Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru A(SE)ARUNCA
Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 834 pentru A(SE)ARUNCA.
Ion Luca Caragiale - Istoria unei epigrafe
... fetițe... Buni de spânzurat, pre legea mea. Ultima frază a gazetei republicane făcu asupra d-lui Boliac efectul unui pumnal înfipt în ânimă. Se rădică iute și 'ncepu să-și străbată 'n lung și 'n lat camera. Sângele i se urcase la cap, ochii îi scânteiau, mișcările-i erau scurte și nervoase, și, din când în când, se bătea cu pumnul în piept. Rostogolindu-se 'n pieptul lui fără să poată găsi o ieșire, pasiunea se âmfla din ce în ce. O ! să-l fi văzut, domnilor !... Ce sublimă furoare politică ! Zece minute trecură făr'a se auzi din gura lui nervoasă și spumată o silabă măcar. Își frângea mânile, își mușca degetele, își lovea și-apoi mângâia fruntea. Furoarea ajunsese la ... zise d. Boliac cu aerul ce de sicur trebue să fi avut Archimede când a strigat Evrika; - scrie ! am să-i sfărâm ! Secretarul se reașeză, muiă condeiul și fu gata. D. Boliac își trase cu sete respirarea și spre ușurarea lui sufletească, esclamă celebra epigrafă: Imperiul vine, vine la ... și, d'atunci, o citește lumea în capul fiăcăreia din rubricele Trompettei; d'atunci ziarul d-lui Boliac ...
... fi și ei bogați, N-or cere la străini! Nu vor trăi sub cort în fum, Nu-i vor cerși copiii-n drum, Nevasta lui se va-ntrema; Și vor avea și ei ce da Săracilor de-acum! El strânge banii mai cu foc, Și pleacă, beat de mult noroc, Și ... galben râu. Cum iei pământul în galop Și cum te-așterni ca un potop De trăsnete-n pustiu! Știa pustiul de noi doi Și zarea se-ngrozea de noi Și tu de-acum al cui vei fi? Și cine te va mai scuti De vânturi și de ploi? Nu vor grăi ... meu, Să mori tu, cel crescut de noi!... Ia-ți banii, pașă! Sunt sărac, Dar fără cal eu ce să fac: Dă-mi calul înapoi! Se-ncruntă pașa: Ești nebun? Voiești pe ianiceri să-i pun Să te de-a câinilor? Așa! E calul meu, și n-aștepta De ... primesc Ce bine-mi poți tu da? Dă pașa semn. Să-l dezbrăcați Și binele în vergi i-l dați! Sar eunucii, vin, îl prind Se-ntoarce-arabul răsărind Cu ochii înghețați... El scoate grabnic un pumnal, Și-un val de sânge, roșu val De sânge cald a izvorât ...
Titu Maiorescu - Poezii populare române
... toate le devine o proprietate: fapta lui devine fapta lor, el însuș piere necunoscut. Cea mai adâncă simțire numai îl silește astfel a se arunca afară din sine, și de aceea din poezia lui îți vorbește însăș durerea și însăș bucuria, dar nu un individ care sufere, un individ care ... poporul ar fi nesimțitor la asemenea lucruri; dar el când face poezie, nu face politică, când inima îi saltă, încetează sarcina reflecției. Și la români se găsesc poezii contra Rusiei și a Austriei, dar nu fiindcă Rusia este "cnuta colosală de la nord" și Austria "despoticul absolutism", ci fiindcă ... și publicul "din societate" s-ar înșela foarte mult când ar crede că simțimântul naiv al poporului nu este compatibil cu ideile cele înalte. Lumea se poate aprofunda tot așa de bine pe calea inimei ca și pe calea reflecției, și din aceea că poporul își exprimă numai simțirile sale nu ... neatinsă, Și o inimă fecioară Ca apa de la izvoară. (pag. 309) Sus în vârf de brăduleț S-a oprit un șoimuleț, El se uită drept în soare Tot mișcând din aripioare. Jos, la trunchiul bradului, Crește floarea fagului, Ea de soare se ...
Ioan Slavici - Doi feți cu stea în frunte
... n-avu încotro, își călcă pe inimă și porunci să o îngroape în pământ până la sânișori, rămânând așa în ochii lumii, pentru ca să se știe ce e aceea când cineva cutează să înșele pe un fecior de împărat. Într-altă zi, apoi, se făcu pe gândul vitregei. Feciorul de împărat se cunună a doua oară și iarăși răsunară veseliile de nuntă trei zile și trei nopți. Hei! dar nu e darul lui Dumnezeu pe ... Și apoi crescură paltinii, crescură cum alți paltini nu cresc: în fiecare zi un an, în fiecare noapte alt an, iară în crepetul zorilor, când se strâng stelele pe cer, trei ani într-o clipită. Când se împliniră trei zile și trei nopți, cei doi paltini erau mândri și nalți, ridicându-se cu crengile lor până la fereastra împăratului. Și apoi, când adia vântul și se mișcau frunzele, împăratul asculta, asculta zile întregi la șoptirea lor. Îi părea că aude un suspin neîncetat, ca o plângere pusă în vorbe neînțelese, pe ... gură. Să fie pe voia ta; să stârpim paltinii: dar din unul să facem un pat pentru mine, din altul un pat pentru tine. Împărăteasa se
... ci cârciuma lui Ghiță. Iară pentru Ghiță cârciuma era cu noroc. Patru zile pe săptămână, de marți seară până sâmbătă, era mereu plină, și toți se opreau la cârciuma lui Ghiță, și toți luau câte ceva, și toți plăteau cinstit. Sâmbătă de cu seară locul se deșerta, și Ghiță, ajungând să mai răsufle, se punea cu Ana și cu bătrâna să numere banii, și atunci el privea la Ana, Ana privea la el, amândoi priveau la cei doi copilași ... la câmpia nesfârșită, afară de câțiva arini ce stăteau grămadă din jos pe podul de piatră, nu zăreai decât iarbă și mărăcini. La deal valea se strâmtează din ce în ce mai mult; dar aici vederile sunt multe și deosebite: de-a lungul râulețului se întind două șiruri de sălcii și de răchite, care se îndeasă mereu, până se pierd în crângul din fundul văii; pe culmea dealului de la stânga, despre Ineu, se ivește pe ici, pe colo marginea unei păduri de stejar, iară pe dealul de la dreapta stau răzlețe rămășițele încă nestârpite ale unei alte păduri ... muntele Bihorului, de pe ale cărui culmi troienite ...
Ion Luca Caragiale - Monopol...
... ajunge s-avem și o S.P.O. 4.10... Am pornit. Mergem și înaintăm domol în sus spre Ruginoasa, și ne apropiem de culme. Soarele, aplecându-se către piscurile Ceahlăului, se ascunde după grămezi uriașe de nouri, cari se tot ridică una peste alta venind dimpotrivă, pe când largile adâncături din dreapta urcușului nostru se-nvăluiesc treptat în umbră. Blânda melancolie a țarinelor moldovenești - un cântec de neam mâhnit, din glas copilăresc, ajungând la mine limpede din de ... toata dreptatea... De trei ori binecuvântat, diluviu! 1) ad rem: căldurile au fost, ce-i drept, foarte tari și înainte de vreme; 2) ad locum: se spală Iașii; nu-i vorbă, Iașii sunt un târg tare curat; dar orșicât, cineva, cât de curat să fie, tot nu strică să se și spele din când în când; măcar dacă nu se spală singur, să se lase spălat, și 3) ad personam: servitoarea bunelor mele gazde a avut ingenioasa inspirație să pună la gurile zgheaburilor toate cofele și putinile ... al... ac'... (gondola se clatină) al... ac'cololului!... Ne-am oprit. Ne pupăm în gondolă ca doi patricieni de pe timpul ilustrului doge Francesco Morosini. ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fata moșului
... călătorilor și pleacă toți bombănind: "Mai bine am fi băut dintr-o mocirlă, zvânta-ți-ar Dumnezeu apele tale amare și spurcate!" Abia când i se mai ținea viața într-un fir de păr, ajunse unchiașul la poarta de argint a Sfintei Vineri. Și cum se apropie de ea, Murga se trase înapoi spăimântată de-așa mândrețe, c-o fi având dobitocul abur în loc de suflet, dar văzul e tot văz. Peste porți, mai dincolo ... spuzeala de stele, nici zorile cu revărsatul lor, nici curcubeiele n-ar fi întrecut acest palat, minunea minunilor. În pragul porții bâzâia o albină, care se roti o dată și trecu în pasăre, se roti a doua oară și se prefăcu într-o ciută, se roti a treia oară și se prefăcu într-o fecioară albă ca laptele, cu părul ca un abur auriu. — Intră, îi zise ea, intră, că trebuie să fii om bun ... mine. Moșul, cioc-boc, până dădu de buzele cazanului. Și când îl scoase de-o șchioapă, părul înflori. Când îl scoase de două palme, părul se scutură. Iar de-l scoase pe de-a întregul, părul legă pere care crescură cât pumnul, ...
... aminte de femeie. Și, cum dezgropa țărâna, așa își dezgropa în minte trecutul lui, viața lui singuratică, petrecută aici, între câțiva pereți. Da, era bătrân, se simțea mai slab, i-ar fi prins bine tovărășia unei ființe; și, totuși, când se gândea să mai amestece încă pe cineva în treburile și în mersul traiului zilnic, parcă se cutremura. De când era pe pământ, își ducea rostul singur; de ce s-ar lenevi tocmai la sfârșit? Dar lacrimile femeii îi muiau inima... Dădu ... la vie, un petic de vie ce avea la deal, nu tocmai departe; băietanul, vărul Smarandei, rămăsese să mănânce cu dânsa. Și cum da să se ducă, se sculă în picioare și se apropie de nevasta lui Cuhulea: — Zi, tot nu vrei? — Nu. Flăcăul o apucă de umeri și o întoarse bine spre el: — Uită ... s-a ferit; văru-său s-a dus, iar dânsa a rămas cu capul în mâini, ca amețită. De mult se împotrivea patimii acesteia, dar vedea bine că se sfârșise, trebuia să cadă, tocmai acum, când își legase viața în fața lui Dumnezeu de un altul. Pe drum, băietanul
Dimitrie Bolintineanu - Codrul Cosminului
... robit Unei vieți trândave ce l-a umilit! Cel brav nu s-abate când cel rău îl frânge, Ci cu arma-n mână se îmbată-n sânge." Astfel strigă Ștefan și cu bravii săi Pleacă cu urgie la Cosmin în văi. Au intrat polonii pe văi la Cosmin; Între ... Gândul lor întrece pasurile lor, Către dulcea țară alergând cu dor. Dar mai sus de măguri cei din țară vin, Herăstrez stejarii câți pe râpi se-nclin; P-ale lor tulpine aninați îi lasă; Iar mai jos de dânșii armiile pasă. Un semnal, și-aceste cete vor pieri. Soarele dispare... Ceru ... Umbra se mărește... Aerul tăiat, Strâns, s-aruncă-n valuri, vâjâie turbat. Muntele tresare! Trăsnete, mugiri, Șuierări bizare, vaiete, răcniri Să ridic în aer, cresc, se variază, Și, din munte-n munte, trec, se repetează, Brazii vechi ca lumea peste tot s-abat, Cad din râpă-n râpă; orișiunde bat, Stâncile, pe cale, gem, trăsnesc și saltă, Se sfărâmă, pleacă, bubuiesc, tresaltă... Cerul și pământul parcă se lovesc, Parcă se confundă și se nimicesc. Și-unde se revarsă pe văile-adânci, Alți munți ...
... adunare, La luptă, sau la teatru, când în public venea S-arunce discul departe, și să puie sub picioare Pe luptătorii aceia ce cu dânsul se punea. Și cu câtă mulțumire îl priveam încălecat Pe un cal de al Eladei, fugar întocmai ca vântul, Zburând el mai înainte la hotarul însemnat ... trebuiești mie; Măcar că eu Afroditei gândeam să te hărăzesc, Dar de-acum ca și pe mine ajungă-te-a ei urgie! Sfarme-se a tale țanduri de spumegatele maluri, Ca să nu rămâi tu martor suferințelor ce-am tras; Ah! de-ar putea să s-afunde ... și suspină în zadar, Iubindu-l încă pe dânsul, și de dânsul înșelată, Iertându-i și necredința ce m-au chinuit amar... Poate atunci să se-ndure văzându-mă la pieire, Să-mi zică: Safo amată, trăiește să te iubesc... Dar ce-am zis! pe dânsul astăzi măcar că aici nu ... ascultați, fecioare! Un zgomot departe aud că vuiește, Parcă despre Lesbos alergând îmi pare. Priviți, o, fecioare! pe Faun zăresc, Din munte la vale parcă se pogoară, Întinzându-mi mâna... Ah! dar m-amăgesc, Nu-i nime, și moartea iarăși mă-nfioară; Nu s-aude altă decât vuind marea. Plângeți dar
... adunare, La luptă, sau la teatru, când în public venea S-arunce discul departe, și să puie sub picioare Pe luptătorii aceia ce cu dânsul se punea. Și cu câtă mulțumire îl priveam încălecat Pe un cal de al Eladei, fugar întocmai ca vântul, Zburând el mai înainte la hotarul însemnat ... trebuiești mie; Măcar că eu Afroditei gândeam să te hărăzesc, Dar de-acum ca și pe mine ajungă-te-a ei urgie! Sfarme-se a tale țanduri de spumegatele maluri, Ca să nu rămâi tu martor suferințelor ce-am tras; Ah! de-ar putea să s-afunde ... și suspină în zadar, Iubindu-l încă pe dânsul, și de dânsul înșelată, Iertându-i și necredința ce m-au chinuit amar... Poate atunci să se-ndure văzându-mă la pieire, Să-mi zică: Safo amată, trăiește să te iubesc... Dar ce-am zis! pe dânsul astăzi măcar că aici nu ... ascultați, fecioare! Un zgomot departe aud că vuiește, Parcă despre Lesbos alergând îmi pare. Priviți, o, fecioare! pe Faun zăresc, Din munte la vale parcă se pogoară, Întinzându-mi mâna... Ah! dar m-amăgesc, Nu-i nime, și moartea iarăși mă-nfioară; Nu s-aude altă decât vuind marea. Plângeți dar