Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SĂ TRĂIEȘTI!

 Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 1016 pentru SĂ TRĂIEȘTI!.

George Topîrceanu - Rapsodii de toamnă

... Trei petunii subțirele, Farmec dând regretelor, Stau de vorbă între ele: "Ce ne facem, fetelor?..." Floarea-soarelui, bătrână, De pe-acum se sperie C-au -i cadă în țărână Dinții, de mizerie. Și cu galbena ei zdreanță Stă-n lumina matură, Ca un talger de balanță Aplecat pe-o latură ... Că i-a dispărut bărbatul În costum de ginere. Împrejur îi cântă-n șagă Greierii din flaute. "Uf, ce lume, soro dragă!" Unde -l mai caute? L-a găsit sub trei grăunțe Mort de inaniție. Și-acum pleacă anunțe Cazul la poliție. IV Buruienile-ngrozite De-așa vremi protivnice Se vorbiră pe șoptite se facă schivnice. Și cum știe-o rugăciune Doamna măsălariță, Tot soborul îi propune S-o aleagă stariță. Numai colo sus, prin vie, Rumenele lobode ... Vor de-acuma-n văduvie trăiască slobode. Vezi! de-aceea mătrăguna A-nvățat un brusture le spuie-n față una Care le usture!... Jos, pe-un vârf de campanulă Pururea-n vibrație, Și-a oprit o libelulă Zborul plin de grație. Mic, cu solzi ... ...

 

Cincinat Pavelescu - Mamei (Pavelescu, 3)

... povață, fiindcă poate și-un grăunte De mândrie înmuiase glasul tău când m-a certat. Și cu inima de mamă iubitoare, care știe -ntrevadă viitorul, îți plăcea mă privești Stând pe gânduri noaptea-ntreagă, cioplesc o poezie Făurită spre mărirea limbii noastre românești. Pentru mine păstrai toate mângâierile de mamă. Când eram copil, la patu-mi vegheai nopțile târziu ... cu zmeii răsfățatului tău fiu. Socoteai c-o m-aștepte toate gloriile-n lume, Nu era ca mine altul. O fecioară de-mpărat Trebuia mă iubească. Și-auzind doar al meu nume, Chipul tău cel trist d-odată s-arăta mai luminat. Și-am crescut, ca și toți frații ... fruntea mândră mi-o nălțai întotdeauna, Nici prostiei, nici măririi nevoind mi-o-ncovoi. C-un sarcasm și cu un zâmbet de-am știut -nfrunt furtuna, Iată-mă cu ghete rupte prin zăpadă și noroi. De-am iubit, la pieptu-mi dânsa n-a vrut capul ... și dulce Am închis pentru vecie nestatornicu-i profil. Peste fața mea lăsat-au anii urma lor adâncă. Am iubit măcar? Sau poate avui timpul

 

Anton Pann - Zădărnicia (Anton Pann)

... Anton Pann - Zădărnicia (Anton Pann) Zădărnicia de Anton Pann Anica, zilele trec Și minutele ca clipa, Nu simțim cum petrec Tinerețele cu pripa. Noi din zi în zi murim Și ne pierdem din viață, Ca musca ne amăgim Si ne-necăm în dulceață. Interesuri ... un minut în ticnă. Cu nădăjdi ne mîngîiem Și ne îndulcim amarul, Ne îmbătăm și iar bem Pînă la drojdi păharul. Am vrea pe plac trăim, Și fim în fericire, Iar orcît dobîndim. Murim în nemulțămire. Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel puțin 100 de ...

 

Gheorghe Asachi - Elegie scrisă pe ținterimul unui sat

... și a ei chivernisală, Sara de-acum n-or vie la duioasele soții, Nici lua-vor sărutare de la tinerii copii; N-or guste împreună simplă cină sănătoasă, Ce se face mai dereasă de zicerea cea duioasă. O, voi carii n-aveți stimă pentru omul umelit, Nobili plini ... Pe o piatră, fără lustru, un vers simplu însemnat De la duios trecătoriul un suspin, lacrimă cere; Muza n-a avut prin versuri deștepte-a sa durere. A lor nume, anii vieței, poate piatra a vădi Ș-oarecare vers ce-nvață pe ... deși viața ne-i trecută; Și la vadul cel eternic, în o inimă dorim, Care-n viață ni-a fost dulce, după moarte trăim. Dar când prin a mele versuri voi trag din tunecime Pre morți ce zac făr de laudă în această țânterime, Un nepot al meu vrodată, întru duiosul său rost, Văzând un mormânt ... ceriul cel îndurător I-au trimis prin un alt suflet o duioasă vindecare, Dăruindu-i în grea cale un soț bun și simțitor. Nu-ntreba ...

 

Mihail Kogălniceanu - Viața lui A. Hrisoverghi

... și astăzi nu mai suntem departe de pieirea ei cu totul. În adevăr, înțeleptul principiu, adoptat de către Reglement, și după care fieștecare moldovan poate ocupe slujbe publice și apoi primească și ranguri răsplătitoare, trebuie neapărat sporească din zi în zi numărul boierilor; o aristocrație însă care tot urmează a se înmulți va sfârși negreșit a se ... rămaseră credincioși; însă oștile turcești, intrând în principat, nu făcură deosebire între vinovați și nevinovați și bieții locuitori, părăsiți de acei ce ar fi trebuit stea -i apere în primejdie, plătiră cu viața și cu averea lor o prea mare credință către sultan. Însă măcar că românii nu știură a ... în el duhul poeziei. Franguli fu cel de pe urmă profesor al lui. Hrisoverghi se apropia acum de douăzeci de ani; vremea îi venise ca lase îndeletnicirile adolescentului și intre în luptele bărbatului. Familia sa era cu totul încurcată în proțesuri, de la moartea părintelui său. Într-o așa fragedă vârstă, el fu, dar ... dl Negruzzi, cu cursele șicanei și cu nedreptățile oamenilor; ...

 

Ion Luca Caragiale - Jertfe patriotice

... 48 jimbla exilului în formă de tainuri turcești, la Brussa, ținu o scurtă cuvântare, cam așa: - Fraților! Vremea vorbelor a trecut; acum are sune în sfârșit ceasul faptelor. Trebuie avem curaj; momentul cel mare se apropie. Până nu crape de ziuă, poate că vom fi chemați facem cea mai mare jertfă pe care are dreptul patria s-o ceară de la un om. fim gata la tot! nu ne dăm înapoi de la nimic pentru a ne împlini datoria de patrioți! Când prezidentul a terminat solemna lui cuvântare ... la Paris! Care va zică, noi ne punem contra lui Napoleon III, neică Niță... te joci! D-aia spui că dumnealor, ca tineri, pot meargă chiar până la moarte... - ferească Dumnezeu! zice nenea Niță; ar fi păcat... - Da, dar vorba e: poate? Însă dumneata, care ești altfel de om, om cu dare de mână, negustor, de, dumneata nu face pentru ca te bagi unde bagă dumnealor. D-aia a și împărțit Dumnezeu trebile pe pământ: unul, adică cu alergătura, și altul, vine vorba, cu capitalul; și pe ...

 

George Coșbuc - Prutul

... spre deal, Maică, ce văzui pe mal! Cât ai face cruce-o dată, Măre iacă mi s-arată Moldoveni, știuții mei, Prăfuiți și puțintei Nici nu te uiți la ei Și veneau, veneau, veneau, Turcii-n bărbi bolboroseau, Că pe mal ei ce-ți vedeau? Vedeau fulgeru-n picioare, Alb ... rărea Și, pe turci cum îi izbea, Zarea nu-i mai încăpea! Și-mi părea de-atâta bine Că vedeam că vremea vine Și-au -ncapă ei și-n mine! Oliolio, ce pui de leu! Dragă-i fu lui Dumnezeu Și mult bine-a mai avut Mama care ... cai roibi fără de frâne Și stăpâni de oști păgâne. Și de-aceea vin turbat Mânios și spumegat Că de-atâta uluire Nu mai pot

 

George Topîrceanu - Ioan Slavici (Topîrceanu)

... de Sămănătorul , cea din urmă legătură vie, peste decenii, cu vechea tradiție literară. Bătrânul părea lăsat anume în urmă de către ceilalți , sentinelă de ariergardă, privească în juru-i, senin și treaz până la sfârșit, ca poată duce din lumea aceasta a noastră vestea supremă marilor lui prieteni, trecuți de mult în împărăția liniștii. Puțini cititori de literatură românească ... lui scrieri, de aceea nu-l prețuiesc cum se cuvine. Căci opera literară a lui Slavici a fost cam inegală: ca trăiască zi cu zi, scriitorul a fost nevoit producă necontenit și, desigur, nu s-a oprit la vreme. Adevăratul Slavici se găsește numai în cele două volume de Nuvele, cu care ... după părerea mea, pentru soarta lui Slavici decât niște capcane ale destinului, niște mijloace deghizate prin care marele Necunoscut a găsit de cuviință -l lovească mai profund și mai sigur. Slavici a fost un scriitor de valoare, adică un suflet deosebit și încă — un scriitor ... scuipat, Slavici poate că n-a înțeles totuși niciodată, clar, pentru ce anume suferă. Dar a înțeles marea taină că trebuie ...

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira I

... trebui -și caute de slujbă, Iar nu se îndese în trebi politicale; Și zic cum că aceia ce lume-au părăsit, Nu trebuie aibă oriunde și moșii. Silvan o altă vină găsește-nvățăturii; Știința, zice, este a foametei pricină. Noi am trăit în lume, latina neștiind ... nu a văzut niciunul. Și-n vreme ce ne spune povești de-aceste multe, Grăsimea pungii noastre se scurge într-a lui. nu dormim noi noaptea la stele căutând, Ca aflăm cursul, le găsim vro pată? Schimbându-ne odihna pe curiozitate, știm oare pământul se mișcă ne-ncetat, Sau luminosul soare? Când noi dintr-un ceaslov Putem ști ziua lunii și ceasul când se pișcă! Noi ... Decât o călimară, hârtie și condei? Viața este dată spre râs și bucurie; De ce dar o facem din cât e și mai scurtă? ne lăsăm plăcerea, și ochii stricăm, Șezând cu ne-ncetare în cărți acufundați? Mai bine cu paharul trecem nopți și zile; Căci rodul viței este lăsat spre veselie, El vorba învioșează, pre oameni învoind, A gândurilor grele împrăștie-orice nor ...

 

Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură iară la prestevirea omului

... pentru aceasta zice Sfânta Scriptură și acum ca nu cumva întinză mâna sa și va lua din lemnul vieții și va mânca și va trăi în vĂ©ci. Preceput-aț pricina, cum că după ce au mâncat din lemnul cunoștinții și au căzut în păcatul neascultării l-au oprit Dumnezeu ... fi la ticălosul om, decât aceasta? Drept acĂ©ia, mare folos și mare dar și milostivnică vindecare s-au dat omului de la Dumnezeu, ca moară și se strice acest trup al păcatului și înviiaze la înviiarea cea de obște alt trup, duhovnicesc, fărde stricăciune și fărde moarte; că mare dobândă face omului moartea, după cum zice și sfântul Grigorie Bogoslov, că tae păcatul, pentru ca nu rămâe răutatea nemoartă și face munca milostivire și iubire de oameni. Pentru aceasta (s-au zis în Scriptură): Pământ ești și în pământ vei mĂ©rge. Pentru aceasta l ... pre cineva, sau cu cuvântul, sau cu fapta și pentru aceasta iară -i zicem, cu toții: Dumnezeu -l iarte, căci această călătorie iaste o facem cu toții. Și pentru ca

 

Dimitrie Anghel - Arca lui Noe

... sporit cursul șuvoaielor în care a căzut și a ajuns de nerecunoscut. Multele și diversele efigii ale celui ce simțea nevoia creeze au umplut lumea și, date în lături de pe masa lui de sculptor ca facă lor altora, au căzut și s-au rostogolit pretutindeni, căci aripi se vede că nu i-a venit în gînd facă decît tîrziu, pentru anumiți privilegiați, ca poată zbura și nu cadă în noroaie. Și așa fiind, într-o zi, cînd inspirația se vede că-l părăsise, s-a aplecat pe marginea ferestrei ... imensităților mișcătoare, jucăria de lemn, de funii, de macarale, uriașul leagăn îmbăiat în gudron și înfășurat în lanțuri, întîiul Ahasver ce avea rătăcească, fără poată arunca nici o ancoră în adîncuri, ciudata coajă de nucă ce avea plutească peste un abis in voia valurilor și uraganurilor, primul vas-fantomă ce era menit se coboare din creste în adîncuri, ca se urce în cîrca altor creste, fără

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>