Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CAM PE LA
Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 390 pentru CAM PE LA.
Duiliu Zamfirescu - Tănase Scatiu
... sui în trăsură, ca un porc? — Poi ce să fac? — Să te ia dracu, asta să faci. Nu poți să te cobori de pe capră în trăsură? Stoica se uită cam urât la priporul ce se întindea din vârful caprei. Se simțea în ce hal era și nu-i venea deloc la îndemânăsă încerce. Pe când el se lupta să intre sub coș, caii mișcarătrăsura. Vălătuc, Stoica se rostogoli în noroi. — Na!... avu el vreme să rostească. Furia lui ... meu e de vină... Ea se sculă să iasă, vrând să înlăture o nouă furtună ce se pregătea, când tocmai intră feciorul și-i pofti la masă. Era în postul Crăciunului și din întâmplare se potrivise să fie tocmai într-o miercuri. Aburul de la supă se ridica pânăla lumina lămpii, umplând camera de miros de bucate. Fiecarese așeză la locul său, madama, fetița, Tincuța, Tănase încapul mesei și la un colț d-l Nae, care acuma devenise îngrijitorul Ciulnițeilor, numai un loc rămase gol. — Ai chemat pe coana mare? întrebă Tincuța pe fecior. — Am chemat-o, cuconiță. Tănase dete dușcă ...
Ion Luca Caragiale - Ultima emisiune
... acuma. Persoana care a intrat și întreabă de domnul Tomița este domnul Iancu Bucătarul. E un om ca de șaizeci de ani; dar cam prea trecut pentru vârsta lui. A și pătimit multe. De mic, fiind copilul unui rob, bucătar vestit pe vremea lui, a învățat arta culinară de la tată-său, pe care l-a moștenit întrecându-l în talente. De aceea, a fost un moment când casele boierești se băteau care mai ... lăsau; a-ndoit, a-ntreit dozele... degeabal în sfârșit, odată, ce să te pomenești, a-nceput să aibă tremurături la mâni și așa, un fel de amețeli, și noaptea să viseze urât. Odată a căzut pe mașina de bucate și s-a ars la obraz. A trebuit în cele din urmă să renunțe la arta lui, căci oriunde intra, i se întâmpla să-i vie amețeală pe mașină... Acuma, de vreo câțiva ani, ce să facă?... Cere... Și nu-l slăbesc purdalnicele de friguri! D. Iancu își comandă doza de rachiu de ... lui, de colo până colo, ...
Cincinat Pavelescu - Lui N. Dunăreanu
... Cincinat Pavelescu - Lui N. Dunăreanu Lui N. Dunăreanu de Cincinat Pavelescu I La o șezătoare literară de la Tulcea scriitorul Dunăreanu citind o frumoasă nuvelă, dar cam lungă, eu am improvizat această glumă după sfârșitul citirii Când a-nceput nuvela Dunăreanu, Era la cârmă încă Brătianu; Dar, când sfârși bucata Dunăr... escu Venise generalul Averescu! II Pentru a satisface pe Dunăreanu, careși dase multă osteneală și cu citirea nuvelei sale, și cu organizarea primirii noastre, i-am mai făcut următorul catren la șezătoarea din Tulcea. Eu v-am citit ca să v-ajungă! Amicul Dunăreanu o să spună. Însă nuvela lui, dacă e lungă, Are o scuză ...
Alexandru Odobescu - Pseudo-Kynegetikos
... a o îndrepta pe cea mai nimerită linie; pe când tu dresai, de mic și cu o minunată răbdare, pe prepelicarul tău, ca să asculte la semnalele consacrate: Pst! Pil! și Aport!; pe când tu, în fine, studiai cu luare-aminte caracterele fizice și etice ale celor mai obicinuite subiecte însuflețite de vânătoare, eu, ca un nevânător ce ... Vlad, în căruța căruia ai adormit tu adesea, pe când el, cu ochi de vulpe, zărea creștetul delicat al dropiei mișcând printre fulgii coliliei, nici pe bietul Gheorghe Giantă, cel care, cu o rugină de pușcă pe care orice vânător ar fi azvârlit-o în gunoi, nimerea mai bine decât altul cu o carabină ghintuită, și care pe mine, nemernicul, m-a dus de multe ori cu vânat, la conacul de amiazi. În cartea-ți plină de reguli tehnice și de învățături doctrinarii, tu vorbești, amice, cu despreț superb despre toate acele petreceri cinegetice ... netedă a orizontelui, se profilează, ca mușuroaie de cârtițe uriașe, movilele, a căror urzeală e taina trecutului și podoaba pustietății. De la movila Neacșului de pe
Ion Luca Caragiale - Cănuță om sucit
... l omoare doar. De omorât nu l-a omorât jupânul, că jupânul nu era om așa de rău... Dar... - Unde ai căzut, ticălosule? - La colț la ulicioară. - Pentru ce ai apucat pân ulicioară, afurisitule? Nu puteai merge pe podul Mogoșoaii, pe unde e măturat și cu cenușă pe jos? Ai? - Ca să nu mai ocolesc, jupâne! - Să nu mai ocolești?... Ți-e lene să umbli, mișelule!... Patruzeci de franci!... Face pielea ta câtă ... fi, plătește bărbatu-meu când o trece pe aici. - E cam de mult, zice jupânul zaharisind și mai tare tonul. De! cu vremea asta, și la noi, negustorii, nu prea merge... Eu zic, coniță, mai bine să așteptăm băiatul... zău! mai bine să așteptăm băiatul. - Care va să zică nu am ... d. Popescu?... Un ceas pentru o palmă de loc?... - Am dat pe podul Mogoșoaii, jupâne; pân ulicioară alunecă. - Pe podul Mogoșoaiei?... ca să caști gura la prâvălii!... Și șart! part! o pereche de palme fierbinți peste urechile degerate… Desigur numai din pricina firii lui pe dos, i s-a părut lui Cănuță două palme mult mai dureroase decât bătaia de deunăzi. Deunăzi, după atâta pisăgeală, se culcase fără
Alexei Mateevici - Toamna (Mateevici)
... mira văzând că așa un om mintios și cu dare de mână în mijlocul sătenilor se sfădește cu femeia mai în toată ziua. Mama Zamfira, pe lângă că era cam nesilitoare la lucru, mai era și cam rea la gură și iubitoare de fel de fel de vorbe atât bune, cât și rele, pe care le purta prin mahalalele satului. Asta îl făcea pe moșu Dumitru s-o urască pe mama Zamfira încă și mai mult, încât moșu foarte arareori se unea cu ea și mereu căuta capăt de gâlceavă. Și acu moșului îi veniră ... bănuți de argint și-i aruncă în mijlocul băiețăraiei. Și multă vreme după asta băieții caută bănuții în colbul drumului, țipând și bătându-se de la ei. Oamenii cei mai așezați, mai cu dare de mână, de la biserică se împrăștie pe acasă. Mulți din ei se mai duc pe ospeți pe la rude și pe la prieteni să mai bea vreo câteva păhăruțe de vin, că-i păcat să nu bei nimic în ziua de duminică, — așa-i ziua asta ... trebuie să mai bei vin, măcar câtuși de puțin, să te mai veselești, căci altfel îl bucuri pe ucigă-l crucea. Asta-i dat de
Panait Istrati - Ciulinii Bărăganului
... toate țările locuite de români, și care se adresează aceluia ce-și ingăduie prea multe libertăți în public: — Ia ascultă, mă! ce, te crezi pe Bărăgan...? Căci Bărăganul e singuratec. Pe spinarea lui, nici un copac! Și de la un puț la altul, ai tot timpul să mori de sete. Nici de foame nu te apără. Dar dacă cumva ești înarmat contra acestor două nevoi ale gurii ... viața lui e grea, și el nădăjduiește mereu că cineva va veni poate odată să-i arate cum ar putea să muncească mai cu folos pe îndărătnicul lui de Bărăgan. Visări, gânduri, înălțare și pântec gol, iată ce dă gravitate omului născut pe Bărăgan — această pustietate care ascunde apa în străfundul ei și unde nimic nu răsare de la sine, nimic, în afară de ciulini. * * Nu e vorba de acei scaieți care cresc ca păpușoiul și fac o frumoasă floare liliachie, ca un pămătuf ... cerească, ce mai! Bărbați, femei și copii, goi până peste genunchi, cu traista după gât, se-mprăștiau în trăgători, înaintând cât mai încet cu putință pe câmpul înecat, fiecare cu un cazan vechi desfundat
Ion Luca Caragiale - Autoritate
... „că profesorii erau proști", nu se predă un curs de maniere — asta ar fi antidemocrație. El se afla acuma de vreo câteva zile la București. Nu cunoștea aci pe nimeni altul decât pe un băiat de la o mare băcănie, un fost tovarăș al lui din școala primară. Acesta urmase numai două clase începătoare, venise acu șapte ani cu tată-său aici ... îmbrăcăminte de sus până jos. Mi-a părut destul de bine, și cu multă bucurie a doua zi m-am dus la întâlnire să comunic tânărului buna veste. Era foarte palid de astă dată, foarte obosit; glasul slab de tot; cam tremura și înghițea mereu în sec. I-am recomandat să nu fumeze așa de mult pe nemâncate, pentru că atribuiam abuzului de tutun starea lui manifest maladivă. Mi-a răspuns că nu a fumat astăzi de loc ... să ies, iată că intră pe ușe, cine? vechea mea cunoștință, d. Nicu Ionescu. Toți încep să râză. Unul zice: când vorbești de lup, Nicu la ușe! nu înțelegeam... Am simțit însă numaidecât că d. Nicu Ionescu era aci ca ...
Ion Luca Caragiale - A zecea muză
... noi modernii de metodici pe lângă antici! Ba, pentru mândria noastră națională, nu mă sfiesc a spune: cât suntem de metodici noi românii pe lângă moderni! Nu vrea Melpomena să dea și pe la noi? Face nazuri Talia? Atâta pagubă! 1.200 lei... și curg capodoperile. Nu avem talente pentru poezia dramatică? nu-i adevărat! 1.200 lei â ... să-mi constat apariția câtorva fire albe în barbă; Având în vedere că pestrițătura ce mă amenință mă supără foarte mult; Având în vedere că pe de o parte m-am convins, prin experiența altora, că văpseaua pe dinafară lasă multe lacune regretabile la rădăcina firului, iar pe de alta că coloarea se schimbă după variațiile timpului, așa că sunt poznași cari prezic ploaia și vremea bună pe unele bărbi mai sigur decât dumneata și mine pe cel mai sensibil aneroid; Având în vedere că aplicația doftoriilor exteme e mai belalie și cere prea mult timp; M-am hotărât a da ... văpsea de păr de luat pe dinăuntru. Mă mulțumesc cu orce nuanță, numai durabilă să fie și să-mi permită a dormi nelegat ...
Anton Pann - Norocul și mintea
... într-unul nu-i de băutură, Măcar rachiu numai să-mi arunc în gură. Apoi ia-n căciulă din mărgăritare Ș-înșirînd ca-n ață pe iarbă d-a mare, Le puse la capre ca niște mărgele Și, lăsînd comoara, a plecat cu ele. lar Norocul care silința-și pusese Pe nebun să-l facă precum să prinsese, Aduce îndată prin aceasta vale Negustori să treacă cu marfă pe cale, Ce venea atuncea c-o sută cămile. Dintr-o depărtare d-o lună de zile, Și fiind cam seară, au vrut să rămîie Aci cu ciobanu-mpreună l să mîie. Așa descărcară cămilele sale, Dînd drumul să pască p-acea lungă vale. Dup ... fie, Numai să am voie pînă mă voi duce Să-ntreb de voiește și fiu-ml cel dulce. Ș-în prînzul acesta după ce cinstiră Pe neguțătorul și îl omeniră, Cînd vru să se ducă, îl petrec grămadă Și duce la mare cu mîndră paradă. Aci cum sosește, la fiul său spune De va să se-nsoare și să se cunune. El, nerodul, fuse la ...
Mihail Kogălniceanu - Iluzii pierdute. Un întâi amor
... nume, dar însemnează o femeie a căreia numai urechile, rareori și ochii, îi sunt curate, care sufere tot, numai să nu-i zici pe nume, care, când vede PassĂ©-minuit la teatru, sau se trage în fundul lojiei, sau își astupă urechile și fuge cât poate, strigând: " Ah, ma chere! quelle piece de cabarÄ™t! " Și ... Însurații, deși însurați, nu lipseau de a fi și oameni plăcuți. Domnișorii neînsurați, într-o rivalitate ușoară, făceau asalt de duh și contribuau la plăcerea obștească; nimine însă nu căuta a domni asupra altuia prin însemnări atingătoare, nimine nu venea la personalități cum îi obiceiul pământului. Damele ca castelanele din veacul de mijloc erau judecătoare și, prin dulcele lor zâmbet, răsplăteau pe acei care se deosebeau mai mult, iar prin reflecțiile lor de bun gust, fine și drepte, înviau societatea. O adunare cât de bine alcătuită să ... a zice că aceste virtuți lipsesc în preadulcea țara noastră? Tocmai pentru că se vorbește așa de mult de dânsele, tocmai de aceea lipsesc, și la zisele mele dau dovezi așa de lămurite ca de două ori două. Sunt mulți care au necontenit cinstea în gură și palmele ...