Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE ÎNTUNERIC
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 311 pentru PE ÎNTUNERIC.
... cu durere o gândire mângâioasă, Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori, Scuturând din a lui poale lungi și repezi meteori. Pe un deal în depărtare un foc tainic strălucește Ca un ochi roș de balaur care-adoarme și clipește. Sunt păstori în șezătoare sau vro ceată ... întuneric un lung bucium se aude. El aminte suvenirul celor timpuri negre, crude, Când din culme-n culme noaptea buciumele răsunau Și la lupte sângeroase pe ...
Mihai Eminescu - Luna iese dintre codri
... Eminescu - Luna iese dintre codri Luna iese dintre codri de Mihai Eminescu Luna iese dintre codri. Noaptea toată stă s-o vadă. Zugrăvește umbre negre Pe lințolii de zăpadă. Și mereu ea le lungește Și suind în cer le mută, Parcă fața-i cuvioasă E cu ceară învăscută. Ce gândește? Â ... or surâde ele? Și-s cu neguri îmbrăcate Lac, dumbravă și pădure. Stele palid tremurânde Ard pin negurile sure. Lumea-n rouă e scăldată, Lucioli pe lacuri zboară. Luna umbrei, umbra lunei Se amestec, se-nfășoară. Lunecând pe ceruri, norii Negri-acopăr tot seninul. Se sting una după alta Și icoana și suspinul. Înfășat în întuneric
Alexandru Vlahuță - În amurg...
... Alexandru Vlahuţă - În amurg... În amurg... de Alexandru Vlahuță Vâslaș ce-aleargă împins în zare De oarba sete a fericirii, Pe câmp de ape fără cărare, Omul e pururi prad-amăgirii; Căci scris e dorul să și-l agațe Numai de umbre și de năluce, Ce ... iasă; Căci chinul vieții cine l-ar cere? Ce stea de sineși s-ar mai aprinde Când ar ști bine că i-o durere Din întuneric a se desprinde!... Unde mă duceți, visuri deșarte? De ce, luceafăr, te-afunzi în zare, Mă lași în urmă-ți tot mai departe ... ape fără cărare? Unde-s acele limanuri sfinte Chinul amarnic să mi-l omoare?... Mai înainte! Mai înainte! Îl cheamă glasuri amăgitoare; Și omul trece pe-ntinsa mare Cu valuri răpezi și ape-adânci, Călător, veșnic în nerăbdare, Împins de vânturi, lovit de stânci. Târziu, când simte că e aproape Clipa ... despartă De-atâtea visuri veștede foi, Ci-n năzuința-i oarbă, deșartă, Dă să-și întoarcă barca-napoi... (Copil ce umblă s-adune stele De pe oglinda blândelor ape) Dar cad trudite brațele-i grele, Cârmă și vâsle lăsând să-i scape! Gându-i adoarme în nemișcare, Ochii s-acopăr, stinși ...
Vasile Alecsandri - Un salon din Iași
... salonului, bărbatul își mănâncă o mustață și aruncă asupra lui D. fulgerătoare căutături.) SCENA II N. B. Această scenă se petrece într-un salon mic, pe care francezii îl numesc boudoir , alături cu salonul de joc. El este luminat prin două lămpi cu gazojen, care răspândesc o palidă lumină pe tapiseria bogată, pe mobilele elegante și pe etajerele pline de bronzuri artistice și de porțelane pețioase care împodobesc acel locaș misterios. Trei dame tinere s-au retras în el, urmărite fiind de ... DE PE CANAPEA: De este așa, nu fi egoistă, și ne împărtășește și pe noi cu acea plăcere. DAMA DE LA CLAVIR: Cum? DAMA DE PE CANAPEA: Făcându-ne să auzim romanța. Cânt-o numai pentru noi, ca să vedem dacă poezia e vrednică de armonia cântecului: (Dama de lângă clavir ... DAMELE: Fii liniștit; vom râde cât se poate de încetișor. (Domnul X se pune la clavir, face câteva acorduri armonioase, și apoi cântă următoarele versuri, pe o melodie plină de lacrimi:) Adio... ah! niciodată N-am crezut că pe pământ A mea inimă-ntristată Va rosti acest cuvânt; Dar tu însăți, tu ...
... Ca tine și ca mine bunăoară, Și care niciodată nu se-ntreabă Ce interes au oamenii să moară. Așa, fiindcă s-a trezit pe lume Ca omul care n-a cerut anume, El și-a făcut în atmosferă loc, Și-a-nfipt în ... vânt căciula țuguiată Și s-a-ncrustat în spațiu ca un bloc De piatră detunată. Dar într-o zi, căscând prea tare gura, Pe veci i-a-ncremenit făptura. Și sufletul închis în el, săracul, Spre cer a dat năvală, Ca întunericul dintr-o cutie ...
Alecu Donici - Autorul și hoțul
... ți se umple Și unde merge omul de fapte osândit, Sosiră totodată La aspra judecată Un hoț răutățit, În sânge încruntat Care au și murit, Pe viață spânzurat, Și un autor vestit, Puternic în condei, Care au dezvelit Mult slobode idei, Ce-ntocmai ca Sirene* Era la glas duios, Dar, potrivit ... mult primejdios. Orânduielile la iad sunt cu grăbire, Nu este ca la noi zadară prelungire Și hotărârile se dau într-un minut. Fără zăbavă dar, Pe două strașnice grătare de metal S-au pus două căldări, cu smoală s-au umplut Și bieții vinovați în ele au intrat. Dar sub tălhari ... n mână, Viind drept autor, au zis: "Nenorocite! Tu cum de îndrăznești Asupra providenței strigare să pornești Și să înșiri cuvinte Precum le înșirai Cât pe pământ erai! Și tu te socotești Mai bun decât un hoț? El răul au urmat, el au făcut și morți Cât au avut viață. Iar ... rele nici nu s-au dezvelit Din scrierile tale Ce sunt cu-mbelșugare: Deci rabdă, suferind!" Au zis Mejer scrâșnind Și iute au trântit capacul pe căldare. Dumnezeu să nu se-ndure De oricare autor, Ferindu-i
Dimitrie Anghel - Calvarul florilor
... și din suburbii, crizantemele cad jertfă, o hecatombă uriașă de flori, și toți, de la mic la mare, căci toți avem să plîngem un regret pe lume, un mort iubit, pornesc spre țintirimele îndepărtate, să le arunce cu un gest pios peste lespezile reci, pe care stă scris numele scump. Floarea, această minune divină, cu contururi perfecte, și-a câștigat locul pretutindeni, s-a răspîndit pe ... Vineri, din acela de la Ghencea ori de la cel ce poartă modestul nume de Pătrunjelu, din preajma bisericei Iancului, de la Trei Coceni, de pe ramuri și din ostrețe, din răvare și din straturi, bogate și sărace, umile ori prețioase, la un loc cu toate, sărmanele crescute în sunetul clopotelor ... frumuseți ca și ale florilor, modernele amazoane ce nu mai știu astăzi să mînuiască decît floarea și evantaliul, decît surîsul ori intriga, au început bătaia pe cîmpul de război al grațiilor. Mînușatele mîini aruncau flori albe și roșii, albastre ori catifelate, aruncau "regrete eterne", se băteau cu "păreri de rău", se ... de petale cădeau în noroiul drumului, sub copitele cailor. Și cînd seara s-a lăsat și înfloritul alai a dispărut, ca
... c-o privire În care dorul meu să țipe Când al tău suflet e un înger Ce-ar tinde albele-i aripe, Și, înălțându-se pe-o rază În slava visului himeric, Din fericita mea lumină M-ar prăvăli în întuneric. Nici ochii-n care infinitul Și-a-nchis adâncurile-albastre... N-o să-i asemăn ca pierduta Melancolie a unor astre ...
Cincinat Pavelescu - Mama (Pavelescu)
... când se măritase, nici 15 ani, și n-avea, la moarte, nici 35. Viața ei a fost scurtă, ca un fulger care taie pe cerul posomorât un zigzag de lumină și se stinge, sporind parcă și mai mult întunericul nopții. De atunci o plâng mereu și nu mă pot ...
... Bubuk de Gelu Vlașin întunericul m-a chemat în cămara lui apoi m-a îmbrățișat și m-a sărutat pe
Elisabeta de Wied - Mihai Eminescu
... Nu voi mormânt bogat (variantă) Iar când voi fi pământ (variantă) Criticilor mei Ștefan cel Mare (schițe de imn) 1884 Diana Din noaptea... 1885 Sara pe deal 1886 Nu mă-nțelegi La steaua 1887 De ce nu-mi vii Kamadeva Serenadă (Victor Hugo) Din volumul Poezii (1884) Prima ediție a ... Înger de pază Atât de fragedă... O, mamă... Făt-Frumos din tei Cu mâne zilele-ți adaogi... Din valurile vremii... Povestea codrului Împărat și proletar Pe lângă plopii fără soț... Glossă S-a dus amorul... Departe sunt de tine... Freamăt de codru De-or trece anii... Peste vârfuri Somnoroase ... în taină... Trecut-au anii... Veneția Cu mâine zilele-ți adaogi... Lasă-ți lumea... La mijloc de codru... De-oi adormi... Diana Din noaptea... Sara pe deal Nu mă înțelegi La steaua De ce nu-mi vii Kamadeva Poezii publicate postum Frumoasă-i... Lida Horia Nu e steluță Din lyra spartă ... jună Iubită dulce, o, mă lasă... Iubitei Cântecul lăutarului Copii eram noi amândoi... Aveam o muză Doi aștri... Când crivățul cu iarna... O, te-nsenină, întuneric rece... Demonism Miradoniz Eco Odin și poetul Memento mori Povestea magului călător în stele Dacă treci râul Selenei... Adânca mare... Cum oceanu-ntărâtat... Ah, mierea ...