Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CE
Rezultatele 1311 - 1320 din aproximativ 3689 pentru CE.
... Duiliu Zamfirescu - Luceafăr Luceafăr de Duiliu Zamfirescu "Luceafăr ce vii de departe Și vremuri străbați peste vremuri, Ca-n lumile noastre deșarte Luminile blânde să-ți tremuri, Ce patimi te poartă pe cale, Ce doruri te mână prin haos, De nărui luminile tale Pe lanuri de negru repaos?" Așa parcă zice poetul Când noaptea privește la stele Și intră ... viu, și tot viu, și tot scapăr Din razele mele curate, Eu fug și încerc să mă apăr De groaza de singurătate. Tu nu știi ce crudă menire E dată luminii supreme: A merge pe nemărginire În curgere goală de vreme. Pe când tu c-un deget în pagini ... poți mângâia din privire Sclipirea luminilor mele Și când eu mă sting, prin gândire Tu poți zămisli alte stele. Tu ai o putere în tine Ce rumpe izvodul a toate, La toți voitoare de bine Și dulce cât nu se mai poate. Deci lasă-ți deprinsul de-a ...
Duiliu Zamfirescu - Pe Acropole
... dormita. Ah! și cum durerea lumii mă prindea în ghiara-i rece La priveliștea acestei, unice în univers, Protestări a omenirii contra timpulului ce trece, Monument, al cărui nume sunător e ca un vers. Căci așa e, totul piere, ca o umilă scânteie: Jocuri, timp, filozofie; mâna care te ... întinde ca o punte, Peste care tot trecutul se coboară în prezent. Ah! ajută-mă acuma, tu, Minervă înțeleaptă, Să găsesc printre atâtea lucruri nouă ce mă mint, Drumul către Salamina și navarcul ce așteaptă Să mă-ntoarcă la Megara, Eleusis și Corint. Lasă-mă să viu la tine, lume plină de parfumuri Ce răsai din timpul clasic ce mi-a fost atât de drag; Să culeg în libertate trandafirii de pe drumuri, Să mă-mbăt din armonia limbii din Areopag8, Să ...
... Emil Gârleanu Calul suia din greu dealul. Nădușise. Muștile îl necăjeau, iar zăbala îi ardea gura. Dădea mereu din cap, să-și lărgească dârlogii, până ce călărețul îi lăsă cu totul slobozi. Acum mergea cu capul în pământ, cu coama împrăștiată în tot lungul gâtului, cu buza de jos spânzurând, cu ... prindă scânteierea țintelor de argint în care erau bătute hamurile. Trecerea celor doi telegari îi dădu și mai mare putere. Apoi târgul se arătă din ce în ce, și calul, care mai venise o dată, întrezări parcă grajdul mic unde îl așteptase, atuncea, ieslele cu fânul proaspăt. Era răcoare, nu se găsea măcar ... departe, până la poalele munților întunecați. O smuncitură a dârlogului din dreapta îl îndemnă să ocolească fără întârziere, trecu șanțul pe o podișcă ce se îndoia sub greutatea lui; poticni, simți călărețul prăvălindu-se până peste gât; o ploaie de lovituri îl făcu să-și ia seama la mers ... gard, o mulțime de poloboace pline cu huștile borșului vărsat din ele. Din altă parte venea miros de oțet. Spre crâșmă se auzeau glasurile celor ce ...
... hrană pe foile îngroșate parcă de urmele degetelor tăvălite prin grâul dulce al colivelor. Iar aici, pe o margine, a dat tocmai peste ce căuta: o pată, zaharisită proaspăt, arăta că degețelul ce-și lăsase urma avusese grijă să se înmoaie dintru-ntâi în dulceață. Musculița se pune pe ospătat; prăpădenie de lacomă ce-i! Numai din când în când prinde, cu ochișorul, roșul slovei mari din susul foii, un S frumos, încondeiat cu măiestrie, ca și cum ar ... necăjise mai zilele trecute, la o liturghie, pe-un dascăl, căruia îi rămaseră pe barbă, lângă buze, un fir de grâu uns cu miere. Până ce n-a gustat din miere, nu s-a lăsat; dar bietului om i-a ieșit sufletul alungând-o. Acum ... a abătut pe la Petru bacalul, așa, în treacăt, a luat un pelinaș și s-a întors acasă. Și poftim ce găsește: preoteasa nicăieri, — dusă prin vecini; copiii la hoinărit, după ce spărseseră mai întâi toate învelitoarele gavanoaselor cu dulceți de pe fereastra din sală. — Poftim!... ei poftim! strigă părintele înfuriat. Apoi își aruncă ochii pe ...
... cum o strigă prelung: „Martaaa!â€� Ea întoarce capul și o ia înapoi. Vine la pas, sleită de puteri, printre tulpinile înalte de lumânărică ce o ating ușor, ca și când ar alinta-o. Și parcă întreg câmpul s-a obișnuit cu dânsa, o cunoaște și-i e ... prăpastii grozav de adânci, în care, dacă ar putea să se uite, ar cădea amețită poate. Merge drept pe marginea povârnișului, înfășurată în mirosul cimbrului ce crește tocmai pe fund. Păzitorii hergheliei au privit la început lucrul acesta mirați, apoi au lăsat-o, doar a luneca odată, să scape ... fire de iarbă și se așeză, ca niciodată, jos. Întinse botul, adulmecă, o greutate parcă o apăsa deasupra creștetului, apoi soarele începu să ardă din ce în ce mai puternic. Semințele florilor miroseau ca și cum ar fi fost prăjite, și iarba se încălzi sub dânsa ca într-un culcuș. Și deodată, vântul ... glas răsună prelung: „Martaaa!â€� și a doua oară: „Martaaa!â€� Apoi nu mai auzi nimic. Atunci, dibuind, înfricoșată, sub potopul ce ...
Friedrich Schiller - Resignațiune
... La terminu-ăstui cambiu tu n-ei mai esista. Isteț glumea o oaste de șerpi derâzătoare:  Naintea unui caos de ani zeificat Tu tremuri. Ce sunt oare zeitățile tale? Slabului plan al lumei scorniri mântuitoare Ce-ngeniul umanei nevoi a-mprumutat. Ce e viitorimea de gropi învăluită? Vecia ce-i cu care deșert ni te fălești? Măreață pentru că e cu coji acoperită, A spaimelor-ne proprii umbră-nurieșită, Pe-oglinda cea ... în lume numai una din ele, Cealaltă n-o aveți. Cine nu poate crede, să guste. E-o părere Eternă ca și lumea. Renunțe cel ce speră. A lumei istorie a lumei e județ. Tu ai sperat  răsplata ți-a fost dar acordată  ...
... prindă din ploscă vrun picur de vin, Dar moale căzut-a deodată. Și iarbă smulgând i-am facut căpătâi, Și tristă fu vorba ce-mi spuse, Și nu știam bietul ce-aș face dintâi, Dar calul aminte mi-aduse Că nu era vreme, și-acolo-l lăsai, Să-l văd la reîntoarcere iară Vai, frate, murind ... drum Mai scurt, și fu scurtă și-a gurii Poruncă de spaimă, și iată-m-acum Departe de poala pădurii, Departe de unul ce-așteaptă mâhnit Și-n drumul meu ochii și-i zbate, Departe de unul ce poate-a murit Mințit de nevrednicu-i frate! Fugarule-al meu, tu te zbuciumi bătut Și când te-am bătut eu pe tine ... l, blăstămul trădării-a-nceput Și plata cea jalnică-mi vine! Nu-n fața ta, Doamne, că știi! și mi-e greu Cuvântul ce-n cumpăn-apasă: Da mama, eu mamei, de fratele meu Ce
... ntinde și să strânge Cu răgnet svârcolind mișelu-i trup, Când dinții lui cei plini de spumă rup Din putreda lui rană. Și-n vreme ce Parisul, plin De fum, murea, nepregătit să moară, Carol în Toullerii cânța-n vioară Încet și plângător, un cald suspin Ca ruga unei mame la ... i asta, Sir? Aud de-un ceas Trosniri de puști și răcnete nebune; Eu simț miros de sânge. Rege, spune! Și eu stau prins, de ce?â€� Atunci a tras Perdelele și, deschizând fereasta, Carol a hohotit: „Mă-ntrebi ce-i asta? Sunt câni ce mor pe drum, sunt hughenoți; Eu vreau să scap de ei, să piară toți Pricepi ce-i asta Enric?â€� Cu pașii largi și tremurând Ca o moul beat de-o clipă bestială, Carol trecea înviforat prin sală, Și-n urmă ... žEu, rege? Eu țin să cred așa cum au crezut Părinții mei! Sunt hughenot născut Eu n-am să mor catolic!â€� „Tu crezi, ce vrei!â€� Și-atunci el supt De furie: „Ce-i câne, azi să moarăâ€� Isbi cu pumnu-n masă spre vioară, Și-n murmur ...
... George Coșbuc Baladă germană Cum geme-ntreg Tirolul de vuiet de bătăi! O singură colibă stă pacinică în văi. Și-ntr-însa plânge-o mamă. Ce bine și-a pierdut? Ea plânge că bărbatul în luptă i-a căzut. Și cei doi fii ai mamei căzură la ... mai trăiește și chinul ei amar. Un fiu de-ți mai rămase, la pieptul tău să-l strângi, Tu ești încă bogată, tu mamă, de ce plângi? Și-auzi! Ce sunet trece puternic, plin de foc? De ce-a tresărit mama, stând galbenă pe loc? Auzi, măicuță dragă, ce glas a răsunat! E nuntă, dragul mamei, sunt clopotele-n sat! Măicuțo, nu e cântec de nuntă ce-aud eu! Vor fi ducând la groapă p-un mort, iubitul meu! E corn, iubită mamă, nu-i cântec de mormânt, Cunosc eu acest sunet ...
George Coșbuc - Flăcări potolite
... i-a trăsnit Deodată patru boi. Trăia la praguri, și-n nevoi Că-n urmă-a-nnebunit." —„Nebun, din ce?" — „Cuvântul meu Și-al altora, e zvon prin sat ; Dar știe Dumnezeu! Din multe toate, — zic și eu, Dar, urma, din băiat ... și bage capu-n foc: S-omoare p-un flăcău la joc. Și-i dus de-atunci, fugit." —„E dus de-atunci... Dar ce-au avut?" — „O fată... vezi, că n-are rost Să spun de la-nceput. Nimicun... ei!... și ce-a făcut Destul de rău a fost. De frica ocnei s-a răznit, Și-i dus de-atunci. Mai ... el! Mult timp în mână l-a-nvârtit. De patruzeci de ani purta Cu el acest cuțit: Era pentr-un dușman menit — Ce dulce gând era! Și-acum... acum e de prisos! Și-ncet cu-ncetul desfăcut Din pumnul strâns vârtos, Spre-adâncuri, vâjâind în jos, Cuțitul a ... ochii-n jos spre văi, Spre sat, spre casa lor! Vor fi bătrâni, ei poate mor. Și-atunci erau flăcăi! Dar nu... în sat el ce ...
... mă-sa mai curând, Să-i spuie tot! Dar când a fost în prag, A stat pierdut în loc o, lașul ce-i! Azi îl ardea privirea cald-a ei, Și brațele-i, care-l strângeau cu dor, Azi îl durea îmbrățișarea lor, Și toată ... de mă-sa. Abătut, O-ntreagă zi pe lunci el s-a pierdut Și la iubita lui el se gândea, Și la cuvintele ce le-a zis ea: Eu voi iubi pe unul dintre toți; Din pieptul mamei tale, dacă poți Să-mi dai tu inima al ... cum ești, Eu cer un sirigur semn, că mă iubești! Și el s-a îngrozit de-acest cuvânt! Ea-și bate joc de ce-avea el mai sfânt, Și, ca d-un demon, el s-a rupt de ea, Dar o iubea nebun, el o iubea Mai ... o răsplătește-așa mișel! El nu mai are mamă! El a pus Iubirea unei fete mai presus D-a mamei lui - ce mult a dat Și-n schimb el nu știa ...