Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ CA SĂ

 Rezultatele 1411 - 1420 din aproximativ 1500 pentru FĂRĂ CA SĂ.

George Coșbuc - Povestea cântării

... Și trăsnete-n zi de furtună." —"Ai poate pe dealuri vro țintă De-alergi tu, drumețe pârîu?" —"Țin ochii la norul din zare -nvăț aiurata-i cântare; De-i pașnic, pe-ascunsa-mi cărare Eu cânt printre lanuri de grâu: Când noru-n văzduh se frământă Îmi urlu ... de țintă, Poete, și-n gânduri mereu?" —"Ascult cum își freamătă cântul Pădurea, pârîul și vântul; E cerul al meu și pământul, Și cânt, ca și ele, și eu. În urmă-mi popoarele cântă Cântări de la mine-nvățate: Și tot ce e-n sufletul meu E-n sufletul lumii ...

 

George Coșbuc - În miezul verii

... deplin stăpână Peste câmpii arși de soare, Lunca-i goală: la fântână E pustiu; și nu se-ngână Nici o boare. Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere și-adaos, Curge-ntruna, parcă vine Din adâncul firii pline De repaos. Și cât vezi în depărtare Viu nimic nu se ivește... Iată însă ... crește. Poate-i vrun bătut de soartă Care-aleargă pe câmpie Într-atâta lume moartă! Dor îl mână, griji îl poartă, Domnul știe! Poți acum -l vezi mai bine: E femeie, o sărmană, Strâns la piept în scutec ține Un copil; și-n sârg ea vine, Vine-n goană. De ... pumni, și se grăbește La copil și-i răcorește Obrăjorul. Bea apoi și ea pe fugă. Merge iarăși după asta La copil și-i dă sugă; Frânt-apoi, pe-o buturugă Stă nevasta. Și e liniște pe dealuri Ca-ntr-o mănăstire arsă; Dorm și-arinii de pe maluri Și căldura valuri-valuri Se revarsă. Nici un nor văzduhul n-are Foc sub el ... Nici o frunză. Singur vântul, colo, iată. Adormise la răcoare Sub o salcie plecată Somnuros în sus el cată Către soare. Mai e mult! Și ca

 

George Coșbuc - Blestemul trădării

... trădării Blestemul trădării de George Coșbuc Cu sfărâmate catapulturi Turnul muced stă-nclinat, Iar în poartă surii vulturi Frântă-și au de mult aripa, Stând cadă-n toată clipa Peste pragul fulgerat. Însă-n veci vor sta la poartă, Că-i din cer blestem de veci. Noaptea-nvie-o oaste ... mor, se nalță iară, Rane fac și le primesc. Zăngăt însă n-are-arama Când se bate scut de scut, Tuba nu-și cunoaște gama: Fără zuzăt lancea zboară, Iar al spăzii-oțel doboară Cald și strălucind, dar mut. Pe deasupra lor cu spaimă Luna se ascunde-n nor, Glas de ... zburând în cete Se izbesc de coiful lor. De-ați avea voi pace-odată, Voi ce vă luptați mereu! Pacea însă nu vi-i dată, Ca știți în veșnicie Dreapta Domnului mânie Și că-i unul Dumnezeu! Cei trădați, ei dorm în pace! Vouă-al morții dătător Partea asta nu vi ... o face! Voi când ați văzut pe-o seamă Că pe Crist cel mort îl cheamă Martor al jurării lor. În nedreapta voastră ură Vrând ...

 

Mihai Eminescu - Mănușa (după Fr. Schiller)

... Mihai Eminescu - Mănuşa (după Fr. Schiller) Mănușa de Friedrich Schiller Traducere de Mihai Eminescu Lâng-a leilor grădină regele Francisc așteaptă, Ca vază cum s-o-ncinge între fiare lupta dreaptă. Împrejur cei mari ai țării și ai sfatului s-adună. Pe balconul nalt se-nșiră dame ... tigru și-ntre leu; Iară dama, Cunigunda, zise-atunci, bătându-și joc, Cavalerului Delorges: ,,Dac-amorul ți-e fierbinte cum te juri în orice oară, te văz, Mergi, mănușa de-mi ridică!" Cavaleru-aleargă, iute se coboară În grozava prejmuire, calcă sigur, fără frică, Din mijlocu-acelor monștri, Cu-a lui degete-ndrăznețe el mănușa de-o ridică. Cu mirare și cu groază Damele și cavalerii ... cu o gingașă căldură, Ce-i promite că norocu-i e aproape. ­ Dar mănușa el în față i-o aruncă: ,,Doamna mea, o mulțămire ca

 

Alexandru Vlahuță - Luna și noaptea

... a veciei, iară eu Sunt regină. De pe tronul întunericului tău, Revărs valuri de lumină; ș-un popor întreg de stele Furnică-n razele mele. Fără mine, neștiută, vecinic ai fi pribegit, Ca un ghem de întuneric dat de-a dura-n nesfârșit. Umilită, pleacă-ți fruntea și-naintea mea te-nchină. Noapte, sunt a ... și decât lumea mai largă, Neclintită-s, și nici cuget că-n cuprinsul țării mele Furnică popor de stele. Și de n-aș fi eu -mbrobod fața ta-n ștergar cernit, Dacă n-aș fi-ntunecoasă, tu în veci n-ai fi lucit. În genunchi dar, a mea ...

 

Alecu Donici - Împărțeala

... tovărășie La o negustorie, Câțiva prieteni pe viață Au câștigat mulțime de bani gheață. Și adunându-se la casa lor obștească S-au apucat folosul -mpărțească. (Dar sunt cam rare împărțele Fără gâlceve sau smintele.) Și-ai mei prieteni buni, câștigul împărțind, S-au întărtat la sfadă. Când, iată! deodată, Aud strigând: — Săriți! săriți! foc! casa ... dreaptă partea mea îmi dați, Strigară celalalt. — Da pentru ce? Și cum?.. Sfădindu-se așa, prietenii văd fum Cu pălălaie-n casă, Și neputând iasă, Au ars ei toți, cu bani, cu tot. Aici a zice pot: Că la un rău obștesc, când cere trebuința Ca

 

Gheorghe Asachi - Cocostârcul și vulpea

... Gheorghe Asachi - Cocostârcul şi vulpea Cocostârcul și vulpea de Gheorghe Asachi Cocostârcul călători La prânz de vulpe cheamă, Dar în loc d-ospăț cu spori, Pe disc lat găsește o zamă Limpede și chiar lătură, Fără vo dumicătură. Pasărea cu lungul plisc, Vrând mânce, toată-n disc, Ostenește sărmănica Și nu-nghite mai nemica; Vulpea însă unde-atinge Soarbe tot și-n urmă linge. Cocostârcul supărat Astă festă ... priincios Minea vulpei prânz gustos. Dar bucate Delicate Vede-nchise întru un vaz Ce-i cu lung și-ngust grumaz. În el pliscul bine-ncape Ca bucatele pape, Dar căscatul vulpei bot Stă de prânz departe-un cot; Deci cu foame și rușine Leghioaia ni rămâne. Cel ce vre pe-un alt ...

 

Alecu Donici - Lupul și cucul

... aurita vreme Împărățește deplin, Unde lupul nu se teme De năpăstile ce-i vin. Acolo nu sunt războaie, Toți în pace viețuiesc: Omul este blând ca oaie, Iar câinii nici hămăiesc. — Cale bună, măi vecine! Dar te rog, -mi spui curat: Năravul nu-ți iei cu tine? Și colții ai lepădat? — -i lepăd? Da' cum se poate? — Apoi ține minte, frate, Că la viitoarea iarnă Ai rămâi fără blană. Și așa s-au întâmplat, Precum cucul i-au cântat. Între oameni iar sunt unii Cu colți de lup înzestrați: Ori în care parte ...

 

Vasile Alecsandri - Steua țării

... namorase de-o stea zîmbitoare Și-i închina astfel vorbe rugătoare: "Dalbă stelișoară A lui Dumnezeu ! Dulce sorioară Sufletul meu ! Crezi că vecinicia fără de simțire Plătește-un ferbinte minut de iubire? Crezi tu că departe De acest pămînt Ai avea tu parte De-un amor mai sfînt, Mai ... O ! floare cerească ! Dacă s-ar putea Ochii-ți privească În inima mea, Ar afla atîte simțiri iubitoare Ce cresc l-al tău nume ca florile-n soare, Cît vreo lume altă Nici ai mai dori, Ci din bolta naltă Mi te-ai coborî, Ca s-auzi concertul de armonii line Ce-mi răsună-n suflet și șoptesc de tine !" Apoi sta-n uimire La ceruri privind; Plîngea cu măhnire ... Eu a țării mele Sînt lucinda stea ! De poți, între ele, Vină de mă ia. Fă-te geniu falnic, fă-te șoim de munte Ca

 

Dimitrie Bolintineanu - La un orb

... Dimitrie Bolintineanu - La un orb La un orb de Dimitrie Bolintineanu Tu n-ai văzut prin ochii-ți lumina niciodată. O noapte fără fund Vederea ta absoarbe și viața ți s-arată Un râu ce geme-n umbră și umbrele-l ascund. Da, tu ghicești lumina prin ochii ... rele, Prin ei d-amorul țării atât de drag ne zici! Sunt însă orbi în lume de inimă, de minte. Acestii, c-un cuvânt, Merită ca -i plângem de tine înainte, Trăiesc orbi în lumină și morți în viață sânt! Orb este cel ce cată lumina oprească În cursu-i regulat, Ce crede-această viața ironie cerească, Că lumea moștenire la cei vicleni s-a dat! Insecte mici de ...

 

Grigore Alexandrescu - Fericirea (Alexandrescu)

... simplă, nevinovată, Orice dorință lesne-mplinită. La câmp simțirea e-adevărată, La câmp viața e fericită: La câmp, nădejdea zice, veniți, În fericire de vreți fiți. O vedeți colo, în palat mare, Înconjurată de bogăție Vedeți ce cinste, ce drepturi are, Vedeți pe fruntea-i ce bucurie? Relele-i fapte ... se schimb în bune, Orice dorință are-mplinirea, Numai mărirea toate supune, Numa-n palaturi e fericirea. Măriri, nădejdea zice, goniți, În fericire de vreți fiți. O vedeți colo, colo-n războaie, De steagul slavei falnic umbrită? Ochii sunt groaznici, plini de văpaie, De morți, de sângiuri stă ocolită; Apără ... la oștire! Nădejdea zice: războinici fiți, De fericire dacă doriți. O vedeți colo, colo pe mare, Cum își încrede soarta la vânturi, Cum se preumblă fără-ncetare, Și ce departe e de pământuri? Busola drumul la pol i-arată, Află lumi nouă, crește simțirea Măsoară-adâncul, lățimea toată: Numai pe mare ... Care însufla-n veci bucuria! În aste locuri cît e de bine! Ce fericire e în Grecia! Nadejdea,-acolo, zice, trăiți, În fericire de vreți fiți. O vedeți colo, colo departe, În noru-acela ce se zărește? A ! zice omul care la moarte, Albit de zile, mâhnit sosește ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>