Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru TOT TIMPUL
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 653 pentru TOT TIMPUL.
... se dădură drept prieteni și care în cele din urmă pretextară sosirea lor acolo ca fiind trimiși din partea Fiscului, se apucară să-i facă tot felul de mizerii, începînd prin a-i contesta mai întîi însuși dreptul de a sta urcat în copac… Pentru a ... printre alte scutiri și avantagii, îi conferea dreptul de a sta pe vine deasupra crengii unui copac, în mod absolut gratuit și oricît timp ar fi voit… Totuși, pentru a arăta că nu le poartă ranchiună și ca să le dea în același timp o lecție fină, de tact și urbanitate, se dete jos, își scoase spada și intră de bunăvoie în lacul mocirlos și infect din vecinătate, unde ...
... spre ceriu Ver spre lac ceriul se pleacă, Că de cați în a lui fund Sameni mez în glob rotund. Așa, cînd e timp frumos, Ochiul tău se îngînează, Dar va fi mult inimos Milian cel ce cutează La lac noaptea a veni, Fără a se ... El cu-ai săi s-a sfătuit Ca să facă o cercare Și un plan a încheiet, Să pătrundă-acel secret. Tot poporul a stătut Și prin multe ostenele Manini plase a țesut Din o sută mii rețele. Palme-o mie-n lung ... a sințit. Însuși Conde, stînd la mal Cu a lui curteni și gloată, Dă pascarilor semnal, Ș-amu plasele înoată ; Trag plutașii tot vîrtos, Ca s-agiungă pănă-n gios. Plasele s-a înspumat Și vuind acum o undă De-alta iacă-a despicat ... De defaimă a scapa, Fulgerul să ni detune ; Au vivinde [1] , fă cuvînt Să ni-nghită-acest pămînt !» Atunci iacă răsări Preste tot a zilei soare, Spaima dintre noi peri, Ni sufla o dulce boare ; Abat ochii pre pămînt, Dar pămînt eu nu mai simt Că ...
George Topîrceanu - Șt. O. Iosif: Patriarhale și cântece
... aduceau în opera lor subiecte și atmosferă de la țară, și anume din Ardeal, iar Iosif venea în urma lui Coșbuc cu câțiva ani. Dar tot așa s-ar putea spune, de pildă, că păunul seamănă cu vulpea fiindcă amândoi au coadă lungă. În afară de valoarea lor prea inegală, cei ... cele două volume cu un sentiment curios de înstrăinare și melancolie. Fără să se fi „învechitâ€� propriu-zis, poezia lui Iosif pare departe în timp. De ea, ca și de tot ce-a fost atunci, ne-a despărțit războiul, cât un veac de întuneric. N-am găsit în aceste pagni cele mai ...
Mateiu Caragiale - Craii de Curtea-Veche
... asculta era amestecată cu suferință. De îndată ce coardele încălușate porniseră să îngaime amara destăinuire, sub vraja adâncă a melodiei, întreaga sală amuțise. Tot mai învăluită, mai joasă, mai înceată, mărturisind duioșii și dezamăgiri, rătăciri și chinuri, remușcări și căințe, cântarea, înecată de dor, se îndepărta, se stingea, suspinând ... ți duc căvălăriile pe pernă. Și, la șapte ani, la parastasul cel mare, când au să te dezgroape, rămășag pun că au să te găsească tot dichisit, tot scorțos, tot fercheș, fără un fir de păr alb, murat în argint-viu și în spirt ca un gogoșar în sare și în oțet. Dar Pașadia nu ... truda de zi și noapte a jerfitei sale tinereți, cum se învoiseră cu toții să-l îngroape sub tăcere! Din grelele încercări de tot soiul prin cari trecuse atâția ani de restriște și cari ar fi doborât un uriaș, această făptură de fier ieșise călită de două ori. Pașadia ... liniște și de reculegere, în care nimic nu pătrundea din lumea din afară. În acea încăpere, căptușită cu postav de fața iascăi și înconjurată peste tot ...
Ioan Slavici - Budulea Taichii
... și înțelegea că dascălul nu are altă treabă decât să-și bată capul cu copiii oamenilor. Un singur lucru îl mai punea pe gânduri: parcă tot nu-i venea să creadă că și Huțu are să învețe carte. Când eu începusem a umbla la școală, Huțu era printre băieții ... prindeam apucăturile și, înainte de toate, din copil neastâmpărat ce eram, mă făcui un băiat așezat și înțelept ca dânsul. Nu-i vorbă, el era tot mai așezat și mai înțelept decât mine; dar când îl vedeam pe el zicând Tatăl nostru , citind irmosul ori cântând Apostolul în biserică, inima îmi ... eram foarte fericit. Eu m-am dus apoi la școlile cele mari din oraș, iară când m-am întors, peste un an, acasă, Huțu era tot mare, dar îmi părea mai puțin strașnic. Nu-i vorbă, și acum zicea Tatăl nostru , cânta chiar în strană și citea Apostolul în biserică, și ... Mili, ba chiar și pe Linică cea mică în brațe; el cu toate acestea îmi părea cam prost, ba câteodată chiar grozav de prost. Dar tot țineam la el, fiindcă era băiat domol și intra totdeauna în voile mele. Dacă însă acum Huțu îmi părea mie grozav de prost, eu îi ...
George Coșbuc - Pe pământul turcului
... Nu mă vezi tu, Constantine? Nici n-am fost în stare măcar de mâncare să îți fac, Căci de ieri, de pe-astă vreme, mă tot vaiet, plâng și zac! Constantin cu jale multă, blând, îi zice: Văd, iubită, Că ești galbenă ca ceara și ca floarea de pierită: Dar te ... n gură-i când se culcă și cu ea-n gură se scoală: Murmură și mi se-nhoalbă, de stă să mă bage-n boală! Tot la clește-i scapă ochii, la cociorbă, la corbaci, Cât de spaimă intră-n mine șaptezeci de mii de draci! De-i fac zamă se ... i pun sare el înjură, că-i zama slatină toată! De fac foc, el toarnă apă preste el; de merg în sat, Mă pândește pe tot locul, nu vorbesc cu vrun bărbat. De-aduc apă, el o varsă ori o toarnă preste mine: Pentru el nimica-n lume nu-i făcut ... Focă și Dochie cu cojocul, Alexie, Dric de iarnă, Miercurea de la miez-post, Sfântul Urs, sfântă Lupoaică: apoi nu-i bărbatul prost? Și-mi tot spune, și-mi tot cântă și-mi ...
Karl Marx - Manifestul Partidului Comunist
... reprezentări și concepții, venerate din moși-strămoși, se destramă, iar cele nou create se învechesc înainte de a avea timpul să se osifice. Tot ce e feudal și static se risipește ca fumul, tot ce e sfînt este profanat, și oamenii sînt în sfîrșit siliți să privească cu luciditate poziția lor în viață, relațiile lor reciproce. Nevoia unei desfaceri ... făcut să crească considerabil populația orășenească fașă de cea sătească, smulgînd astfel o parte însemnată a populației din idioția vieții de la țară. Tot așa cum a adus satul într-o stare de dependență față de raș, ea a făcut dependente țările barbare și semibarbare ...
Mihail Kogălniceanu - Prefață la Cronicile României sau Letopisețele Moldaviei și Valahiei
... a dat o misiune de împlinit? Se apropie 200 de ani de când — în mijlocul rezbelelor exterioare și civile, în mijlocul a tot felul de tiranii din lăuntru, sub care apoi și-a pierdut și viața — Miron Costin, în 1677, scriind Litopisețul Moldovei , zicea aceste ... ale țării: tăierea sau izgonirea ultimilor domni români, secolul de fier și de tină al fanarioților, prefacerea orașelor dunărene în cetăți turcești, cedarea pe un timp a banatului Craiovei, pierderea până astăzi a Bucovinei și a Basarabiei, în fine mai mult decât iminenta ștergere a ... Dară noi nenorociri vin să apese vechile colonii ale lui Traian. Protectoratul rusesc degenerează în proconsulat. Domnii nu sunt decât niște locotenenți ai consulilor țarului. Tot simțământul de naționalitate și de libertate este interzis și înăbușit! Revoluțiunea franceză din 1848 își află răsunetul — ca în toată Europa — în Iași ... Francia, Anglia și Italia ridicau mănușa ce Rusia aruncase lumii civilizate. Rezbelul Crimeei naște! Drapelele puterilor aliate fâlfâie pe zidurile sfărâmate ale Sebastopolei. În același timp, o mână de români se fac pelerinii și apostolii naționalității lor. Ei străbat în oficinile presei și în cabinetele diplomaților; glasul lor ajunge până la ...
Vasile Alecsandri - Cântece de stea și povestea vorbei de Anton Pann
... și iarăși la lume date. Ne pare mult rău că nu posedăm notițe biografice asupra dascălului Anton Pann, pentru ca să le publicăm aici; căci tot ce privește viața unui autor este interesant. Ne lipsește asemene lista completă a scrierilor sale și nu putem înșira deocamdată decât următoarele, pe ... munci Care-și leapădă-a lor prunci Sau fără milă și dor În pântece îi omor. Văzui arzând în vulvori Bogați neîndurători Care tot s-au veselit Și săraci n-au miluit!... etc. După această descriere a iadului, vine ca un contrast veselitortabloul raiului: Văzui raiul cel ... Când e în bărbăție În toamnă se ivește... etc. Când e în bătrânețe Atunci intră în iarnă, Când nori încep să cearnă Și se-nălbește tot. Ca floarea cea uscată, Și-n seamă nebăgată. Se pierde sub zăpadă Ca și când n-a mai fost... Astfel dar este omul ... că el era vârât deplin în pielea românului, și că mintea lui era o comoară de cântece, de cimilituri, de păcălituri și de istorioare de tot soiul. El a fost negreșit un om ce știa multe, și care știa a le spune; un tip de român vesel ...
... sine, într-o ,,școală", se hotărăște singur să renunțe la ceea ce formează esența poeziei și ambiția poetului: originalitatea de fond și de formă... Și tot atât de adevărat mai este că imitarea îl face ridicol și pe scriitorul imitat. 19. ...când o poezie impresionează sute de ani în șir, înseamnă ... forme fixe. Rămâne numai dacă place. Înfruntă vremea numai dacă place îndelung generațiilor următoare. E analizată, criticată la infinit și necontenit corectată, purtând cu vremea tot mai mult pecetea sensibilității unui întreg popor... Iată de ce poezia populară e atât de profundă, atât de frumoasă, atât de universal omenească. 23. Creangă ... vârstele omului. Emotiv și imaginativ ca un primitiv, naiv și curios ca un copil -- nou în fața universului, el a fost în același timp înarmat de cunoștințe ca un învățat și abstractor de idei ca un metafizician. 27. Literatura, și arta în genere, dacă nu e produsul societății decât ... trăiește, pe care o cunoaște și care, de obicei, îl nemulțumește. 33. Un analist, oricât de obiectiv, observând o societate cât de normală, va zugrăvi tot ,,negru" pe oameni. Toți analiștii mari, fie ,,moraliști" puri, fie romancieri, sunt mai mult sau mai puțin ,,detractori ai omului". 34.... când disprețuiești profund pe ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de ianuarie
... Dusă-n voia întâmplării pe-adâncimi întunecoase, Care n-au fost măsurate nici de ochi și nici de gând. Spre limanul care-l caut mă tot duce-a mea simțire, Dar pe când îl cred aproape nici în suflet nu-l găsesc, Și pe veci aceeași groază port și ... am s-ajung să odihnesc. Lemnul dacă arde-n vatră a rămas cenușă rece, Ce mai caut oare-n lume dac-am dat tot ce-am avut? Sunt un soare care-apune, sunt un cântec care trece, Sunt o frunză care zace pe al vieții negru lut. M-am ... mai viu, mai tânăr, cu durerile-alinate, Ș-am zâmbit..., uitând veninul care-n suflet mi s-a strâns, Căci, firește, viața este tot