Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ÎN SCRIS

 Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 652 pentru ÎN SCRIS.

Paul Zarifopol - Paradisul suspinelor

... unei realități intime. Vrui să strig, dar îmi fu teamă de zgomot, teamă să aflu că glasul putea să nu fie al nimănui din clipa în care nu mai avea nici un sens să fie al meu. Este risipirea ființei, așa cum se face ea în vis și în singurătate. Și risipirea aceasta e poezie și e frumusețe. În această risipire, fatal, impresiile se ascut. Aceasta e logica acestei arte. Să nu ne irităm, ci, înțelept, să ne pregătim pentru plăceri și înțelegeri nouă ... Și Vinea e moderat și, am zice: prudent. La el fabula e destul de aparentă; mai aparentă decât intențiile fundamentale ale artistului. Încă! Fără îndoială: în acea săpare studioasă a impresiei stă, implicată, congediarea fabulei. Tăcerea năștea ca un freamăt în urechile ei și umplea casa pustie. Înfricoșată totuși, își urmă pașii pe treptele trosnitoare până jos, trase drugul și deschise poarta sonoră pe lângă care ... fondat, care să ne oprească de a scoate plăceri artistice din relativa incoerență a visului, din exagerarea impresiilor, din subtila gândire în pure imagini? Altminteri, rămânând în ...

 

Dimitrie Anghel - Aducerile-aminte...

... Dimitrie Anghel - Aducerile-aminte... Aducerile-aminte... de Dimitrie Anghel Publicată în Tribuna [Arad], XIV, 231, 28 oct. [10 nov.] 1910, p. 1—2 Eram doi călători în pustiul larg al lumei, și întîmplările ne aruncase ca pe doi naufragiați pe coasta unei furtunoase mări. Averi nu pierdusem în acest naufragiu nici unul, nici celalt; pentru bunul cuvînt că eram săraci amîndoi și că tot avutul nostru nu era făcut decît din luciu de ... aerul cu țipetele lor stridente. Din spre port, glasul geamandurii străbătea sfîșietor la răstimpuri, ca glasul cuiva care se îneacă și cheamă după ajutor. Și în singurătatea aceea nețărmurită în care visam, ca un alt Ramses, scoborît dintr-o piramidă, un tînăr cu înfățișarea stranie venea să mă cerceteze. Fantazia șugubață a crivățului ... barbei lui enorme îi atîrna țurțuri, manta albă de beduin îi punea pe umeri, turban de muselină albă devenea gugiul, ghete de cleștar îi punea în picioare, și astfel, cînd se deschidea ușa, mi-l îmbrîncea în casă... La căldura salamandrei, omul fantastic de zăpadă se cobora din lumea lui polară și redevenea prietenul meu. Ceaiul cald îi redescleșta gura, și versurile ... ne strecuram ...

 

Cincinat Pavelescu - Mie însumi (Pavelescu, 3)

... Cincinat Pavelescu - Mie însumi (Pavelescu, 3) Mie însumi de Cincinat Pavelescu I Când prezidentul e-n ședință Și judecă pe îndelete, În camera de chibzuință Pe un dosar eu scriu sonete. II Avocatul gros și scurt Pe-o femeie vrea să-nchiză Pentru furt De făină sau ...

 

Alecu Russo - Palatul lui Duca-vodă

... flori roșii zugrăvite cu puțină artă; însă aceste vestigiuri arată că apartamentele au fost acoperite cu frescuri, peste care s-a lățit mai în urmă varul vandalismului călugăresc. În unghiul din fund, în dreapta camerei din fund, este o ușă foarte îngustă și scurtă care se deschide în zidul dinspre ogradă. O scăricică săpată în acel zid, și luminată numai prin o ferestruică rotundă, duce în o cameră numită iatacul doamnei , și care se găsește sub odaia lui vodă . Acea cameră misterioasă, boltită cu piatră, puțin ridicată și luminată prin două ... vatră. Ferestrele ei privesc în partea Prutului. Așadar, rândul de sus al palatului se compune din cinci camere, dintre care una tainică și subașezată. Intrarea în beciuri este pe din față, adică din partea ogrăzii. Ele sunt săpate în pământ, boltite și zidite de-a curmezișul palatului, în număr de cinci sau șase, dar nu au nimic remarcabil. Iar intrarea în tainițe se găsește în peretele palatului care privește spre oraș. O ușă mică, rotundă și ridicată de la pământ ca de vreo doi coți, duce într-un fel de ... mănăstiri.

 

Titu Maiorescu - Beția de cuvinte în "Revista Contimporană"

... mi ia aminte, dl Sion le numește... pentametre! În împrejurări normale nu ar fi iertat unui literat, fie chiar membru al Societății Academice Române, să scrie asemenea lucruri. Dar în starea în care se află dl Sion când scrie, și în care, precum vom vedea mai jos, se află și alți scriitori principali ai Revistei contimporane, asemenea fenomene trebuiesc privite mai mult cu un fel de ... interes psihologic. Dl Sion, în urma acelei stări, pare uneori a pierde conștiința sigură despre ceea ce face, scrie când f[...]nțeles, când în contrazicere, când cu o violență de expresii nemotivată, de exemplu pag. 22: „prima simptomă a perfecționării sufletului lui Conachi fu predilecțiunea sa ... casa lui Conachi adeseori, și ospitalitatea aceasta o plăteam cetindu-i câteodată vreo compunere...“ Demn de observat e dl Sion când se desfată în tăria expresiilor. La pag. 96, vorbind despre ochi, zice: „Cine nu și-a scăldat sufletul în deliciul acestor stele, care se zice să sunt scaunul sufletului și al inimii?“ A-și scălda sufletul în ...

 

Mihai Eminescu - Moș Iosif

... mâinile căzute cruciș peste genunchi, fruntea lui puternic lucrată căpătă prin acea poză aplecată un fel de arătare adâncită, părul prin poziția asta era urcat în sus, parte cădea fără ordine peste tâmple unele vițe umpleau fruntea cu argintul lor mătăsos, parte se mai ținea urcat, dară înfoiat în vechea lui ordine. Ochii, adânciți în boltiturile lor, păreau a fixa un punct sub încrețitele sprâncene, buzele gurii se umflase crețe în meditațiune, iară barba îndoită de aplecarea pieptului își răstea în sus capătul stufos și argintiu, dând întregii fețe o arătare nemulțumită și rebelă. Lumânarea subțire și încolăcită de ceară arămie care sta lipită de masa ... așadar lumea-i făcută pentru plăcerea fiecărui din centrele sale în aceeași măsură, fiecare zice că numai pentru el, și drept, căci el e tot în lume, dacă ar muri cu desăvârșire, lumea ar fi moartă pentru vecie. Cu deosebire naturile bogate trebuiau, după părerea lui, să fie în legătură cu o stea. Căci de ce nu sunt toți oamenii înțelepți și mari, gândea el, căci altfel sunt toți tot asemenea? Prin aceea se ... explice. Oricând venea ...

 

George Topîrceanu - Călimara

... privind cu spaimă spre fundul negrului abis, Va încerca, zădarnic poate, s-adune înșirată-n salbe Recolta de mărgăritare a viitoarelor nopți albe. În călimara asta nouă roiesc ca fluturii imagini Ce vor cădea cîndva inerte, pe cîmpul alb al unei pagini, Închipuiri neplăsmuite și gînduri negîndite încă Pe ... O ploaie miniaturală de-accente, virgule și puncte - Și-acele arabescuri pe care-o vagă fantezie Sau numai mîna mea distrată le zugrăvește pe hîrtie. În ea, tăcute și smerite, stau viitoarele regrete Alături de bilanțul zilei și de adresa unei fete; Scrisoarea de condoleanțe pe care, poate, o voi scrie ... Cu siguranță, peste-o lună sau peste-un an și jumătate, - Și toate cifrele arabe stau, de la 1 pîn' la 9, Amestecate și stupide, în călimara asta nouă... În cupa ei de întuneric dorm viitorul și prezentul, Cuvintele cu care, poate, îmi voi începe testamenul; O poliță abia schițată, un madrigal, o amintire A ...

 

Ion Luca Caragiale - Cadou...

... S-a pierdut ieri vineri, 23 decembre, înainte de amiazi, între stradele Popa Tatu, Știrbei-vodă și Calea Victoriei, o pietricică de briliant în valoare de 3—400 de lei. Cel ce o va găsi să o aducă la d. Stasache Panaiotopolu, strada... numărul... unde va primi o recompensă ... știi, nu face: un cadou de la nenea Andrei... Știi cât ține el la noi... — Firește... — Sunt curios, să vedem: se găsește? Dar în sfârșit, zi că nu se găsește... Atâta pagubă!... Dar de unde știi? poate că se găsește! Eu nu zic nimic. Dar el, văzând că tac ... că... nu se găsește. — Ba nu! zic; din contra. — Din contra? care va să zică, și dumneata ești de idee că se găsește? În sfârșit, ajungem acasă la nenea Stasache. Madam Panaiotopolu, mai nostimă decât totdeauna, mă primește cu amabilitatea-i cunoscută: — Dacă nu veneai, mă supăram foc ... cadou nenea Andrei... Cine ți-a spus ? — Nenea Stasache. — Închipuiește-ți! — Dar, zic eu, a publicat nenea Stasache în jurnale... poate că se găsește. — Ei, aș! — De unde știi d-ta că nu? întreabă bărbatul. — Cum o să se mai găsească ...

 

Mihai Eminescu - Fata-n grădina de aur

... de-acasă. Și sub un tei el de pe cal se dete, Se-ntinse leneș jos, pe iarba moale ­ Din tei se scutur flori în a lui plete Și mai că-i vine să nu se mai scoale. Și calu-i paște flori, purtând în spete Presunul lui și șeaua cu paftale, În valea de miros, de râuri plină, În umbra dulce bine-i de odină. De-a lui bătrân el își aduse-aminte, Cum îl lăsă și cum porni în lume, Dorind cu o iubire-așa fierbinte: O umbr,-un sunet, un nimic, un nume. L-apuc-un dor de țară și părinte, Tot ce ... duce-n ceruri lângă sori, Frumos ești tu, dar a ta nemurire Ființei trecătoare e pieire. El o privi atunci cu ochii țintă: În fața-i slabă ­ zâmbet dureros; Se face stea și iarăși se avântă În cerul nalt, în roiul luminos. Acolo toată noaptea stă de pândă, Și prin fereastă el privea duios, Cu o lumină dulce, tristă-clară, Să vadă umbra-i albă ... el se făcu o ploaie, ...

 

Grigore Alexandrescu - Răspunsul cometei

... Grigore Alexandrescu - Răspunsul cometei Răspunsul cometei de Grigore Alexandrescu Scris în palatul nostru de vară. 14 mai 1857      Iubit muritor,    Astăzi am priimit, Prin poștia cerească, Biletul tău pornit Din Țara Românească. Odată cunoșteam Subt nume ... v-a putut spune Că aveam pentru glob intenții așa bune. E netăgăduit C-a lui desființare De timp nepomenit Mi-era în cugetare, În cerc tot vițios Văzînd că se-nvîrtește, Și omul păcătos În rele mult sporește, Văzînd că jos la voi mulți oameni mari și buni, Lumei folositor, au trecut de nebuni, Au fost persecutați În vreme ce-au trăit, Și foarte lăudați După ce-au murit. Eu prea rău am urmat, Cînd am lăsat odată Pe Noe d-a ... de ani, fiindc-a mijlocit Ș-o grațioasă stea dintr-ale curții mele, Pentru cîțiva poeți ce casc gura la stele, Mă-nduplec în sfîrșit, astîmpăr al meu foc, Îmi pui caii la grajdi și coadele la toc. Numai luați măsuri, gîndiți și căutați De indulgența mea acum să ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de iunie

... la amicia ta, Și cântecele tale zburau la nemurire, Și nimeni nu le uită și nu le va uita! Tu n-ai murit de foame în trista ta cădere, Și n-ai văzut în lacrimi pe mumă-ta-n durere, Prin cântecele tale născuși neatârnat, Și Muza ta duioasă poet te-a consacrat, Dar ea totdeodată nu ... numai ca martor l-a zilelor banchete Și-o viață dureroasă în lume să târăști"... Iar când voia să fie de lauri coronată, În taină să se-ncline pe fruntea-ți inspirată, Puteai în candelabre s-aprinzi ca s-o primești, Făclii nenumărate, sub care să pălești, Cu tâmpla rezemată de mâini, o-ntreagă noapte, Și până despre ziuă ... după voință, s-alergi în lumea mare, Veneția să-ți cânte o dulce inspirare, Prin sălile dogale voios să rătăcești, Să zbori până la Lido în neagra ta gondolă, Cu fruntea luminată de-o sfântă-aureolă, Și plin de o iubire eternă, să iubești! Să-ți pierzi orice iluzii, ș-amorul ... cu ideal, Făcând pe a ta Muză în clipă să creeze Taverna-n care vinul să curgă ca un val, Alături cu palatul în ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>