Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (AȘA) CUM SE CUVINE
Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 212 pentru (AȘA) CUM SE CUVINE.
George Bariț - Inimile mulțămitoare
... Cornelia. Apoi, tu Emilia. Eu să văz care va fi mai harnică din voi!... CORNELIA: Numa, tu Iulie, să nu ne porți pe noi, după cum îți este obiceiul. Să nu ne stai în cale împed[i]cându-ne. Așa nu ne jucăm. IULIE: Eu voi sta zece pași mai departe de voi, numărând aruncăturiie voastre. Vreați așa? CORNELIA (bate pila) : Una... două... trei... patru... cinci... șase ... șapte... opt... O, ce pilă neghioabă!... De nu mergea în părete, o mai aruncam de zece ... într-o parte, Acum e rândul Emiliei. Să fii încredințată că te va întrece. EMILIA: Nu cânta de biruință până nu ai biruit. Cel care se sumețește, tot târziu și rău plătește. (Aruncă.) Una ... două ... trei... patru ... cinci (Scapă.) CORNELIA: Cum ți se pare, frățiorule? Care am biruit? Acum e rândul la tine. Scena 3 DIONISIE și cei mai dinainte DIONISIE: Bună ziua, coconașii mei! Așa zi veselă aveți dumniavoastră astăzi? Pila sboară ca glonțul de tun. Cu acea deosibire, însă... că aceasta nu rănește, nici nu omoară. Pruncii cu toții ... mână-ți ne va aduce nouă aminte totdeauna, cu ce îți suntem datori. EMILIA: Dar mai înfocată a fost bătălia de la Wagram, cum ...
Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul II
... mărește gustul de ascultare al [sic] scrisorilor donnei Alba (căreia de-acum înainte îi voi spune numai astfel, pe italienește; în spaniolă cuvântul scris "dona" se pronunță "donia", or mie îmi place s-o chem așa cum răsună în italienește, adică întocmai cum se scrie: donna, donna Alba). De bună seamă că același țuruit a dat îndemn și ghes și-acum dă necontenit avânt prințului să-mi ... s-a transformat ca prin farmec: rândurile ei de-acum înoată de fericire și-n beția izbânzii dobândite prin propria-i înfrângere. Ea se arată acum patetică și caldă, îl dorește cu toată ardoarea, i se constituie prizonieră și roabă, e îngrijată de fiecare pas al lui. Paginile lungi, îmbogățite înadins cu flori de spirit și poate și cu atitudini sufletești ... sau cer o oră de patimă, de nebunie. Prin cutia fermecată a prințului Preda, de tutun de lux calitatea I-a, se poate întrevedea și chipul cum prințul Tudor a cunoscut-o și s-au căutat apoi, până la contopire, unul pe altul. De bună seamă, ura strămoșească și disprețul ... ...
Iacob Negruzzi - Hatmanul Baltag (Caragiale-Negruzzi)
... cer. La ridicarea perdelei s-aud cântând cocoși. Ciracii dorm cu cânii de vânat la picioarele stâncilor, cu armele așezate lângă dânșii; după introducerea orchestrei se lasă puntea castelului, poarta se deschide și apar Baltag și Stacan gătiți de vînătoare. Baltag suflă din corn. Se face ziuă.) SCENA I BALTAG, STACAN și CIRACII Nr. 1 BALTAG Sculați! Sculați! Ciraci, vă deșteptați! Colo, în zare, iată, Lumina se arată, Ne cheamă sus la munte, în codru-ntunecos, Mistrețul crunt și cerbul și ursul fioros. STACAN Sculați! Sculați! Ciraci, vă deșteptați! Pe armăsari călare ... vinațuri busuioace, Roșii, albe, dulci ca mierea, Dându-i toată privegherea Asupra butoaielor Pentru vecii vecilor, Și „Stacanâ€� l-a poreclit. Din așa viță-am ieșit. CORUL și BALTAG Și „Stacan" l-a poreclit Din așa viță-a ieșit! STACAN Și „Stacan" l-a poreclit Din așa viță-am ieșit. BALTAG Așa, din vremi bătrâne, trăiesc fără-ncetare Baltagii și Stacanii în chef și vânătoare. STACAN Cine-și petrece-n codri viața lui cu drag? BALTAG Tot ... laț! Nu-l iubi, Nu te jertfi, Fiin'că pace! N-ai ce-i face Bărbatul cel mai de soi încă e un marțafoi! ZULNIA ...
Ion Luca Caragiale - Hatmanul Baltag (Caragiale-Negruzzi)
... cer. La ridicarea perdelei s-aud cântând cocoși. Ciracii dorm cu cânii de vânat la picioarele stâncilor, cu armele așezate lângă dânșii; după introducerea orchestrei se lasă puntea castelului, poarta se deschide și apar Baltag și Stacan gătiți de vînătoare. Baltag suflă din corn. Se face ziuă.) SCENA I BALTAG, STACAN și CIRACII Nr. 1 BALTAG Sculați! Sculați! Ciraci, vă deșteptați! Colo, în zare, iată, Lumina se arată, Ne cheamă sus la munte, în codru-ntunecos, Mistrețul crunt și cerbul și ursul fioros. STACAN Sculați! Sculați! Ciraci, vă deșteptați! Pe armăsari călare ... vinațuri busuioace, Roșii, albe, dulci ca mierea, Dându-i toată privegherea Asupra butoaielor Pentru vecii vecilor, Și „Stacanâ€� l-a poreclit. Din așa viță-am ieșit. CORUL și BALTAG Și „Stacan" l-a poreclit Din așa viță-a ieșit! STACAN Și „Stacan" l-a poreclit Din așa viță-am ieșit. BALTAG Așa, din vremi bătrâne, trăiesc fără-ncetare Baltagii și Stacanii în chef și vânătoare. STACAN Cine-și petrece-n codri viața lui cu drag? BALTAG Tot ... laț! Nu-l iubi, Nu te jertfi, Fiin'că pace! N-ai ce-i face Bărbatul cel mai de soi încă e un marțafoi! ZULNIA ...
Grigore Alexandrescu - Memorial de călătorie
... a face o carte sau o broșură mă umplu de fiori, necunoscute oamenilor fericiți care n-au căzut niciodată în ispită de a se numi autori, ca să ia un rang pe polițele librarilor; căci fiecare autor ce se tipărețte, o dată sau de două ori, și face a se vorbi de dânsul, parcă ar lua o îndatorire către public, și fiecine se crede în drept a-i cere socoteală de întrebuințarea timpului, când el, ce ar putea să facă la mulți aceeași întrebare, n-are ... interes găsesc în ele, cât de vătămător e soiul acesta de oameni, ce deosebire există între breasla spionilor și calomniatorilor nerușinați, dintre care cei dintâi se mărginesc a repeta ceea ce aud, și cum un guvern care își cunoaște interesul și consultă opinia publică trebuie să trateze pe cei dintâi; dar pentru că lucrurile mergeau altfel, aceste reflecții le ... a-l vedea. Pe la anul 1530 trăia în acest oraș un boier, anume Vintilă, ce ocupa postul de jude sau de judecător, după cum se ...
Ioan Slavici - Semitismul (1908)
... să beie păharul de otravă. Atenienii, desbrăcați de firea ariană, s'au aruncat cu ochii inchiși în cel mai desgustător desfrâu: așa țineau ei să se bucure de puțina viață ce le mai rămăneĂ , căci în gândul lor omul SE naște, ca să aibă parte din plăcerile viețuiri și ei făceau din convingerea ceeace alții fac din slăbiciune. Pretutindeni bogățiile îngrămădite împing spre desfrâu și ... în concurență cu fenicienii anume ca să se poată da desfrîului și mințiau, înșelau ori despoiau — nu de nevoie, ci din convingerea, că numai așa se pot agonisi mijloacele pentru satisfacerea nesecatelor trebuințe omenești. Zadarnice erau dar silințele celor încă nestricați, ca să-i închege într'un stat destul de puternic ... întinsă, nu le dedeau putere, ci i istoviau și orașele lor erau ca cele feniciene, cuibare de stricăciune. Lipsiți prin nesițiu de simțemântul comun, ei se sfâșiau între dânșii, și alăturea cu luptele purtate cu bărbăție în câmp deschis se desfășurau altele, pe care societățile lor secrete, așa numitele Heberii, le purtau prin ascuns, iar în vălmășeala acestor lupte soțul era trădat de soție, părintele de fii, fratele de frate,
... lui Lesne a judeca pe altul. Că Nu te pricepi să împarți un pai la doi boi. Și că Cu ce dascăl lăcuiește Așa carte-alcătuiește. Așa e lumea asta: Rîde om de om și dracu de toți. Dracu rîde de porumbe negre și pe sine nu se vede. Gura lumii numai pămîntul o astupă. Fiecare să leagă unde îl doare. (Spun c-a fost odată un crai oarecare) Spun c ... și ieșind în tindă, Zise craiul iară, privind în oglindă: — Nu a fost minciună ce a zis neștine Că greu se cunoaște cineva pe sine! 2. Despre pedanți sau copilăroși Despre pedanți sau copilăroși Pomul se cunoaște din roadă Și omul din mintea neroadă. Că el Nici în cap ce nu-ți pocnește A vorbi se pomenește. Și trîntește vorba, Hodorog-tronc! ca o roată De la o moară stricată. Și Tot înșiră la gogoși, Spuind despre moși păroși. Și Vorbește ... e măgar mare, care nu mai simte, Să-i pui să mănînce tărîțe-nainte. Auzind bătrînul aceste cuvinte, Către unul-altul nedîndu-și ei cinste, Se ...
Titu Maiorescu - Limba română în jurnalele din Austria
... Gazeta zice în no. din 17 aprilie 1868: "După sunetul învoielii ratificate." Un sunet de învoială! Nemțește: laut ratificierten Abkommens, românește: după cuprinsul învoielei, sau, cum se zicea în stilul vechi de tribunale: după glăsuirea tocmelei. O altă analogie falsă o vedem în Telegraful din 25 aprilie 1868: "Se sună, că în personalul acestui oficiu se vor face schimbări", adică: se aude că; nemțește: es verlautet . Asemenea în Albina din 12 mai 1868: "Între alte afaceri de restanță intonăm cestiunea naționalităților." "Intonăm" un cântec, dar nu ... cu atât mai crâncenă, cu cât astăzi. Dar nemțește: der Kampf wird um so hartnäckiger sein, indem — cu obsevațiune că și acest indem se găsește numai în stilul cel neîngrijit al germanilor din Austria, ale căror jurnale sunt uneori tot așa de rău scrise, în comparare cu cele prusiene, ca jurnalele române austriece în comparare cu cele din România liberă. Transilvani a își începe ... în opoziție cu oricare alta. Prin urmare, când zice Transilvania ; "Începem acest no. cu lucrările adunării generale din anul 1867, pentru că aceleași trebuie să se publice", aceasta ar presupune, că a fost vorba să se ...
... contrariate sunt: mai întâi, pierderea treptată a memoriei, ș-apoi o indiferență din ce în ce mai mare pentru tot ce ne înconjoară..." ( se aude în coridorul din fund zbârnâitura unei sonerii electrice. Victor se oprește din citire pentru a reflecta. Zbârnâitura se repetă prelungit, apoi cu pauze scurte și cu un tact muzical și nervos. Victor trezit din reflecțile lui privește galeș spre fund. ) Voila, voila, on ... eu să te-ntreb? Să te las în pace? ( se aude soneria în stânga de trei ori scurt și glasul Fifinii strigând: Lizo! Victor tresare, se oprește din periat hainele și peria îi scapă din mână și cade pe scaunul cu pălăria. Se ridică degrabă, ia pălăria; o îndreptează cât poate, strânge, cu ajutorul Lizei, hainele, se răpede la ușa din stânga, pe care o găsește încuiată, apoi la ușa din dreapta, o deschide și aruncă, printr-însa, hainele, pălăria și peria ... Victor rămâne înmărmurit la vederea Fifinii. ) LIZA ( stăpânindu-și emoția ): Aici, coconiță, așteptam să deschideți. ( intră la stânga, aruncând o căutătură lui Victor, care nu se mișcă din loc. ) FIFINA: Garçon! ( Victor tresare și se ...
Nicolae Gane - Domnița Ruxandra
... mâni. Mitropolitul începu slujba divină; bolta Trei Ierarhilor răsuna de cântări; frunțile credincioșilor erau plecate spre pământ, când, deodată, întocmai ca o nălucă venită nu se știe cum și de unde, apăru dinaintea domniței Ruxandra un necunoscut, care, dându-i o ramură verde, îi zise: Acela căruia cerul te-a menit ... În zadar însă arcașii și pușcașii, călăreții și pedeștrii înșirară drumurile, cutreierară pădurile, șesurile, munții și văile, păgânul nu lăsase nici urmă după el. Toți se întoarseră acasă încredințați că l-a înghițit pământul; numai povestea despre dânsul rămase la vetrele ostașilor. II Cine se zărește colo în depărtare, călare pe un cal negru, dar alb de spume, tăind în două apele Nistrului? Numai nările calului se văd uneori de printre valuri, însă pe nări el scoate suflet puternic care preface apa în stropi. Călărețul, înfipt în șea, se vede și el numai de la brâu în sus; el ține frâul cu mâna sigură, și fruntea sa nu se amețește de luciul amăgitor al undelor. Iată-l ajuns dincolo, pe mal; calul se scutură de apă, iar călărețul îi dezmiardă coama. Nu era însă sfârșit periculul pentru călător, căci dincolo de Nistru ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Florilor 2
... aceasta i-au trebuit să vie îmbrăcat cu blândĂ©țe și cu smerenie, ca nu doară viind cu altă slavă oarĂ©carea mai mare, să se spară oamenii și să fugă de dânsul, precum odinioară jidovii în muntele Sinaii, spăriindu-se, au fugit, neputând răbda groaza și mărirea lui. Că de ar avea cineva ochi ca aceia cu carii ca într-o oglindă, măcar cât de ... binele cel mare omul cel orb și nebun întru atâta cât nu l-au putut înturna cu nici un glas de strigare prorocească, ca să se întoarcă de pre calea rătăcirii. Pentru acĂ©iaș însuș Dumnezeu, întrupându-se, s-au apropiiat de cel ce fugiia, ca să-l întoarcă cătră sine; despre care lucru învață apostolul când zice că domnul Hristos n-au ... unul dintru vrăjmașii săi și fiind volnic ca să-l omoară, nu-l omoară, ci-l face șie-ș fiiu și moștean în casa sa. Așa au primit, drept acĂ©ia și mântuitoriul nostru, sămânța lui Avraam; iar de vei vrea cu puțintĂ©le cuvânte, ca să înțelegi la ce au ... ...