Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DUIOS
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 344 pentru DUIOS.
Ion Luca Caragiale - În gondolă
Ion Luca Caragiale - În gondolă În gondolă de Ion Luca Caragiale La San Marco în piață, Dulce curge-n carnaval, Ca un vis, a noastră viață Lin șoptește-al mării val. — Vino, vino, gondoliere, Ia-ne, du-ne-ncet-încet, Sub a lunii scâteiere... Cântă, scumpul meu poet! Doarme-albastr-Adriatică; Dorul tău îmi vei cânta... Nu te teme de nimică... Ești al meu și sunt a ta! Doarme-acum și crudu-mi gâde În palatu-i aurit; De gelosul meu poți râde, De demult l-am adormit, — Pentr-un zâmbet, o privire De la tine, scump odor, Partea-mi dau de nemurire, Dau chiar patrie, onor! Vezi tu luna de pe ceruri Cum străluce mângâios, Învelind tot în misteruri? Pentru mine-i de prisos. Tu ești singura-mi lumină, Luna mea d-acum tu ești. Dogaresa mea divină! Spune-mi, spune: mă iubești? — Te iubesc ca o nebună; Fă cu mine orice vrei; Dacă-s pentru tine lună, Tu ești soare-n ochii mei! Dă-mi căldura ta suavă, De-al ei foc să mă topesc... Sunt a ta fidelă sclavă; Te iubesc! da, te iubesc! Înainte, ...
... cu omenirea! Până la dar însă , maghiarul meu avea aerul feroce și tonul tunător; dar de la dar însă încolo, lua aerul dulceag și tonul duios. Așa m-a făcut să-mi petrec luna de vilegiatură într-un mod foarte plăcut. Cu câteva seri înainte de a ne ...
Ion Luca Caragiale - O ședință la "Junimea" în ajunul Anului Nou
... în ajunul Anului Nou de Ion Luca Caragiale Berbantul Ghermani , cel dintâi sosit, se plimbă agitat prin salon și învârtind bastonul cântă: Ființa-mi jună duios te cere, Scoțând suspinuri neîncetat, Iar tu, iubito, vreo mângâiere Nu-i dai să fie mai ușurat. Jak Negruzzi , intrând, cu vocea stinsă [1]: La ...
Ion Luca Caragiale - Traian Demetrescu (Caragiale)
Ion Luca Caragiale - Traian Demetrescu (Caragiale) Traian Demetrescu de Ion Luca Caragiale Zilele acestea s-a stins, așa de timpuriu, Traian Demetrescu , unul dintre poeții distinși ai generațiunii tinere. Era un talent mic și feminin, dar era un talent, și așa moartea lui poate fi considerată ca o pagubă pentru literele noastre. Pentru aceia cari au avut plăcerea să-l și cunoască personal părerea de rău trebuie să fie și mai mare. Era un caracter cu deosebire afabil și apropiat, maniere de domnișoară blândă, sfioasă și prea simțitoare, distincție și politețe de adevărat gentilom, apucături poetice chiar în cele mai de rând prilejuri ale vieții, onest și dezinteresat, figură simpatică, glas dulce și mângâios și un zâmbet de copil bun. El trăia așa cum scria, învăluindu-și viața practică în atmosfera eterată a poeziei sale, și aceasta nu era afectare, pentru că-l prindea. Traian Demetrescu era un spirit totdeuna entuziast, sincer și adesea destul de pricepător al artei. Melancolic din cauza boalii care-l istovea, dar totdeuna inimă bună și deschisă, și vesel tovarăș, ca și prieten cinstit, Traian, blândul pesimist pe care-l pierdem, ne lasă tuturor, cari l-am cunoscut bine, multă ...
... plânsetul de vânt Părea-va o poveste ce frunzele o cânt... Iubita mea, stea blândă, pierdută-n depărtări, Tu mă abați din calea pustiilor cărări... Duios gândind la tine, rămân pierdut în loc, Înmărmurind la gândul nespusului noroc... Și geana-mi rourează o lacrimă de dor: Un sol, o întrupare a ...
Iulia Hasdeu - Cântecul de leagăn
... — 12, 15 februarie — 15 martie 1892. Nani, nani, dormi, odorașul scump, al mamei odor, În culcușul tău, de vise cerești legănat ușor! Îngerul duios peste fruntea ta s-apleacă zâmbind, Ș-aripa-i de-argint pe-ai tăi ochișori Îi flutură blând. Nani, nani, dormi, dormi netulburat căci mama ...
Ivan Andreievici Krâlov - Vulturul și albina (Stamati)
... a tale fapte S-aducă acestei maice măcar un pic de folos, Ca să nu te mustre gândul că nu i-ai fost fiu duios
Mateiu Caragiale - Sihastrul și umbra
... voi... sunt dator! Mișcat de graiu-i dulce, sunând abia, sfios Eu îl privii mai bine. O nobilă tristețe Adânc întipărită pe chipu-i mult duios, Îi adumbrea de farmec semeața frumusețe. Privirea sa cea neagră în taina-i oglindită, Purta sfâșietoare o jale nesfârșită. Urmai a-i spune ...
Matilda Cugler-Poni - Întoarce înc-o dată
... plâng? Ce vrei? Așa trec toate și stelele se sting. Pe drumul vieții mele amar, întunecos, Un scurt moment lucit-a surâsul tău duios. Eu nu știam atuncea că multe viețe sunt, Ce nu le-i scris să aibă vr-un bine pe pământ. Tu nu erai de vină ...
Mihai Costăchescu - Cântecul mioarei
... faci cruciuliță și din buciumaș, să-mi faci prăpuraș… Tot să mă mângâi, tu la cap să-mi pui flueraș de os că-mi zice duios, flueraș de soc că-mi zice cu foc, flueraș de fag că-mi zice cu drag… Vântul mi-a sufla, oile-or zbiera ...
Mihai Eminescu - Învierea (Eminescu)
Mihai Eminescu - Învierea (Eminescu) Învierea de Mihai Eminescu Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al morții rece spirit se strecură-n tăcere; Un singur glas îngână cuvintele de miere, Închise în tratajul străvechii evanghelii. C-un muc în mâni moșneagul cu barba ca zăpada, Din cărți cu file unse norodul îl învață Că moartea e în luptă cu vecinica viață, Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-și prada. O muzică adâncă și plină de blândețe Pătrunde tânguioasă puternicile bolți: ,,Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colț, Înveninând pre însuși izvorul de viețe. Nimica înainte-ți e omul ca un fulg, Ș-acest nimic îți cere o rază mângâioasă, În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg." Apoi din nou tăcere, cutremur și sfială Și negrul întuneric se sperie de șoapte... Douăsprezece pasuri răsună... miez de noapte... Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală. Un clocot lung de glasuri vui de bucurie... Colo-n altar se uită și preoți și popor, Cum din mormânt răsare Christos învingător, Iar inimile toate s-unesc în armonie: ,,Cântări și laude-nălțăm Noi, Ție Unuia, Primindu-L cu psalme și ramuri, Plecați-vă, neamuri, Cântând Aleluia! ...