Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CE
Rezultatele 1321 - 1330 din aproximativ 3689 pentru CE.
... mă-sa mai curând, Să-i spuie tot! Dar când a fost în prag, A stat pierdut în loc o, lașul ce-i! Azi îl ardea privirea cald-a ei, Și brațele-i, care-l strângeau cu dor, Azi îl durea îmbrățișarea lor, Și toată ... de mă-sa. Abătut, O-ntreagă zi pe lunci el s-a pierdut Și la iubita lui el se gândea, Și la cuvintele ce le-a zis ea: Eu voi iubi pe unul dintre toți; Din pieptul mamei tale, dacă poți Să-mi dai tu inima al ... cum ești, Eu cer un sirigur semn, că mă iubești! Și el s-a îngrozit de-acest cuvânt! Ea-și bate joc de ce-avea el mai sfânt, Și, ca d-un demon, el s-a rupt de ea, Dar o iubea nebun, el o iubea Mai ... o răsplătește-așa mișel! El nu mai are mamă! El a pus Iubirea unei fete mai presus D-a mamei lui - ce mult a dat Și-n schimb el nu știa ...
George Coșbuc - Mortul de la Putna
... de la Putna de George Coșbuc Iar la Putna-n mănăstire, Noaptea, din tăcut mormânt, Iese-n plină strălucire Ștefan cel viteaz și sfânt. Lespedea ce-au pus-o popii Peste groapă,-ncet se dă Îndărăt și-n fundul gropii Ștefan plin de pace stă. Dar se nalță-ncet eroul Deșteptat ... lungu-i somn, Luminat e-ntreg cavoul Și sumeț viteazul domn. Albu-i coif străluce-n lună Iar pe zale-i joacă zări De lumini ce se-mpreună Ca-ntr-un basm cu arătări. Lunga suliță și-o poartă Răsucind-o-n mândru chip Eu credeam că-i umbră moartă Ce ... lăsa Peste-o oaste inimică Toată vrăjmășia sa. Apoi stă plecat și-ascultă; Poate-aude spre Hotin Vuiet și-alergare multă De poloni și turci ce vin, Poate-aude oști tătare Și năvală peste Prut, Ori sosind din depărtare Peste munte i-a trecut Regele Matei! Voi cete De ... Și din văi grozav răspunde Buciumul moldovenesc. Se tot duce, duce-n noapte Zgomotul în jos spre Prut, Mai lăsând în urmă șoapte Din furtuna ce-a trecut. E pustiu la mănăstire, Gol mormântul cel deschis! Toate-au fost o nălucire, Toate repezi ca-ntr-un vis. Nu știu
... Coşbuc - Nedumerire Nedumerire (După Strodtmann) de George Coșbuc Cât de rău ești, Doamne, Doamne! Tu mă-ntrebi grăbit și-aprins, Dacă te-am iubit vreodată? Ce-i cu tine? Ce te-a prins? Dac-aș ști, eu ți-aș răspunde; Cum să știu, că n-am de unde! Eu la asta niciodată N ... Parc-aș vrea să nu mai fiu! Lumea de dureri e plină, Calea vieții mi-e străină; Tot așa-mi vorbește mama, Iar eu, biata, ce să știu? Eu cu drag te văd la horă, Ochii tăi și toate-mi plac; Orice-mi zici tu, nu mă supăr, Și cu orice ... Tăinuind iubirea-n șoapte Și să te sărut — ei, asta! N-am putere să o fac! Nu mi-am dat anume seama Niciodată, viața ce-i! De-mi zici «dragă», râd cu hohot, Ascunzând obrajii mei. Tu te superi dintr-o dată, Mă faci proastă și-ngâmfată, M-ameninți ... s-ar veștezi, m-aș duce Să te fur apoi pe tine; Nimănui nu te-aș mai da! Mai așteaptă! Cui dai biruri, Dac-aștepți ce ...
George Coșbuc - Poet și critic
... George Coşbuc - Poet şi critic Poet și critic de George Coșbuc —"Ce știu nu vreau să țin secret— Te rog să lași în pace muza, Căci tu ești cel mâi prost poet În Siracuza. Troheii șchiopi și ... prinț, e altceva. Orice poet, ca rege-i prost; Dar ca poet e orice rege Un geniu cum puțini au fost! Deci să-nțelege De ce murind fu Nero trist, Nu ca-mpărat, ci ca artist. Și bietul critic, otrăvit D-ale slujbașilor insulte, Trei părți din zi era silit Mereu ... ndeseară; Așa și ieri, și azi așa Și mâine iară. Și tot tavanul era scris Cu versuri d-a lui Dionis. Dar după ce-a trecut un an, Slujbașul vine și-l vestește Că-l iartă nobilul tiran, Și că-l poftește Să meargă la palat curând ... cuvântul tău!" Și de pe sul, cu mult avânt, Ies odele, încet, cu-ncetul. Olimpic și cu glasul sfânt Citea poetul. Curtenii, transportați, răspund: —"Ce-artistic, ah! și ce profund!" —"Și tu ce
... las în samă, Mi-o păzește Ca de foc! Vei vedea-o pe la hori. Să n-o lași la vino-ncoace— Stai cu ea, ce știi tu-i spune, Dar cu capul mi te pune Să n-o joace Alți feciori. Tu s-o joci, dar mai așa! Liniștit, cum ... Treci și las-o-n bună pace, Nu glumi, că ei nu-i place. Nici de mână Să n-o prinzi! Ea va zice tot ce vrei; O desmierzi și nu te vede, O săruți și-i pare bine. Ah, dar crede-mă pe mine Și nu-i crede Vorba ei ... cât îi faci de rău! Mă-sa-i rea și nu o crede, Și-o primește de pe-afară Cu bătăi și cu ocară, Cât ce-o vede C-un flăcău! Dar te uită să știi ce-i Pe la casa lor! De iese, Ori de intră oarecine! Tu să știi pe cel ce vine Mai adese Pe la ei! Ea, cu părul gălbior, Naltă, zugrăvită-ntreagă, Când își mlădie trupșorul! A ursit-o-n fașe dorul ...
George Coșbuc - Regele Pontului
... Dormit-a ! de treizeci de sute De ani el dormit-a mereu ! Și-acum îl deșteapt-o cîntare, Un plînset de glasuri ce pier. Se uită de-a lungul pe mare LA navă, la maluri, la cer, La lună cum albă străluce, Și-i pare că ... n-o mai văzu, Și-i pare c-aminte-și aduce De-o lume uitată, ce fu. O rază din vremile-apuse E cîntecul celor ce trec: Odată și dînsu-l știuse, Copil al pămîntului grec. Și vesel, ca valul și vîntul, Cîntîndu-l, pe mare-a trecut, Uitatu ... și-a pierdut el viața Cu taberi pe șesuri, cu oști? Eu, mare,-ți cunosc ție fața, Tu, mare, tu nu mă cunoști ! De ce-a alergat el prin lume Cătînd și mărire și-averi? Lăsat-a prin veacuri vrun nume? Și parc-au fost toate ...
... jalnicul loc În ziua sălbatecei lupte Când bieții pieriseră-n foc. Fac roată, și-o rugă murmură Iar Valter și șonțu, și toți Mai-marii ce-n frunte căzură Stau jalnici acolo-ntre soți. Și stau cum stă omul ce-ascultă Și nici o mișcare nu fac; Așteaptă cu grijă și spaimă Un semn de departe și tac. Deodată ei capul ridică, Dau chiot și ... alt fel de cântec, mai sfânt. Vi-e teamă că n-o să mai cânte, Că moartea vă fuse-nzadar Dar țara trăiește! Iar tunul Ce limpede-o spune și rar! Și-ascultă... iar țara-i departe, Sunt dealuri la mijloc și văi, Și râul cel mare-i desparte De mame ... pe bieții flăcăi. Și moartea cea veșnică-nchise Pe urmă-le tristele-i porți, Dăr moartea lor viață ne dete: Ferice de-asemenea morți! Iar ce-or fi șoptind ei pe vremea Ce-ascultă cântarea de tun Eu nu știu, căci nimeni nu poate Pe morți să-i audă ce spun. Dar cred că se roagă, sărmanii: Noi liberi pe voi v-am facut Iar Tatăl din cer să vă aibă De-a pururi ...
George Topîrceanu - I. Minulescu: Trei romanțe pentru mai târziu
... Ploaia Care pastișează clima de pe Alpi Și Himalaia, Ploaia cade verticală din cerescul alambic Și sfidează paciența trecătorilor: Pic-pic... Cu vedenii de umbrele ce se-nchid Și se deschid, Resemnat primești în față proiectile de lichid. Când și când, pe pălărie Simți un ropot de cascadă, — Cântă streșinile ... album În care-o primadonă moartă Dă Gratis Un concert postum. Prin mine mor — ca să renască — Vibrații pentru mai târziu, Eu sunt ce n-am fost niciodată Și-un sfert din ce era să fiu! Un capelmaistru invizibil comandă pâlniei sonore Trei game ultraviolete Și alte trei, multicolore, — Pe când bagheta lui ocultă, Bătând frenetica măsură ... o cutie ventrilocă, Un fericit concurs de piese cu acțiune reciprocă: Șuruburi, Ace, Manivelă, Sunt arcul primului avânt, — Trompetă, Placă, Diafragmă Și... dracu știe ce mai sânt!... Pornesc metalice acorduri Și-n ritmul unui danț romantic Se-nalță, Cresc tumultuoase, ca o tempestă pe Atlantic, Apoi coboară, se-ntretaie și ... un perpetuum-mobile. Pe ea și-au imprimat scheletul un șir de sunete Fosile Prin care oamenii de mâine Vor ști cum fluierau străbunii... Căci, ce ...
George Topîrceanu - L. Rebreanu: Golanii
... amanta ca să-i dea bani, să joace în zaruri baboroasa cu tovarășii lui. Dar Didina se încăpățânează și nu-i dă. Și tocmai după ce Cântăreanu o lasă din bătaie, ostenit, o lasă lungită și plină de sânge și nu-i mai cere nimic, ea îi dă banii pe care ... Oameni, mediu, întâmplări, totul e de o tristeță cenușie, mohorâtă, definitivă. Și pesimismul acestui scriitor ia forma literară a celui mai navrant realism. Ce poate fi mai trist, de pildă, decât zbuciumul zadarnic al omului care-și dă seama deodată că îmbătrânește și își plânge viața dusă? Iar dl ... termeni... cum să zicem? nici triviali, nici vulgari, ci pur și simplu urâți, urât-evocatori. „Se zborși la dânsaâ€�, „se ropști dânsulâ€� (de ce nu „elâ€�?), „să se hoalbeâ€�, „se răpștiâ€�, „lanurile gălbejite de soareâ€� (de ce nu „îngălbeniteâ€�?), „o beteală de aur aprins se bălăbănea sub albastrul lăptos al ceruluiâ€�, toate astea sunt expresii care-i strică pagini întregi ... un ibric în care clocotește cevaâ€�, „i se părea că-i clocotesc creieriiâ€�, „doi dinți afumați și găunoșiâ€�, „își frecă ochii până ...
Gheorghe Asachi - Amorul fugar
... umblă-n rătăcire, Al meu este mic fugarul; cine-mi dă de dânsul știre, Va lua o sărutare de la Afrodita-n dar, Iar acel ce mi-l aduce, să aștepte ș-un alt har. Spre-a cunoaște pe rebelul, următoare semne fie Ce descopăr a lui formă între alți copii o mie: A lui față nu-i pre albă, ce cam roșă; ochii săi Sunt sumeți, străbat departe, varsă rază cu scântei. Mintea-i este șugubeață, vorba-i plină de plăcere, Alte-n gând și ... mână duce și din micu-acela arc Nevăzute la vedere mii săgeți tot se descarc. De pe umăr i s-anină, pe cordele aurite, Cucura ce este plină de săgeți foart-ascuțite De respect lipsit Amorul, de mustrări netemător, Chiar pe mine, a lui mamă, mă încruntă multe ori ... dânsul, de-a voi a săruta; Sărutare-i este farmec, plâns-altor e bucurie, Venin este a lui gură, ce nu are doctorie. De va zice: Iacă arma, vi o dau cu jurământ!, N-o atingeți, aveți teamă de-ndulcitul său cuvânt. Vă feriți ca ...
Gheorghe Asachi - Cânele orbului
... Gheorghe Asachi - Cânele orbului Cânele orbului de Gheorghe Asachi Din amara und-a mărei iesă-o rază scânteioasă Ce-n coloruri vii lucit-au preste muntele înalt. Steaua zilei se renaște și lumina-i amoroasă Orizonului dă viață, florilor plăcutul smalț; Raza ei pătrunde ... discului focos! Dar la ușa-acelui templu un orb singur se găsește, Ascultând vuietul zilei ș-orice pas de trecători; Gura-i murmură o rugă ce adânc te umilește, Și-ntr-o noapte nesfârșită pășind e rătăcitori. Dar, vai, cesta nu-i tuneric-unei nopți posomorâte Ce în inimă dișteaptă misticoasele plăceri, Care tristele deșerturi de a lunei raze-umbrite Le-umple de-a melancoliei suvenire și dureri ... nașterea-ți răpiră ochii, triste osândite, Razele dulci a luminei pentru tine nu-s urzite, Nici plăceri... strein e ție acel foc fermecători Ce în loc de fericire însoțesc pre muritori, Nici, aleu, pre lângă tine lațul lor nu se întinde, Și când nobila simțire pre vrun om duios ... zâmbet renăscând! Nopțile când se coboară delungate, liniștite, Ș-împresoară carul zilei cu-a lor umbre și tăceri, La picioare-ți dormitează cânele