cincinat Pavelescu - Lui N. Iorga (Pavelescu, 2)
Cincinat Pavelescu - Lui N. Iorga (Pavelescu, 2) Lui N. Iorga de Cincinat Pavelescu După ce s-a jucat piesa Mihai Viteazul La Turda te ucise Basta! O, prea slăvitule erou! Dar, mort te-a urmărit năpasta, Căci Iorga te-a răpus din
Cincinat Pavelescu - Mărioarei Ventura
Cincinat Pavelescu - Mărioarei Ventura Mărioarei Ventura de Cincinat Pavelescu care a jucat în Pavilionul cu umbre, de Gib I. Mihăescu O, Gib! Venturei totdeauna Ar trebui să i te-nchini: Că-n Pavilionul tău cu umbre A pus... divinele-i
Cincinat Pavelescu - Pe fotografia marelui artist Iancu Brezeanu
Cincinat Pavelescu - Pe fotografia marelui artist Iancu Brezeanu Pe fotografia marelui artist Iancu Brezeanu de Cincinat Pavelescu în frac și cu o droaie de decorații tocmai ca lăutarul Ciolac fotografie ce se găsea pe masa de lucru a sculptorului Späthe Brezene, când te-am admirat În cetățeanul turmentat, N-aș fi crezut să joci în frac Vreodată rolul lui
Cincinat Pavelescu - Răspuns unui amic
Cincinat Pavelescu - Răspuns unui amic Răspuns unui amic de Cincinat Pavelescu care mă certa că fac atâtea epigrame lui Nigrim, pe care l-am ucis cu cea dintâi Ai fost nedrept, amice, când ai spus Că pe Nigrim c-un vers l-aș fi distrus. Un rol contrar în viață i-am jucat: Nigrim era nimic și l-am
Cincinat Pavelescu - Unui primar spiritist
Cincinat Pavelescu - Unui primar spiritist Unui primar spiritist de Cincinat Pavelescu care m-a amenințat că nu mai mă invită la masă, în splendidul palat ce avea la Brăila, dacă nu-i fac imediat o epigramă. Cu morții prea mult tu te joci, Și chemi la spirite o mie; Un sfat: pe-al tău să nu-l evoci, Că niciodată n-o să
Constantin Alexandru Rosetti - Revederea
Constantin Alexandru Rosetti - Revederea Revederea de Constantin Alexandru Rosetti (la doamna D.S.) Te mai văzui o dată, prietină iubită, Te revăzui și viața acuma o iubesc! Tu azi mi-ai arătat-o cu flori împodobită: De-ar fi ca azi și mâine, aș vrea să mai trăiesc! ..................................... Mai ții acum tu minte, câți ani de-atunci trecură, De când noi în grădină la tata ne jucam? Căci fruntea-mi viscolită nu poate da măsură Cât e de când de ruje cunună îți făceam! Ce de dureri d-atuncea pe noi nu năvăliră, Ce de ființe drage pământul ne-a-nghițit! Ce de doriri plăcute, ce de nădejdi pieriră Ce lume de fantome, o cer! ne-a ocolit! De-am fi bătrâni ca timpul, eu nu crez că se poate Mai mult decât atâtea ruine să călcăm, Și nu crez cum că crime, vânzări, prădări și moarte Mai mari pot fi în lume decât în care stăm! Moneda și femeia pe oameni cârmuiește, Săracul și cinstitul e-n veci gonit de ei; Și muma-și vinde fiii când preț mai bun găsește Și fiii-și vând chiar țara, părinți și Dumnezei! Virtutea stă în aur și ...
Constantin Stamati-Ciurea - Introducere la volumul Răsunete din Basarabia
Constantin Stamati-Ciurea - Introducere la volumul Răsunete din Basarabia Introducere de Constantin Stamati-Ciurea ( Răsunete din Basarabia ) Cernăuți, 1898 Renumiții autori ruși, Turgheniev și Gogol, au descris cu măiastra lor pană vastele stepe ale patriei lor, Turgheniev în Memoriile unui vânător și Gogol în Taras Bulba . Aceste admirabile opuri, ce le-am citit încă în tinerețile mele, m-au îndemnat să scriu și eu impresiunile unei vânătoare să¬vârșite de mine în tovărășie cu mai mulți amici ai mei prin Basa¬rabia, patria mea mai restrânsă, începând de la Chișinău și cutreierând stepele bătrânului Bugeac până la gurile Dunării. Descrierea primei mele excursiuni vânătorești, scrisă în lim¬ba rusească și publicată în anul 18531, a întâmpinat la cititorii din centrul imperiului cea mai călduroasă primire. Rușii din Basa¬rabia, din contra, mi-au arătat fățiș animozitatea lor, găsind, se vede, îndrăzneață încercarea unui mămăligar, precum binevoiesc ei a ne numi, de a umbla pe căile eroilor literaturii lor. Aceeași întâmpinare ostilă a aflat-o mai târziu, chiar la boierii români din Basarabia, comedia mea Cometa de la 1853 , prin care biciuiam deplorabila educațiune ce se da îndecomun copiilor noștri, lăsați pe ...
Constantin Stamati - Aslanaș cel bogat și momița lui
... Aslanaș de-ai săi bani și armăsari. Dar beii cei tineri, Ce nu era nătărăi, Lăuda a lui momiță, tot cu dânsa se juca, Și când îi încălica, Îi striga toți într-un glas: aferim și mașala. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Această pildă ciudată Cu greșeală ne arată Că cel făr’ de nici ...
Constantin Stamati - Zburătorul la zăbrea
Constantin Stamati - Zburătorul la zăbrea Zburătorul la zăbrea de Victor Hugo Traducere de Constantin Stamati Fetiță amată, de ce șezi închisă În aceste ziduri cu porți ferecate? Și de ce zăbreaua nu o ții deschisă, Să privești la lună pân’ la miez de noapte? Fetiță, deschide-mi, căci mi-i frică tare, Pin tuneric, noaptea, când încep să umble Striga, tricoliciul ș-a morților umbre, Cu mantii de neguri pân-în ziua mare. Fetiță, eu nu sunt sahastru de munte, Ce ne spun de lume ce are să fie, Nici tânăr de-aciea ce își ies din minte, Îndrăgind cucoane ce nu vor să-i știe. Eu nu port nici cârjă, nici ostășești straie, Nici am plete negre, nici am barbă albă, Și a mea suflare atâta-i de slabă, Încât nici o iarbă nu poate să-ndoaie. Decât la prunci visul sunt mai ușor încă, Sunt fiu primăverii, și sunt iarna oaspe, Când fetele sara fac clacă de furcă, Căci atunci mă aflu pe-acolo pe-aproape. Iar în ziuă astăzi un flăcău cu-o fată Se dezmierda fraged și c-o sărutare M-au prins de-o aripă între buzișoare, Unde mă ținură ...
Dimitrie Anghel - "Sunt lacrimae rerum"
Dimitrie Anghel - "Sunt lacrimae rerum" "Sunt lacrimae rerum" de Dimitrie Anghel Publicată în Seara , II, 536, 11 iul. 1911, p. 1 Ce dulce intimitate se desprinde dintr-o gospodărie veche... Sunt unele în care lucrurile fac parcă un singur trup cu odaia. Ele stau nemișcate, și vremea trece peste ele, nimic nu le schimbă, soarele poate pătrunde ici-colo și le mai pălește fața cu sărutarea lui fierbinte, o mărgea poate dintr-o perină se desprinde, o floare pe un covor se decolorează, o fotografie într-o ramă se acopere de o ușoară negură. Încolo, ele stau, dormitează trăiesc cu viața lor latentă, și e de ajuns să miște una din ele ca întreaga armonie să dispară. Apoi, cine trăiește mult într-o casă îi place să păstreze orînduială. Ochii s-au deprins cu liniile, și ființa ta intimă sufere dacă-ți clintește cineva un vas de pe o consolă, un portret de pe o etajeră, ori cel mai mic lucru, care ocupa un loc bine definit pentru tine în spațiul odăiei tale. Mătușa Elencu, însă, era inamica oricărei stabilități. Nemișcarea pentru dînsa era moartea, și lucrurile i se păreau că devin rigide și îngheață dacă stăteau încremenite două ...