Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CHEMA PE NUME
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 375 pentru CHEMA PE NUME.
... și a făcut rugăciuni pe la biserici, ca să-l întoarcă de la plecările lui; într-o zi de primăvară el își puse pușca pe umăr, căciula pe-o ureche și își luă ziua bună de la maică-sa zucând-i: — Maică, nu mai plânge; eu merg să fac dreptate în țară ... toată casa nu era decât două puști cu cremene, una a tată-meu și cealaltă a lui Aliuță, o șușanea lungă pe care turcul o răzima pe crăcană când se cobora la iaz să împuște rățe. În sat asemenea nu era decât un singur pușcaș, care niciodată în viața lui nu se ... ei se țineau bine la posturile lor. Două oare stăturăm așa în așteptare... când deodată omul din clopotniță prinse să sune. El zărise un colb pe muchea dealului învecinat și, puțin după aceea, numără treisprezece inși călări care se iviră pe muche, unul câte unul, și se coborau acum pe drumul ce duce la curte. Un fior trecu prin inimile tuturor. — Copii, țineți-vă bine, strigă Aluiță străjerilor ce se frământau de neastâmpăr. Allah ... ...
Alexei Mateevici - Psalmul al 83-lea
... cum știm noi Grele amaruri, nevoi. Sufletu-i plin de-alinare. Și o zi, — ca un veac O trăiesc mai cu drag, Decât noi pe pământ, și o mie* Eu la praguri să stau, În locașul Tău vreau, Nu în curtea mea mare, pustie**. Fericiți sunt ș-acei Cari ș ... noapte senină Și găsesc bucurii În copii, în clipe adânci de noapte, Când tac a zilei voarve, șoapte. În arzătoarea rugăciune Ș-acelui nume să răsune, Ce somnul vostru vă privea, Cu sfânta cruce vă-nsemna, Cu mila Domnului chema
Cezar Bolliac - Muncitorul (Bolliac)
... cu iasma Sărăcie, Ce și mai rău turbă... Puțin după aceasta, în ziua sorocită, Prin munci m-aduse-n lume, flămîndă, părăsită, Săraca măiculiță ! Plîngea pe două paie pe care mă născuse ; Căci n-avea fașe, mica ; acum întîi făcuse ; N-avea nici cîrpuliță ! Apoi vărsa ea lacrimi cu mult și mai amare, Văzînd ... însă hrănește și-ncălzește, Și biata măiculiță, cu doru-i, izbutește Din viață-i să-mi dea viață. Lucrînd, și zi, și noapte, și vara pe greu soare, Și fără foc pe iarnă cînd firea toată moare, Cînd toată firea-ngheață, Ea n-avea altă grijă decît să mă ferească De tot ce doare-n viață, să ... a ta plăcere.» Munceam eu cît și patru, și făr-a face gură : Și cînd veneam din muncă, găseam în bătătură Pe îngerașul meu ! Oh ! ce plăcere, Doamne! cînd într-o zi mi-arată Că am plecat pe drumul de a mă face tată ! Mărite Dumnezeu ! Eu mă topeam cu ziua de multă nerăbdare. Gîndeam ca ce dulcețuri să-i dau ... o bătu... D-atunci n-am mai văzut-o !... Părinte, dulce taică ! Spție mult iubită ! O, scumpă a mea maică ! Fiu încă fără ...
George Coșbuc - Tulnic și Lioara
... Și, de-ar trăi pământul oricât să mai trăiască, Alt domn așa ca dânsul nu cred să se mai nască. Era-mpărat puternic și mare nume-avea, O țară, cât o lume, toiagu-i stăpânea, Și oști avea din plinul, și-a gurii sale graiuri, Treceau poruncitoare pe zece mii de plaiuri, Căci mejdele lui Stâlpeș băteau hotar rotund: Din granița lui Codru, ce-n preabătul afund Al Ostului domnește mulțimi ascultătoare, Trec ... doamnă pe Lia și avea O fată, numai una, iar fata se numea Lioară, după gândul frumoasei doamne Lia, Cum tot dorea să poarte un nume ea cu fiia. De-a fost împărăteasă femeie-ntre femei Și-a fost fără păreche pe vremurile ei De blândă și frumoasă și-n vorbă ca vioara, De trei: ori, ba de șese, de zece ori Lioara Cu multa ei frumsețe ... ca lampa zilei, Căci el era de Stâlpeș logodnic dat copilei; În apă dar părându-i că vede surâzând P-alesul ei, Lioara șoptește-un nume blând Și arde, cum ard fagii cu foc când îi împresuri. Pe când stătea cuprinsă de-atâtea nențelesuri, Un nor porni
George Coșbuc - Izvor de apă vie
... Picioarele cu lanțuri, să nu-și strămute locul; Zăcea pe glii, aprinsă de sete, cum e focul; De-aprins, căci setea numai, grea sete ucidea Pe fata lui Crai-Sânger. și biata, cum plângea Vărsând din ochi albaștri de lacrimi mari o vale, Veni pe gând să beie din lacrimile sale, Și-a zis cu gemet aspru: Vai, Doamne, văd că-i scris, Să mor cum nu mai ... a suspinat, Apoi bău din lacrimi. De-abia i-a lunecat În piept ultimul picur, de-abia se prăvălește Cel strop rămas pe palmă, când Lina și simțește, Că lumea ei se-ntoarce, că genele-i s-ating: Pe palidele-obrazuri lini picuri se preling, Pe frunte-i cade bură; din brațe-i curg șiroaie, Și pieptul rourează, din păr îi cade ploaie Și hainele-i se-ngreun, tot trupul e ... viață el n-a știut ce-i plânsul. Și, ca să-și amăgească mustrările din piept, El a chemat la curte pe cel mai înțelept Din câți știau să-ți afle pe ...
Constantin Stamati - Păgânul cu fiicele sale
... cu fiicele sale Păgânul cu fiicele sale de Vasili Andreievici Jukovski Traducere de Constantin Stamati Partea I (Dar amar de acela ce sufletu-și vinde pe trai desfătat) Pe țărm lângă Nistru, apă spumegată, Sus pe pisc înalt, Fiind miez de noapte, Păgânul odată Stătu întristat; Împrejuru-i luncă deasă și băltoasă, Iar sub dânsul mal, Peste ape neguri, noaptea-ntunecoasă ... vârstă fecioarele blânde S-au fost învățat A slăvi pe Domnul, cu inimi-nfrânte Și rugi ne-ncetat; Abia zarea zilei se ivea pe dealuri, Ele se scula De aprindea candeli, smirnă pe oltaruri Și de se ruga. Sânta liturghie cu dulce cântare Ele o serba, Și ale lor versuri în acele oare Spre cer se urca. Cu ... de fiice aminte, La el le-au chemat, Socotind că cerul de-a lor rugăminte Va fi îndurat. Deci, iată sosiră ziua de pe urmă, Soarele sfinți, Luceafărul vesel nopții ca o cârmă Pe cer se ivi, Iată, înserează... luna strălucește După nouri groși, În văi, sus pe dealuri noaptea se lățește, Și-n codrii tufoși; Apele s-alină, dormitează toate, Stelele clipesc, Și că miezul nopții nu este departe, Ele îl vestesc ...
Vasili Andreievici Jukovski - Păgânul cu fiicele sale
... cu fiicele sale Păgânul cu fiicele sale de Vasili Andreievici Jukovski Traducere de Constantin Stamati Partea I (Dar amar de acela ce sufletu-și vinde pe trai desfătat) Pe țărm lângă Nistru, apă spumegată, Sus pe pisc înalt, Fiind miez de noapte, Păgânul odată Stătu întristat; Împrejuru-i luncă deasă și băltoasă, Iar sub dânsul mal, Peste ape neguri, noaptea-ntunecoasă ... vârstă fecioarele blânde S-au fost învățat A slăvi pe Domnul, cu inimi-nfrânte Și rugi ne-ncetat; Abia zarea zilei se ivea pe dealuri, Ele se scula De aprindea candeli, smirnă pe oltaruri Și de se ruga. Sânta liturghie cu dulce cântare Ele o serba, Și ale lor versuri în acele oare Spre cer se urca. Cu ... de fiice aminte, La el le-au chemat, Socotind că cerul de-a lor rugăminte Va fi îndurat. Deci, iată sosiră ziua de pe urmă, Soarele sfinți, Luceafărul vesel nopții ca o cârmă Pe cer se ivi, Iată, înserează... luna strălucește După nouri groși, În văi, sus pe dealuri noaptea se lățește, Și-n codrii tufoși; Apele s-alină, dormitează toate, Stelele clipesc, Și că miezul nopții nu este departe, Ele îl vestesc ...
Ion Creangă - Povestea porcului
... i facă, de la casa aceluia și până la curțile împărătești, un pod de aur pardosit cu pietre scumpe și fel de fel de copaci, pe de-o parte și de alta, și în copaci să cânte tot felul de păsări, care nu se mai află pe lumea asta, aceluia îi dă fata; ba cică-i mai dă și jumătate din împărăția lui. Iară cine s-a bizui să vină ... spus, aceluia pe loc îi și taie capul. Și cică până acum o mulțime de feciori de crai și de împărați, cine mai știe de pe unde au venit, și nici unul din ei n-a făcut nici o ispravă; și împăratul, după cum s-a hotărât ... iese din casă și pornește spre împărăție și, cum ajunge în târg, se duce cu pieptul deschis drept la palatul împăratului. Un străjer, cum vede pe moșneag că stă pe-acolo, îl întreabă: — Da' ce vrei, moșule! — Ia, am treabă la împăratul; feciorul meu se prinde că i-a face podul ... și acum... parcă văd c-am să rămân fără dânsul! Și, tot bocind ea, o apucă leșin de supărare. Iar moșneagul, de cuvânt; pune cușma
Ion Luca Caragiale - D'ale carnavalului
... pe bilet șapte, pe ușe șapte. În sfârșit, sâmbătă îl raz iar; dau să scriu dunga: pe bilet erau patru și cu una acu cinci; pe ușe șapte și cu una opt. Spițerul nu știa că mijlocește contabilitate dublă. Marți, pe ușe opt și cu una nouă; pe bilet trei și cu una patru; și pe urmă joi, pândește când nu e d. Nae în prăvălie, și intră; după ce-l raz, zice: „Scrie una, că am luat bilet nou ... MIȚA: Iordache, sunt nenorocită... IORDACHE: A simțit Crăcănel ceva... MIȚA: Aș! Crăcănel! — îți spui că sunt nenorocită... IORDACHE: Pentru? MIȚA: Nae! Nae, pe care l-am iubit, pe care l-am adorat pentru eternitate, până la nebunie... Tu știi cât l-am iubit? IORDACHE: Ei! da. Ei! ce? MIȚA ( montându-se treptat ) : Nae ... mâine miercuri la Ploiești, remâi singură și ambetată; sunt foarte rău bolnavă; vino, să-i tragem un chef..." Și Năică nici nu-mi răspunde. Iubește pe alta, mi s-a făcut semn. În cărți cade mereu gând la gând cu bucurie, cu dragoste, cu temei, cu întâlnire pe ...
Barbu Paris Mumuleanu - Cei mari
... lingușesc, Să-i aude că-s galanți, Sînt nobili, sînt figuranți : Și cu mesele ce dau, Și mai mari defăimări au, Că satură și hrăiesc Pe corbii ce-i păgubesc ; Iar nu dau la cei lipsiți, La cei săraci și smeriți, Ci la bîrfași ce le spun Basne la ei cînd ... născuți, Ci din cer de sus căzuți, De a fi poruncitori, Celor mici stăpînitori, Iar cei mici sînt născuți, Numai pentru ei făcuți. Pe cei mici îi socotesc Viermi, nu oameni ce trăiesc. Zic cum că le sînt datori A le fi lor slujitori, Cu nume că-s de neam bun, Cum vor pe cei mici supun. Fie cît de nenvățați, Cît neghiobi, cît desfînați, L-e destul că-s neam mărit Dîntr-un sînge strălucit, D-un marchez ... la desfătări Șed la cărți, dau, păgubesc, Pierd avutul părintesc. Vin la zioă, desperați, Par că-s lei înverșunați. Se culcă degrab' gemînd, Spume, foc pe nas lăsînd. Apoi dorm pînă la prînz, Zic, nu-s negustor să vînz Nici nu-s oameni lucrători, A să scula pînă-n ... ...
... cari nu vor să stea cum vrea dumneaei. — Lasă-mă, soro, să te potrivesc, îi zice coana Lucsița. Și trage lângă fereastră-n lumină pe frumoasa ei fiică; ia fierul de frizat de dasupra flacării de spirt, îl apropie de buze, suflă-n el și-l vâră apoi în cârlionții ... prea ești nevricoasă!... A să văz. Și coana Lucsița se uită-n ceafa grăsulie a lui madam Piscopesco și o scuipă, pe de o parte să-i mai potolească ustureala, pe de alta să n-o deoache: în adevăr, are de ce să se mândrească o mamă. Apoi, cu mai multă atenție, supune și aranjează cârlionții ... ar a dracului și-afurisită de viață! zice madam Piscopesco. Unde-mi sunt mănușile? Caută cocoanele-n sus... caută-n jos... — Cheamă pe dobitoaca... Unde-i dobitoaca? fir-ar a dracului să fie! ea știe unde le-a pus. — Uite-le! strigă coana ... a încrucișat brațele și s-a așezat bine. Birjarul mână. — Mamițo! strigă madam Piscopesco, uitându-se-napoi către coana Lucsița, care de pe ...