Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru JOSUL
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 848 pentru JOSUL.
Gottfried August B%C3%BCrger - Lenore (Iosif)
... alai, Le alergau în cale, Și bucuria strălucea În ochii tuturora; Pe Wilhelm însă în zadar În căuta Lenora... Ea alerga în sus și-n jos Prin gloata de oștire Nici unul, vai! din câți veneau N-aveau de Wilhelm știre, Iar când, pe rând, trecură toți, Durerea o înfrânse Țipând ...
Grigore Alexandrescu - Bistrița (Încheiere)
... se plângă de vreo necredință casnică. Din acel foișor vederea se întinde în depărtare peste munți și câmpii, până aproape de Râmnic. În dreapta mai jos, este peștera pustnicului, și în vale Bistrița. Mare trebuia să fi fost anevoința cu care se făceau aceste ziduri la astfel de înălțimi; dar se ... a cârmuitorului acelui județ. Altfel am fi fost în primejdie să mânem afară din mânăstire, după cum se urmează cu alți păcătoși care vin pe jos și fără suită. După un adevăr trivial, înaintea lui Dumnezeu suntem toți deopotrivă, și în locașul lui nu este mic sau mare; dar unii din ...
Ion Creangă - Prostia omenească
... ruptul capului să vie după mine sus, pe iastă șură, să mănânce fân... — Stai puțin, creștine, că spânzuri vaca! IÄ� fânul și-l dă jos la vacă! — Da' nu s-a irosi?... — Nu fi scump la tărâțe și ieftin la făină. Atunci omul ascultă și vaca ... Așa, drumețul nostru, mirându-se și de această mare prostie, zise în sine: "Mâța tot s-ar fi putut întâmpla să deie drobul de sare jos de pe horn; dar să cari soarele în casă cu oborocul, să arunci nucile în pod cu țăpoiul și să tragi vaca pe șură, la ...
Ion Luca Caragiale - În vreme de război
Ion Luca Caragiale - În vreme de război În vreme de război de Ion Luca Caragiale Cuprins 1 I 1.1 * 2 II 3 III I În sfârșit ,ceata de tâlhari căzuse prinsă în capătul pădurii Dobrenilor. Doi ani de zile, vreo câțiva voinici, spoiți cu cărbuni pe ochi, foarte-ndrăzneți și foarte cruzi, băgaseră spaima în trei hotare. Întâi începuseră cu hoția de cai; apoi o călcare, două cu cazne; pe urmă omoruri. Între altele făcuseră acum în urmă o vizită despre ziuă lui Popa Iancu din Podeni. Popa era un om cu dare de mână, rămas văduv, deși foarte tânăr, trăia cu maică-sa. Îi mergeau treburile cît se poate de bine. În timp de un an și jumătate, cumpărase două sfori de moșie, ridicase un han și o pereche de case de piatră; vite multe, oi, cinci cai, și mai avea, se zice, și bănet. Astea băteau la ochi, toată lumea credea că popa găsise vreo comoară. La așa stare, trebuia, se-nțelege, să se oprească ochii tâlharilor. Într-o seară, părintele Iancu a făcut prostia să rămână acasă singur de tot: pe bătrână a trimis-o cu trăsura la târg, cu un ...
Ion Luca Caragiale - Bacalaureat
... facultate... Despre partea lui Georgescu, rămâneau băieții fără bacaloriat!... Suie-te, te rog! — Dar nu e nevoie de trăsură, madam Georgescn, mă duc pe jos. — Vai de mine! daca avem trăsură... Suie-te, [te] rog... A trebuit să mă sui, și am plecat. — Unde mergem? întreb ... madam Georgescu — căsuțele ale galbene de lângă băcănie; intri în curte, casele din fund, la dreapta... Acolo șade... Eu te aștept aici. Mă dau jos din birjă și pornesc, ridicând rugi călduroase la cer, să dea Dumnezeu să nu fie acasă d. profesor de filosofie. Intru, ajung la locuința lui ...
... să mai umblăm... mai rău e când șezi! Și amicul zice: — Și mie mi se pare... Se ridică și, mușcându-și fiecare buza de jos, iar se iau la braț. Spre Cișmegiu.. . Coborând, văd cadre atârnate pe grilajul grădinii... Amândoi, amatori de bele-arte, au deodată acelasi gând: să stea ... cu praf de federvais; dar praful lipsește, și revolta triumfă. Lache zice: — Nu merge! — Nu merge! zice și amicul. Și amândoi lasă ghetele jos, fiecare în partea lui, și amândouă picioarele încep iar să joace din degete ca niște mâni de harfonistă. 8 ceasuri d.a. Lache și amicul beau ...
Ion Luca Caragiale - Politică și delicatețe
... kilo? - Da de ce întrebi? - Vreau să cumpăr. Atunci băcanul, gustând cu vârful cuțitului o probă din putinică și măsurând cu ochii de sus până jos pe mușteriu: - Nu face pentru d-ta, zice... astea nu sunt de cosac. - Da ce-ți pasă d-tale, dacă vreau eu să cumpăr?... Câte ... băcanul iese degrabă afară la caretă și, după multe reverențe, se adresează foarte miorlăit cucoanei: - Sărut mâna, madam X..., sărut mâna... De ce nu poftiți jos? Nu-i nimeni în prăvălie; numai câțiva mitocani... nu vă cunoaște. Poftiți să vedeți și alte mezeluri... avem stridii, brânzeturi proaspete, ne-a venit ...
Nicolae Gane - Astronomul și doftorul
... a Moldovei, sperând că acolo se vor îmbogăți cu ușurință. Ei merseră deci cum putură, încetul cu încetul, și mai călări, și mai pe jos, și mai în căruță, ca oamenii subțiri la pungă, căci pe atunci nu se visa încă de drum-defier, și astfel ajunseră după lung drum ...
Paul Zarifopol - Paradisul suspinelor
... stă, implicată, congediarea fabulei. Tăcerea năștea ca un freamăt în urechile ei și umplea casa pustie. Înfricoșată totuși, își urmă pașii pe treptele trosnitoare până jos, trase drugul și deschise poarta sonoră pe lângă care trecea noaptea măreață din curte... Sub lespedea neagră a cerului jos, își răspundeau greieri, țesetori subtili ai visului și ai linișii. (Vinea, în placheta: Descântecul și Flori de lampă). La aceste desene atât de delicate și ...
... avut zile. Știi tu? Apoi iaca așa! O avut zile. Bughea își împinse căciula pe ceafă, puse sidila pe-o laviță, se așeză și el jos și se uită împrejurul lui, căci se strânseseră cu toții. El o ținea pe-a lui: — Da pe a Ruxandii ... nu isprăvi bine vorba, și din depărtare se auziră clopoțeii unei trăsuri. — Vine, vine, spuseră câțiva. Peste puțin se opri trăsura. Dintr-însa sări jos un om scurt, plinuț, cu mustățile rase, cu gura ieșită, ca un bot, înainte; de-a lungul urechilor cu favoriți încărunțiți și scurți ... ce plecară acestea, veni rândul bărbaților; apoi, când sfârși și cu aceștia, se ridică, la urmă, și ciobanul, să vie. Pășea bleg, cu capul în jos. Lângă ușă flăcăii se îmbrânceau unii pe alții. Doctorul se uită; își răsturnă capul pe spate, ca să poată vedea fața lui Bughea. Se minună ...
Ion Luca Caragiale - La hanul lui Mânjoală
... ăl mai voinic, un om cât un taur, a ridicat toporul și când a tras cu sete, a picat jos. L-au ridicat repede! era mort... Frate-său a dat să vorbească, dar n-a putut - amuțise. Erau patru inși. L ... ieșit pe prispă. În adevăr, era o vreme vajnică... Focurile chirigiilor se stinseseră; oameni și vite dormeau pe coceni, vârându-se cuminți unii-ntr-alții jos la pământ, pe când pe sus prin văzduh urla vântul nebun. - E vifor mare, zise cocoana Marghioala, înfiorată și apucându-mă strâns de mână; ești ...