Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FI TRIST
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 811 pentru FI TRIST.
Dimitrie Anghel - Omul care s-a pierdut pe sine
... batjocoritor acestor triste gînduri, un rîset clar perlă între flori și adorabila siluetă a celei de pe urmă eroine pieri din cerdac... Și trist ca bietul Schlemihl, cel ce nu-și pierduse umbra, dar se pierduse pe el însuși, își dezlipi fața boțită de pe ostrețe și plecă cu ...
Gheorghe Asachi - Esop și ștrengarul
Gheorghe Asachi - Esop şi ştrengarul Esop și ștrengarul de Gheorghe Asachi Fabulă de circonstanță Și-n anticul timp d-eroi Ștrengari erau ca la noi, Carii din ecces de minte Derâdeau și cele sfinte. Cel ce nu li sămăna Prin minciuni se defăima. Spune istoria c-Esop Au fost hâd, ghebos și șchiop, De el pruncii se spăreau, Iar nebunii îl derâdeau. Îns-acea tristă figură Era vas d-învățătură, Ce prin fabule o mie Au agiuns și-n Românie. Esop, sclav când fu-n Efes, De patronul său trimes, Trecând în o zi pin strată, Alungat au fost d-o ceată De ștrengari ieșiți din șatră, Dintre care-unul cu-o piatră Nemeritu-l-au în șele, Că-i veniră amețele. Neputându-și răzbuna, Pe ștrengarul lăuda Esop pentru ghibacie Și i-au zis: Rău pare mie Că nu pot să fac alt dar Decât numai d-un dinar. Dar vezi cela ce-au trecut, Decât mine-i mai avut; Pre el de vei nemeri, Înzecit te-i folosi. Deci ștrengarul lăudat De câștig s-au apucat Ș-așa bine au chitit Că-n cap ținta au nemerit. Îns-acest avut barbat, Fiind public magistrat, Un sergent privighitor ...
Dimitrie Bolintineanu - Muma lui Mihai
Dimitrie Bolintineanu - Muma lui Mihai Muma lui Mihai de Dimitrie Bolintineanu Lângă Olt la monastire Vine un ostaș din plai Și întreabă cu grăbire ,,Unde-e muma lui Mihai?" Teodora se închină; Roagă pentru fiul său. ,,-Maică schimnică, suspină, Nu mai este fiul tău! Ce nu au putut răpune Patruzeci de lupte mari, Au răpus, vai! îți voi spune, Două săbii de tâlhari!" — ,,Sub a morții grea lovire, El, căzând, s-a apărat?" — ,,Prins în lance, cu mărire, Scump el viața lui a dat." — ,,Adevăr tu spui... El este Fiul meu cel prea iubit... Dar poți tu a-mi face veste Pe români de i-au unit?" — ,,N-a putut el să-i unească, Singuri nefiind uniți. Toți voiesc ca să domnească Și-așteptând, toți sunt robiți!" — ,,Știrea ta e tristă foarte, Nu că fiu-meu a murit, Dar că chiar prin a lui moarte Pe români n-au dezrobit." Astfel zice doamna mare Și-n chilie s-a închis, Până ce de întristare Ochii-n lacrimi i s-a-
Vasile Alecsandri - Ursita mea
... Vasile Alecsandri - Ursita mea Ursita mea de Vasile Alecsandri Într-un castel, departe, Din ceruri avui parte Să văd un îngerel. Mult trist era castelul! Mult vesel îngerelul, Mult gingaș, tinerel! Avea cerești blândețe, Pe frunte-i dulci albețe, În ochii-i dulce foc, Ș-o tainică zâmbire ...
Miron Pompiliu - Ultimul dor Ultimul dor de Miron Pompiliu Acolo unde lângă râu Se-nșir' răchiți bătrâne, Se duce gândul meu ades, Se duce azi și mâine. Acolo-i satu-ncununat Cu-a nucilor verdeață, Ferice-acolo am trăit A vieții dimineață. Bisericuța cea de lemn Și azi e vie-n minte-mi; Căsuța cu doi plopi la drum O văd parcă nainte-mi. Și parcă din grădină ies S-apuc pe ulicioara Ce duce la ogor, țiind De mână surioara. Ah! cugetul mi-e ne-mpăcat Căci am pornit în lume, Căci am fost surd la tristul plâns Al iubitoarei mume! Ca roua s-au topit, s-au dus Iluziile toate, Și sufletu-mi înstrăinat De jale nu mai poate. Și dacă din atâtea flori Nici una nu-mi rămâne, Un singur gând, un singur dor De suflet se mai ține... De n-am putut ca să trăiesc De scumpul sat aproape, La cea biserica de lemn Când oi muri mă-ngroape. S-ascult prin somnul cel de veci Cetaniile sfinte, Ș-acele cânturi ce-mi aduc De-a mea pruncie-aminte; Să mai ascult ca de demult Cum seara toaca bate, ...
... și se strecoară în casă, adus de cine știe unde. Poate mireasma asta ce stăpînea romanticele nopți de iunie ale orașului adolescenței noastre să te fi adus cu ea, sau poate apropierea furtunei ce se pregătește să fi dat simțurilor mele îndurerate o limpezime deosebită. Acum, o picătură de ploaie, ca o pietricică zvîrlită în geamuri, m-a făcut să tresar ... tăi buni, care se umezise de lacrămi la vederea sîngelui roșu pe catifeaua zăpezei, și singura mea părere de rău e că nu am putut fi bun ca tine în viață. Am urmat drumul, și către seară am intrat într-o casă gospodărească, al cărui stăpîn murise nebun. Prin geamuri se ...
... uram cu-nverșunare, Te blestemam, căci te iubesc. De-acum nici asta nu-mi rămâne Și n-o să am ce blestema, Ca azi va fi ziua de mâne, Ca mâni toți anii s-or urma - O toamnă care întârzie Pe-un istovit și trist isvor; Deasupra-i frunzele pustie - A mele visuri care mor. Viața-mi pare-o nebunie Sfârșită făr-a fi-nceput, În toată neagra vecinicie O clipă-n brațe te-am ținut. De-atunci, pornind a lui aripe, S-a dus ...
... năravul la intrare." Aceste vorbe, oarecum ciudate, Citindu-le cu jumătate gură Deasupra unei porți dărăpănate, Am zis: — Intrarea pare cam obscură... N-ar fi prudent să renunțăm, Maestre? Căci la un caz cumva de-ncurcătură, Nu văd nici uși deschise, nici ferestre Pe unde teafăr să purced afară, Utilizând ...
Duiliu Zamfirescu - April (Zamfirescu)
... lunca de o pasăre măiastră. Că-și dă viers privighetoarea și-n tăcere se desfac Note limpezi din tufișul parfumat de liliac. Parcă n-ar fi mai fi aceeași fire tristă și săracă De cînd frunza-mbracă codrul, de cînd iarba cîmpu-mbracă, De cînd vîntul nu mai plînge, ci suspină-n frunze ...
Nicolae Filimon - Don Pasquale. Operă comică în trei acte
... Ernesto și d-lei Pasta pe aceea a Norinii. Cu chipul acela succesul nu putu să fie decît strălucit și nici că putea fi altfel daca ea fu cîntată și jucată de aceste patru talente de reputațiune europeană. Dar pe cînd nenorocitul Donizetti culegea laurii acestui triumf, Teatrul operii ... a aplaudat aut de mult la Favorita și Lucia, mi se rupe inima.“ După această scurtă digresiune, lăsînd la o parte acest trist panegiric, revenim la subiectul revistei noastre teatrale, adică la aprețuirea reprezentării lui Don Pasquale de artiștii teatrului nostru, și începînd formularea criticei noastre de la ... frizurile sale pline de natural și vivacitate a reușit a ne arăta pe Don Pasquale așa precum urmează a fi un bărbat de 70 de ani afectat de pasiunele juneței. Nu putem însă trece cu vederea că, în actul al II-lea și al III ... înfățișează atît de depravată, căci o femeie care priimește să joace o farsă nu să poprește aci? Și apoi iară, o asemenea femeie nu poate fi o amantă fidelă și castă; dar ce să zicem, asta e o licență dramatică și nimic mai mult. În partea muzicală, ca și în cea ...
Ion Heliade Rădulescu - Elegie II. Dragele mele umbre
... vălul nopții cel liniștit. Mi-ați dat ființa și-ntreaga fire, Părinți, ce-n miezul zilei-ați apus; D-atâtea chinuri, lungă mâhnire, Al meu trist suflet jăli supus. Voi ușurați-l, umbre-ndrăgite, Voi din lăcașuri nelocuite Pe fericire o îndemnați; P-astă streină faceți să vie Necunoscută mult mai ... a mea inimă ei citească, Focul ei vază cel înmulțit. Zâmbire plină de mângăiere, Cât e de dulce când te ivești! A fi de tine cu-apropiere Este viața ce dăruiești... Ah! auritu-ți păr fâlfâiește, M-atinge, unda-i mă răcorește, Cade p-obrajii-mi cei înfocați ...