Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎNFLORI
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 321 pentru ÎNFLORI.
Vasile Alecsandri - Fata de birău
Vasile Alecsandri - Fata de birău ,,Fată de birău! Fă pe dorul meu." ,,Ba, bădiță, ba, Nu te-oi asculta, Că mă-i înșela Și nu mă-i lua." ,,Jur pe mândrul soare Ce sfârșit nu are! Că eu vreau să-mi fii Mamă la copii." Fata-l asculta Și mi-l săruta; Iar a doua zi, Când ea se trezi, Prinsă-a lăcrima Ș-a se blestema. Ea se tot bocea, El îi tot zicea: ,,Fată la birău Și de țăran rău! Ce plângi la pârău? Rogi pe Dumnezeu Ca să te iau eu? Nu mai plânge, fa, Că eu te-oi lua De soția mea Când se va vedea Ursul cu cercei Umblând după miei, Lupul cu cimpoi Umblând după oi, Vulpea cu mărgele Culegând surcele, Ș-un iepure schiop Într-un vârf de plop." [1] Birău : cioplitor de sare la ocnă. Tot acest subiect este cântat în Ardeal cu versurile următoare: Pe cea zare de colnic Merge-un tânăr de voinic. Pe cea vale înflorită Merge-o fată-mbobocită. Când au fost de către seară Ei în drum s-împreunară; Când au fost de către zi, Unul ș-altul se trezi. ...
Vasile Alecsandri - Floricica Frunză verde de alună, Mă dusei noaptea pe lună, Să găsesc o floricică Care mult inima-mi strică, Și s-o-ntreb de ce-n grădină Pleacă fruntea și suspină? ,,Eu mă plec, floarea-mi răspunde, Căci o jale mă pătrunde, Arde sufletu-mi și geme, Căci mă trec fără de vreme. Trei zile sunt înflorită Ș-apoi cad de vânt pălită. De-abia cresc și mă fac floare, Abia mă-ncălzesc la soare, Și pe mine cade-ndată Umbră neagră-ntunecată, Încât nime nu mă vede, Floare sunt ori iarbă
Vasile Alecsandri - Gerul Gerul de Vasile Alecsandri Gerul aspru și sălbatic strânge-n brațe-i cu jălire Neagra luncă de pe vale care zace-n amorțire; El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre ziori C-un văl alb de promoroacă și cu țurțuri lucitori. Gerul vine de la munte, la fereastră se oprește Și, privind la focul vesel care-n sobe strălucește, El depune flori de iarnă pe cristalul înghețat, Crini și roze de zăpadă ce cu drag le-a sărutat. Gerul face cu-o suflare pod de gheață între maluri, Pune streșinilor casei o ghirlandă de cristaluri, Iar pe fețe de copile înflorește trandafiri, Să ne-aducă viu aminte de-ale verii înfloriri. Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare Ce se-ntrec pe câmpul luciu, scoțând aburi lungi pe nare. O! tu, gerule năprasnic, vin', îndeamnă calul meu Să mă poarte ca săgeata unde el știe, și
Vasile Alecsandri - Hâtrul bătrîn
Vasile Alecsandri - Hâtrul bătrîn Floricică, floricea! Când eram pe vremea mea, Câte trei mândre aveam, Cu tustrele mă iubeam, Una-n deal și una-n vale, Una la mijloc de cale, Iar de când m-am bătrânit Fetele m-au părăsit, Sui în deal, cine mă cheamă? Moartea care-mi cere seamă? Dau în vale, cine-mi râde? Moartea care mă cuprinde? Pomul dacă-mbătrânește, Pune-i paie de-l pârlește. Omul dacă a-mbătrânit Fă-i sicriu de odihnit. Vai de dânsul! vai de el! Când e omul tinerel, Lesne-i vine a gândi Cât pământul c-a trăi. Ci zilele omului Sunt ca floarea câmpului: Dimineața înflorește, Peste zi se veștezește Și spre seară nu mai
Vasile Alecsandri - Inelul și năframa
Vasile Alecsandri - Inelul şi năframa I Fost-au, fost un crăișor Tinerel, mândru fecior Cum e bradul codrilor Sus, pe vârful munților. De soție și-a luat O copilă din cel sat, Copiliță româncuță, Toți vecinilor drăguță: Cu chip dulce luminos, Cu trup gingaș mlădios Cum e floarea câmpului În lumina soarelui. Iată lui că i-a sosit Carte mare de pornit La tabără de ieșit. El în suflet s-a mâhnit Și din gură a grăit: ,,Draga mea, sufletul meu, Ține tu inelul meu, Pune-l în degetul tău. Când inelu-a rugini Să știi, dragă, c-oi muri! [1] ,,De mă lași plângând acasă, Na-ți năframa de matasă Pe margini cu aur trasă. Aurul când s-a topi, Să știi, frate, c-oi muri!" II El pe cal a-ncălecat Și pe drum a apucat. Mers-a el pân' la un loc Ș-a aprins un mare foc În mijlocul codrului, La fântâna corbului. Mâna-n sân el și-o băga, La năframă se uita... Inima-i se despica! ,,Dragii mei, ostașii mei, Puișori viteji de ...
Vasile Alecsandri - La Veneția mult duioasă
Vasile Alecsandri - La Veneţia mult duioasă La Veneția mult duioasă de Vasile Alecsandri La Veneția mult duioasă Duios zboară gândul meu, Când, în noaptea-ntunecoasă, Pe simțirea-mi dureroasă Se abate dorul greu. Astfel pasărea rănită De un șarpe otrăvit Zboară, zboară obosită Și s-abate amorțită Lângă cuibu-i înflorit. O! Venețio mult măreață! Cine a putut gusta A iubirilor dulceață În poetica ta viață Vecinic nu te va uita! Te iubesc în a ta jale, În veșmântul tău cernit, Și în gondolele tale Ce se pierd printre canale Ca un vis neisprăvit. Te iubesc cu dor fierbinte În frumosul tău trecut Și-n aducerea-aminte Ale dragostelor sfinte Ș-a ființei ce-am
Vasile Alecsandri - Legenda lăcrimioarei
Vasile Alecsandri - Legenda lăcrimioarei Legenda lăcrimioarei de Vasile Alecsandri I În rai nici o minune plăcută nu lipsea. Văzduhul lin, răcoare, a crini mirosea, Căci albele potire în veci tot înflorite Scoteau din a lor sânuri arome nesfârșite. Lumina era moale și-ndemnătoare șopții. Nici noaptea urma zilei, nici ziua urma nopții. Prin arbori cântau păsări, prin aer zburau îngeri, Și nu găseau răsunet în el a lumii plângeri; Căci scris era pe ceruri, pe frunze și pe unde: Nici umbra de durere aice nu pătrunde. Pe maluri verzi, frumoase, de râuri limpezite, Stau sufletele blânde, iubinde, fericite, Gustând în liniștire cerească veselie Ce-n fiecare clipă cuprinde-o vecinicie. Dulce-adăpost de pace, grădină-ncântătoare... Avea orice minune, dar îi lipsea o floare. II Și iată că sosește un oaspe de pe lume, Un suflet alb și tânăr pe-un nor de dulci parfume; Iar sufletele toate îi ies lui înainte, Primindu-l cu zâmbire, cu gingașe cuvinte, Și-i zic: În raiul nostru bine-ai sosit, copile! Curând plecași din viață! Nu plângi a tale zile? Nu, căci am dat o clipă de viață trecătoare Pe alta mai ferice ...
Vasile Alecsandri - Legenda rândunicăi
Vasile Alecsandri - Legenda rândunicăi Legenda rândunicăi de Vasile Alecsandri dedicată dnei Nyka Grădișteanu Rândunică, rândunea, Ce bați la fereastra mea? Du-te-ți pune rochița, Că te arde arșița, Te suflă vântoaiele Și te udă ploaiele. Mergi în câmpul înverzit, Că rochița a-nflorit Și o calcă turmele Și o pasc oițele. (Cântec poporal) Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Când se născu pe lume voioasa Rândunică, Ea nu avea făptură ș-aripi de păsărică, Fiind al cununiei rod dulce, dezmierdat, Copilă drăgălașă de mare împărat. Dar fost-a o minune frumoasă, zâmbitoare, Sosită printre oameni ca zâmbetul de soare, O gingașă comoară formată din senin, Din raze, din parfumuri, din albul unui crin, Și maica sa duioasă, privind-o, se temea Să nu dispară-n aer sub forma de o stea. O zână coborâtă din zodia cerească Veni să o descânte, s-o scape_N cap, s-o crească, Să-i deie farmec dulce, podoabe, scumpe daruri, S-o apere-n viață de-a zilelor amaruri. Ea-i puse-o scăldătoare cu apă ne-ncepută, De ploaie neatinsă, de soare nevăzută, Și-n apa încălzită cu lemn mirositor O ...
Vasile Alecsandri - Leliţele Dragă mi-e lelița-naltă Și la mers cam legănată. Dragă mi-e lelița-n joc Când se leagănă cu foc, Unde-și pune piciorul, Se aprinde mohorul. Unde-aruncă-un ochișor, Arde sufletul de dor! Dragă mi-e lelița mică Și de trup cam gingășică, Că se suie pe opincă Și dă gură subțirică; Câte fete cu mărgele, Toate-s drăguțele mele. Câte fete cu bondiță, Poartă miere pe guriță. Câte fete răsărite, Toate-mi par flori înflorite. Cum aș face, cum aș drege, Că pe toate le-aș culege, Să-mi fac traiul și să mor Legănat pe sânul
Vasile Alecsandri - Lunca din Mircești
Vasile Alecsandri - Lunca din Mirceşti Lunca din Mircești de Vasile Alecsandri Bate vânt de primavară și pe muguri îi deschide; Vântul bate, frunza crește, și voioasă lunca râde. Sub verdeața dragalașă dispar crengile pe rând. Și sub crengile umbroase mierla sare șuierând. O! minune, farmec dulce! O! putere creatoare! În oricare zi pe lume iese câte-o nouă floare, Ș-un nou glas de armonie completează imnul sfânt Ce se-nalță cătră ceruri de pe veselul pământ. Tot ce simte și viază, feară, pasere sau plântă În căldura primaverii naște, saltă, zboară, cântă. Omul își îndreaptă pasul cătră desul stejăriș, Unde umbra cu lumina se alungă sub frunziș. El se duce după visuri; inima lui crește plină De o sacră melodie, melanholică, divină, De o tainică vibrare, de-un avânt inspirător Ce-i aduc în pept suspinuri și-n ochi lacrimi de amor. Este timpul renvierii, este timpul rennoirei, Ș-a sperărei zâmbitoare, ș-a plăcerei, ș-a iubirei, Paserea-și gătește cuibul, floarea mândrele-i colori, Câmpul via sa verdeață, lanul scumpele-i comori. Sus, paingul pe un frasin, urzind pânza-i diafană, Cu-al său fir de-argint subțire face-o ...
Vasile Alecsandri - Mândruliță de la munte
Vasile Alecsandri - Mândruliţă de la munte Mândruliță de la munte de Vasile Alecsandri Mândruliță de la munte, Ce nu treci cole, pe punte, Să te strâng la pieptul meu? Că te-aș face, zău, puicuță, Să urăști a ta căsuță Și să uiți pe Dumnezeu. De-a tot toarce nu-ți e lene? Lasă-ți furca-n buruiene Și-mi sai iute cel pârău, Să culegem împreună, Tu, fragi roși de prin pășună, Eu, crini albi pe sânul tău. Ici, în lunca înverzită, Este-o iarbă înflorită Ce se-ngână c-un izvor. Vină-n iarbă, mândruliță, Eu să-ți cânt doina, doiniță, Tu să plângi de dulce