Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DAT FIIND CA
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 1905 pentru DAT FIIND CA.
Constantin Negruzzi - Aprodul Purice (Negruzzi)
... nfocat trăsnitul tău!“ Zicând, face semnul crucei și din greu a suspinat— Cine-n minutul acela să-l vază s-ar fi-ntâmplat L-ar fi socotit că este din ceruri vrun prooroc —„Spânzurați-l! înțepați-l! tăieți-l! dați-l în foc!“ Strigă haiducii, husarii și ... loc, se dau în lături, mâna pre el nu mai pun. Generalul lor simțește după câte auzi, Că ușoară biruința, cum gândește, nu-i va fi. Deci în cete d-o potrivă oștenii săi adunând, Pre haiduci puind în mijloc, călărimea înșirând. Lasă trupul cel mai mare sub niște vechi ofițeri ... Românul nu-i bagă seamă, și țăranul încruntat Face jertvă răzbunării și pre prins și pre rănit. Îa zădar și ofițerii, și Hroiot oștean vestit, Ca să-i mai îmbărbăteze, d-a valma pintre soldați Se luptă; nu văd, n-ascultă husarii înspăimântați. Ș-amenințându-i din urmă cuțitul ... nădușiți, încungiurați, Cădeau precum snopii vara, de sabie săcerați. Dos la dos, spate la spate, se bat desnădăjduit, Lovirile le-s grozave încât nu-i da ...
Ioan Slavici - Barbaria modernă
... dar rÄ•mân inaccesibilÄ pentru simțÄ•mĂȘntul, care determină întregul mers al viețiÄ nĂ³stre moderne, căcÄ, desechilibrațÄ fiind, eÄ nu se simmt Ă³menÄ ca alțiÄ, ci numai indiviĂ¥ Ä și numaÄ de interese individuale pot fi determinațÄ. AvĂȘnd numaÄ consciință individuală, barbarul modern nu pĂ³te nicÄ el, cum nu putea cel medieval, să aibă simțÄ•mĂȘntul de dignitate omenească și ... lipsițÄ de simțimĂȘnt comun, niște ingrațÄ, mișeÄ nevrednicÄ de lumina sĂ³relui am fi și noÄ, dacă n’am pune umÄ•r la umÄ•r, ca să-l ocrotim pe Român și să punem hotar exploatăriÄ neomenĂ³se, care-l duce la peire. OmenÄ sîntem și-l iubim pe om fie ... mas, pe hainiÄ, carÄ nu sînt în stare să se iubĂ©scă și profită fie de nepriceperea, fie de slăbiciunile, fie de strîmtorările nĂ³stre, ca să ne ruineze și să se facă stăpâni pe puterile nĂ³stre viÄ. E destul de largă țara nĂ³stră pentru-ca să ne încapă pe toțÄ și destul de mănos pămîntul eÄ, ca tuturora să ne dea hrană, dacă muncim cu toțiÄ fie-care în felul luÄ și nu caută uniÄ să tragă mișelesce bucata de la gura
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Sorcova
... vârâse, în dinții rânjiți, un trandafir umplut cu tocătură rumenă. Toți așteptau să vadă astă grozavă "Vasilcă", și nimeni n-o mai vedea, deși trecuseră ca la trei ceasuri de când se luminase de ziuă. Nu se pomenea nici de sorcovăială, după cum s-ar fi cuvenit de la moși, de la strămoși. Ți se prindea pleoapă de pleoapă, nară de nară, falcă de falcă, degera oul în găină de ger ... c-o scurteicuță blănită și încins pe la mijloc c-o basma roșie. Chipul ei, gălbejit de boală și de sărăcie, începuse a da în vânăt; ochii, pironiți asupra copilului, pierduseră luciul vieții ca și cum i-ai fi răzuit c-o gresie. — Mamă, mi-e frig lângă tine, tu ești prea rece, îngână copilul dârdâind, lasă-mă să mă dau jos. â ... de la Iane brutarul!" Și intră în zăpadă până în brâu. Se opri încremenit. Auzise ceva. Îl striga cineva? Auzise bine numele lui. Vântul să fi fost? Și vântul era rece, și glasul care-l chemase fusese cald. Ca și vântul se pierduse în depărtare, deși venise de aproape. "Nică!.. Nică!..." Iar? Și acest glas, care ieșea ...
Dimitrie Anghel - A. D. Holban
... arar mai citeam cîte un articol imund prin vreun ziar, în care, ca o sepia mînioasă, își arunca din cînd în cînd norul de cerneală ca să dea din nou afund pentru cine știe cîtă vreme. Nu m-a surprins deci noua lui izbucnire, dar mi-a evocat ... să hrănească în jurul său atmosfera asta de agitație, în care putea să ațîțe vîlvă în jurul numelui său. În întrunirile "opoziției unite" era așteptat ca să spuie cuvîntul decisiv care să răstoarne pe "sanguinarii care domneau în Capitala Bandei Negre". Celebritatea lui creștea, și nimeni nu se îndoia că acest ... proeminența fălcilor, i-a mai îngreuiat gesturile inutile... Pe el singur l-a cruțat timpul, i-a păstrat răutatea ca un elixir și l-a osîndit să-și ducă mai departe viața zadarnică de pîn-acum, ca un Cain ce nu a avut stofă. Zadarnic mi-a înfiorat copilăria și-a amăgit o generație întreagă. Nu ... răsunătoare, nimic în această uriașă întrupare, decît un stomac și o pungă de fiere... Astăzi, cînd arar mai dau cu ochii de acest nume, care ...
Petre Ispirescu - Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat
... douăsprezece fete de împărat şi palatul cel fermecat Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un flăcăiandru sărman de părinți. El argățea pe la unii și pe la alții ca să-și câștige hrana vieții. Și fiindcă avea darul de a fi curățel, toți flăcăii din sat îl pizmuiau. Ceilalți argați cășunaseră pe dânsul și-l tot luau peste picior, iară el nu lua aminte la flecăriile ... cap. Argatul de la grădinărie își împlinea slujba cum știa el în legea lui. Și domnițele erau mulțumite de mănuchele de flori ce li le da argatul, și grădinarul de lucrul lui. El, când da florile domnițelor, nici nu-și ridica ochii asupra lor; dară când da florile fetei celei mici, nu știu de ce, că se roșea ca un bujor, și-i tâcâia inima, de sta săÂi sară din piept afară. Fata băgă de seamă aceasta, însă crezu că flăcăul este rușinos ... vine înaintea lor. Azi așa, mâine așa, el vedea că nu e de nasul lui o așa bucățică. Dară ce-i faci inimei? Ea îi da
... le! nu mai avem vreme de pierdut cu mofturi! Trebuie să începem. (regizorul sună; apar artiștii; în mijlocul lor, Profesorul cu servieta la subțioară.) PROFESORUL Da, doamnelor și domnilor, precum am plăcerea să vă demonstrez de o oră și jumătate, știința frumosului este tot așa de exactă ca și matematica. Precum când zic două plus două egal patru și patru minus una egal trei, fac o afirmare care obligă pe orice subiect să ... trouvera aupres de vous un accueil empresse. Comptez, je vous prie, mon cher directeur, sur l'affection de votre excellente amie...â€� A! da, mi-aduc aminte (către tânăr). Da! d-ta ești junele poet care ne-a citit astă-primăvară, la doamna Parigoriu, o comedie... TÂNĂRUL Da, d-le; dar afară de aceea mai am o piesă nouă. DIRECTORUL Încă una? TÂNĂRUL Da; o tragedie, și în curând sfârșesc pe a treia. DIRECTORUL A treia ? TÂNĂRUL O dramă socială. DIRECTORUL Și în câte acte ... DOAMNA Cine sunt ce vă pasă. Mulțumiți-vă a ști ce sunt. (foarte volubil.) Sunt o ființă foarte complexă! Caprițioasă și statornică; impresionabilă ca ...
Ion Luca Caragiale - Ouăle roșii
... aude la spatele lui aceste cuvinte de-abia șoptite între contesa și DĂ³boș IĂ¡noș, cel mai de seamă cavaler al castelului. — Aș fi fericit — zicea cavalerul — să-mi pot da tot sângele pentru a face o cât de mică placere nobilei mele stăpâne. — Nu cred până nu văd! răspundea tânăra VirĂ¡g ... în castel. Cum au intrat acolo, contele a strigat: — Doboș IĂ¡noș! Doboș IĂ¡noș! te-ai spovedit?... te-ai grijit? — Da, nobilul meu stăpân. — Adevărat? — Zic zău lui Dumnezeu! A scrâșnit contele Fekete Lăioș, din gingii... Sâmbătă, pe urmă, către miezul nopții ... pe gânduri... — Minunate ouă roșii! a zis ea; ce frumoasă față! — Se-nțelege că-i frumoasă, a strigat rânjind ca o fiară contele; și firește are să-ți placă, nobilă doamnă! dacă sunt văpsite chiar de mâna nobilului tău soț în sângele lui DĂ³boș ... răspuns scrâșnind FĂ©kete Lăioș; el trebuie să fie în iad acuma, după ce și-a văzut visul împlinit, dându-și tot sângele ca
Dimitrie Anghel - Floarea de aloes
... ceasuri la ferești, luminînd tot altfel lucrurile, le dă o șlefuire, un lustru, cu care ochii tăi se deprind și fără de care nu pot fi veseli. În pridvorul tăcut, știi că în cutare anotimp, ca să lumineze perdelele verzi de frunze, albastrul va înflori strugurii de glicină ; treptele scării de piatră, de le vei coborî, presimți ce mireasmă o să ... O umbră ghemuită, ca motanii negri ce-i vedeam întovărășind zînele rele în cărțile mele de povești, se zugrăvi pe parchet și un glas îndepărtat ca și cum ar fi venit printr-un zid, îngînă : — Am adus cheile. Și mănunchiul de chei, sunător, își zugrăvi și el umbra ca un buchet de alge vii. Afară, în dreptul ferestrelor mari, deschise, un stol fulgerător de porumbei trecu umplînd cu freamătul aripelor odaia. Păsările acestea ce ... vieții deșteptate din somn. Vremea își aducea aminte și acuma vorbea. Și ticăitul în minutul acela parcă își puse încetinel mînele amîndouă pe umerii mei ca și cum ar fi vrut să mă facă să îngenunchi. O privire de mustrare trecu în ochii bătrînei, care luciră o clipă cum lucesc geamurile aburite de ceață cînd ... ...
Alexandru Vlahuță - Liniște (Vlahuță)
... ți moare Zugrumată-n închisoarea vorbelor nencăpătoare. Și dac-ai putut alege și-ntrupa vreo icoană Din deșarta, viforoasa existenței tale goană, Cum vrei tu ca în pervazul altor minți, altă lumină Îmbrăcând-o, să rămâie tot icoana ta, senină? Fiecare în îngusta-i minte, când va fi s-o prindă, Strâmbă și mototolită, ca-ntr-un ciob prost de oglindă, Va vedea-o-n el, pătată de-a lui proprie prostie. A, sunt fericiți aceia ... avea cinstea să intri și prin casele bogate, Unde ți-or întinde mâna, c-o-ngrijită bunătate, Doamne mari, cari-și vor face ochii mici ca să te vadă, Tineri parfumați, de spirit, sclivisiți ca de paradă, Și domni gravi, plini de afaceri, ce te-or întreba discret: Cam ce sumă să câștige cu-a lui versuri un ... cauți dureroasa întrupare A unei lumini de-o clipă ce-n viața ta răsare, Și din haosul de gânduri s-alegi sfintele icoane, Ca să faci frumos cu ele la boieri și la cocoane? Dar ar fi ...
Petre Ispirescu - Aleodor împărat
... penița asta, voinicule, și când vei gândi la mine, eu voi fi la tine. Luă penița Aleodor, și-și cătă de drum. Dară nu făcu ca la o sută de pași și iată că dete peste un tăune. Când se gătea a-l strivi cu piciorul, tăunele zise: - Cruță ... împărat, și eu te voi mântui pe tine de la moarte. Ține acest pufuleț din aripioara mea, și când vei gândi la mine, eu voi fi la tine. Auzind Aleodor unele ca acestea, și că îi zise și pre nume, odată ridică piciorul și lăsă pe tăune să se ducă în voia lui. Și mergând înainte, cale ... ajunse aci, se puse la poartă și așteptă ca doar de va veni cineva să-l întrebe ce caută. Stete o zi, stete două; și ca să vie cineva să-l întrebe ce voiește, ba. Când fu în ziua d-a treia, Verdeș împărat chemă slujitorii și le dete ... mult e nurliu și drăgălaș. Chiar de l-oi afla până la a treia oară, să-l ierți, tată, că nu e prost ca ceilalți. Boiul lui îl arată a
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a II
... a fugi ne-învață, După ce ne armă cu gura-îndrăzneață. Dar căz! dă n'avem chief dă bătaie Dece să purtăm atâta pază Ca doară turcii să nu ne taie? La ce să-apucăm arma vitează, Când făr' arme ca fără povară Fuga este cu mult mai ușoară?... Aici, Bălăbane,-altă putere Nu este fără sau a te bate Pentru țară, copii și ... m' pare Cumcă, dă n-ar avea ghimpuri scaiul, N-ar împunge; ghimpul dară face Firea lui cea dârză și pungace. Arma la om este ca țăpușa La scaiu; dă-ahaia-armatul arată Cu-îndrăzneală fiecărui ușa Și-e totdăuna dă război gata; Iar' acum, ahăl tare să ține Care să ... dă-armătură bună Să ne grijim cât mai dăgrabă. Dă mult un cuget pân cap îmi sună: Cum s-ar putea face mai cu trabă Ca să ne-armăm cu vreo dăscălie? Ș-aflu așa c-ar putea să fie: Ca fiește care dintre noi Să fie cu totul ferrecat, [15] Adecă-îmbrăcat în hierr la războiu, Ca să n-aibă teamă dă tăiat Sau pușcat, nici frică dă moarte, Ci tot vitejește să să poarte. Cu-adevărat hire-ar și mai bine