Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE ICI
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 263 pentru PE ICI.
... arunca văpăi. Tresări. Era el altul? Piciorușele nu mai erau ale lui de scânteiau așa? Și mai era îmbrăcat în aur! Căci și trupușorul lui, pe care și-l vedea pentru întâia oară, scânteia. Nu cumva era o fărâmiță căzută de acolo, de sus, o fărâmiță de lumină închegată, rătăcită pe ... parcă floarea din vârf își deschidea paharul chiar dedesubtul bulgărului de aur, să-i culeagă razele. În mintea lui își înjghebă planul. Să se suie pe lujer în sus, să meargă, să meargă și să meargă până în vârf; și de acolo, la bulgărul de aur, din care credea că se ... piatră cât un munte și coborî dincolo, se trezi la rădăcina crinului. Se odihni o clipă, apoi la drum, băiete! Mai întâi se rostogoli de pe tulpina lucie de câteva ori în țărână. Văzând asta, se ridică pe piciorușele dinapoi și, fără să știe pentru ce, cu cele dinainte își făcu, moșnegește, cruce. Pe urmă încercă din nou și văzu că poate. Luciu i se păruse lujerul crinului, și când colo avea atâtea adâncituri, atâtea ridicături: văi, dealuri. Dar ... ...
Dimitrie Anghel - De vorbă cu un afiș
... cu bomboane și tăvile cu înghețate apăreau, și gurile mîncînd lucruri dulci își spuneau poate vorbe amare cu cel mai grațios surîs. Așa mergea lumea pe atunci la teatru, nu ca astăzi. Și actorii de pe vremea aceea își dădeau toată osteneala și nu erau ocoliți, deși trupele străine nu lipseau, precum nici impresarii care știau afacerile de aur ce se ... în Iași. Și zidul cortinei o dată ridicat, rampa tainic învăluită, iată măștile vechi și triste, regii detronați, amorezii oftători, lumina de foc bengal de pe morminte, Don Josè care iese dintr-o trapă pîn'la mijlocul trupului și cere răzbunare, și iată și Cucoana Chirița și toți eroii și eroinele ... Luchian, cu fața lui simiescă și iată tragicul Gallino, ce clătina veșnic din cap ca o potișă chinezească. Acolo am văzut pentru întîia dată și pe Aristița Romanescu jucînd cu veselul Hasnaș, în Angelo Malapieri . Hasnaș ținea pe atunci rolurile de amorez și juca dramă. Era subțire și zvelt, și glasul lui avea un timbru neobișnuit de simpatic. Dar într-o zi, o ... de carton, lemnărie și tencuială, toate au căzut la pămînt și s-au prefăcut în cenușă. Zidurile singure au rămas, decoruri triste, și între ziduri, ...
... acum a trecut în liceu, îmi adăugă cu mândrie, ca și când n-aș fi știut despre aceasta). Vezi ce bine scria de pe atunci? Dar bagă de seamă. Uită-te cum a sris cuvântul Tablă, și privește, ici, mai departe, cum a scris Tată. Cu câtă răbdare și iscusință e așternut T de la tată. Privește bine cu câtă mlădiere, alintare ... fugit din Italia, am fugit pe coasta Dalmației, într-un oraș vechi, pe zidurile căruia vremea s-a scurs, de veacuri, ca apa pe o stâncă ce n-a putut-o clinti din loc. M-am dus în Ragusa. N-ai fost? Să te duci îndată ce ... cap toate amintirile grozave despre acești lupi ai mărilor. Vroii să mă ridic, să plec, dar, în aceeași vreme, uriașul se apropie, se plecă, luă pe Puiu în brațe și, în spaima mea, îl ridică cu furie de două ori până în tavan. Apoi îl sărută apăsat pe amândoi obrajii, îmi făcu semn să n-am frică și, în limba lui, pe ...
Mihai Eminescu - Povestea Dochiei și ursitorile
... Și doi tei ca niște frați, La tulpină depărtați, La vârfuri amestecați. Iar la umbra celor tei Mi s-arată un bordei, Frunza cade de pe ei Scuturată, resfirată, Pe cărare aruncată. Iar pe prispă, singurea, Văduvioară tinerea, C-un picior îmi legăna Copilaș înfășățel, Ce îi râde frumușel. Și cum codrul se frământă, Ea își cântă, ea-și ... plângea. Plâns-au toate schiturile, Toate răsăriturile Și apusurile toate, Și noroade, limbi și gloate, Miazănoapte, miazăzi Nu-l mai putură trezi. Plâns-au marea pe-ai ei regi, Pe-mpărații lumii-ntregi, Ș-o furtună se lăsă Ce pământul l-înecă. Miazănoapte și apus Neamuri mii pe cale-au pus, Roiuri mari și prădătoare, A străinelor popoare, Ce curgeau, mări, curgeau, Capăt nici nu mai aveau, Ca să puie moștenire ... cântă, cum suspină, Glasul codrului o-ngână, Și cum doina-și tragănă Teiul mi se leagănă, Adormind-o florile Și privighetorile. Sună dulce, o auzi-ici, Începutul unei muzici Triste și aeriane Ca sunarea din organe. Mum-adoarme, pruncul râde, Teiul vechi i se deschide. Ies trei zâne ca pe ...
Nicolae Gane - Piatra lui Osman
... copiilor lor pânea de toate zilele. Unul dintre ei se deosebea mai cu samă prin înrâurirea ce avea asupra celorlalți. El se numea Osman. Născut pe stradele Constantinopolului, fără a-și cunoaște pe tatăl și pe mama sa, crescut în mijlocul scursurilor și-a gunoaielor orașului, Osman de tânăr se aruncă cu capul înainte în vârtejul patimilor. Toate simțimintele ... după vârstă și sex. Trei lăutari țigani, formând un orchestru compus din o scripcă, o cobză și un nai, cântau cântece de dragoste care scoteau pe furiș din pieptul nevinovatelor fete suspinuri de dor. Ici ședeau bătrânii satului cu figurile lor serioase și meditative, încinși cu curele late și țiind în mână câte un lung toiag, semn al statorniciei; dincolo ... poată schimba câte o strângere de mână cu draga lor. Apoi fetele, blonde ca spicele de grâu, gătite în hainele lor de sărbătoare, cu flori pe cap și cu altițe pe sân, țiind fiecare ochii plecați spre pământ ca și cum n-ar zări ochirile îndrăznețe ce le veneau ca niște săgeți de foc din ceata ... împrejurare. — Luat-ai tu samă la ceva? zise el lui Toader, trăgându-l de mâneca cămeșei. — La ce? — N-ai văzut tu ...
Emil Gârleanu - Cea dintâi durere
... în razele soarelui un asemenea giuvaier. Am mai apucat încă pe cei de pe urmă boieri, îmbrăcați totdeauna în haină neagră, cu pălării înalte, rătăcind pe sub aleile de tei, cu ochii pierduți în urmărirea unui vis ce nu se poate îndeplini. Îmi aduc aminte cum ascultam, toată ziua, trâmbițele, al ... doi soldați. Cel dintâi se întoarse și spuse, cu glas plin de spaimă: Moare, măi. Da, moare, îi răspunse celalt. Întâiul urmă: Să-l punem ici, în dosul porții, să-și deie sufletul în liniște. Să-l punem. Când zăriră pe mătușa Smaranda, o trimiseră repede: Fă-ți pomană și adu o lumânare. Bătrâna se zăpăci, alergă numaidecât, și pe mine mă lăsă singurel lângă stâlpul porții. Soldații nici nu mă văzură poate. Așezară năsălia în ogradă, chiar lângă parmaclâcul grădinuței, și unul dintre ei ... a părut că ieșise din fundul unei hrube, de sub picioarele mele. Apoi, cu cea din urmă putere, vroi să se scoale, se prăvăli pe o coastă și se răsturnă jos, trântind pe soldatul ce se plecase peste dânsul. Casca se rostogoli până lângă mine. Rănitul rămase pe
Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul
... a rampa pe jos. ................................ Pe muntele Libii răsare plina lună Și varsă-un râu de raze pe valea lată, brună. Un ocean de glorii plutește pe ruini. Prin umbre și prin raze, răpește pe streini. Oh! câte suvenire nu se deștept aice! Acolo e statua lui Sesostris ferice. Mai dincolo e templul superbii zei Hathor. Mai colo sunt coloșii ... vorbește încă de strălucirea ta; Dar popolul acela ce fruntea prosterna La templul tău cel splendid, de mult timp a pierit, Să plângă pe mormântu-i destinul ne-mblânzit! Alți popoli, vai! urmară acelor mari popoare De uriași! Șiroaie de barbari trecătoare, Ce pier pe toată ziua și nu produc nimic. Ei nu v-admiră, ziduri; pe sufletul lor mic Aceste monuminte prea mari descuragează, Prin comparațiune, pe ei îi micșorează. Vedeți această sală ce timpul a lovit? Aicea fuse centru de tot ce-a strălucit. Locașu-ambițiunii, palatul ... templuri și palate rămase la Luksor! O, mare Amenofis! Aici trăiești tu încă. Dar să pătrundem umbra, tăcerea cea adâncă! Acolo un pilone gigantic întâlnești Pe două mari masife, prin care-apoi zărești O poartă c-o cornișă, ce artele amintă; Tablouri hieroglifici ...
... apa-nvolburată Râdea, cânta degeaba  plângea chiar în zădar. Vedea în zarea văii nuci mari cu frunza lată Ș-o lume de flori albe pe șiruri de cireși Și iarba de pe pajiști e moale-amestecată Cu flori glabene ș-albe, p-ici colo de măcieși. Pelinii suri c-argintul cu dulcile miroase Împlu adormitoare tot aerul cel cald Vișini-s cu crengi grele de boabe-ntunecoase Lanul ... De-aceea însă el ar vrea înc-odată Să vadă lunca verde, valea pierdută-n flori Unde ades de brațu-i în noaptea înstelată Ședea pe stânca stearpă spuindu-i ghicitori. Da, ghicitori... enigme. Ah! ce știa pe-atunce De-a vieții grea enigmă, de anii furtunoși? În lacu-adânc și neted din mijlocu-unei lunce El vedea zine albe cu ... ca niște basme dulci Când rațele sălbatice încrețeau apa clară Scăldându-se pin papuri cu ciucalăi de fulgi. ......................................................... Trecură ani. E noapte. În camera bogată Pe-un pat alb ca zăpada un înger sta măreț O candelă de aur c-un punct de foc arată Pin luminoasa umbră tablouri pe păreți. Culcată jumătate copila cu tristeță Suride. Plete lunge și blonde-cenușii Cad moale ...
Mihai Eminescu - Icoană și privaz
... Că mă iubești pe mine tu, tu! ce eu te văd Atâta de frumoasă, atât de răpitoare, Atât  cum nu mai este o alta pe sub soare; Îți bați tu joc de mine, cu ochii mă provoci Și vrei cu al meu suflet tu numai să te joci... Ș-apoi ... cu-acel desemn prea șters Din lirica modernă  e mult, mult mai presus. O, tristă meserie, să n-ai nimic de spus Decât povești pe care Homer și alți autori Le spuseră mai bine de zeci de mii de ori. Da, soarele bătrânu-i, bătrân pământu-acuma: Pe gândurile noastre, pe suflet s-a aprins bruma Și tineri numa-n sânuri vedem, frumsețea vie, Dar gândul nostru-n ceață n-o pune pe hârtie... Suntem ca flori pripite, citim în colbul școlii Pe cărți cu file unse, ce roase sunt de molii. Astfel cu meșteșuguri din minte-ne  un pir  Am vrea să iasă rodii sau ... și neted te face să iubești, În brațul lui puternic tu simți că-ntinerești. Doar nu ești tu nebună S-alegi în locu-i, fată, pe un împușcă-n lună, ...
... ard sub clara ei lumină Și aruncă umbra una-ntr-alta. Ea intră-n domă... stelele-o urmează. Și noaptea sântă plină-i de-ntuneric Pe râul sânt ce curge-n valea mare Care-i grădina cea din codri vechi A lui Miradoniz.  Insule sfinte Se nalță-n ... tămâie. Copile sunt cu ochi rotunzi și negri, Cu flori de aur, de smarald  cu stânce De smirnă risipită și sfărmată În bulgări mari. Pe mândrele cărări, Ce trec prin verzile și mândre plaiuri, E pulbere de-argint. Pe drumuri Cireși în floare scutură zăpada Trandafirie a-nfloririi lor, Vântul le mână, văluros le nalță, De flori troiene în loc de omăt ... altul numai țes Painjini de smarald painjinișul Cel rar de diamant  și greieri cântă, Ca orologii aruncate-n iarbă. Și peste râul mare, de pe-un vârf De arbore antic țesut-au ei Un pod din pânza lor diamantoasă, Legându-l dincolo de alți copaci. Prin podul străveziu și clar ... Picioare de omăt, zâna Miradoniz. Ea-ajunge în grădina ei de codri Și rătăcește,  o umbră argintie Și luminoasă-n umbra lor cea neagră; ...
... aduc un corp în zdrențe și un suflet sfâșiat. II Seară palidă, și-n ceruri, ochi de îngeri plini de raze... Adierea își ascute fremătările pe stânci, Se iuțește, se-ntremează, mișcă unda și-i dă brânci Până ce-n galop o pleacă de-a-n călare pe talaze. Și, ca orgă colosală, geme tot, — se vaită tot... Izbucnește-o disperare strigătoare către astre, Ce zâmbesc din pacea naltă a tăriilor ... ghirlandat de roze albe... Alabastrul frunții sale întrunește crini cu nalbe Ce-n potire hieratici poartă mistice-mbătări. IV Lună! fin e însă tortul de pe fusul tău de aur, Și divin e sentimentul ce măriți cu valul roz, Când zefirii cântă-n sistru, ori în flaut de rogoz Cu magii ... viu mărgăritar Sub stelara radiere a zâmbirilor de Sfinge, Dar, din vreme-n alta, strigă și se vaietă Syringe În imensa dezolare de pe țărmul solitar. Căci voind a lui s-o aibă, nimfa blondă, oricât plâns-a, Fu în trestie schimbată de nesațiul lui ... din flori de piersic și răsunet de caval. Coronată cu zambile, cu narcise presărată, Catifea sau țesătură de brocart muiată-n fir, Verdea undă ce,