Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru DA' DE UNDE!

 Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 1035 pentru DA' DE UNDE!.

George Coșbuc - Legenda trandafirilor

... George Coşbuc - Legenda trandafirilor Legenda trandafirilor de George Coșbuc O mamă tânără-ntr-un sat Al Indiei, trăia iubită De soțul ei și fericită De multe câte i s-au dat. Statornică-i trecea viața, Cum trece-n farmec dimineața P-un câmp frumos și plin de flori. Și i-au dat zeii-ndurători Un copilaș, ca el să fie Cea mai înaltă bucurie În traiul ei de rău scutit. Dar într-o zi s-a-mbolnăvit Cel dezmierdat din mână-n mână, Și s-a zbătut o săptămână ... hohot tânguios de plâns, Obrazul și-l lipește strâns De piatra cea din veac cioplită. Tu, patimă nebiruită A dragostei, ce-o ai de noi, Părinte! de ne dai un bine De ce-l ceri iarăși înapoi? O, lasă-mi viu copilul, Doamne! De ce m-alungi tu cu dureri Din ziua caldei primăveri În noaptea pustiitei toamne? Și-atunci prin templul luminat Un sunet vâjâind scoboară, Ca mulți ... a ridicat Un vuiet aspru de furtună Și-un glas puternic: Ești nebună Vreai întuneric? Dar să-mi spui, Poți face-ntunecime plină, În locul unde

 

Emil Gârleanu - Fugitul

... Emil Gârleanu - Fugitul Fugitul de Emil Gârleanu Aduși în odaie, de către aghiotant, rămân amândoi în fața ofițerului de serviciu. Bătrâna e mărunțică, plecată puțin de șale; de sub bariz de-abia i se zărește fața suptă. Își are sumăieșul pe umeri; mâinile și le ține una deasupra celeilalte. Băietanul e înalt, bine legat, dar cam ... zăvorul și numai ce-l văd cu mantaua peste mondir, cu șapca în cap și în mână cu tesaca, fără curea. Mamă, îmi zice el... Da era tare abătut, mamă, îmi zice el, am venit să-mi dai un franc de parale, să plătesc ceva la cazarmie. , eu l-am crezut, păcatele mele, că numai pe el îl am. Și atâta aveam, un franc de ... am căutat, și am întrebat, și unde n-am umblat! Numai unul Dumnezeu știe! Așa îmi pierdusem nădejdea. L-am crezut mort și pace bună! Da numai uite că Dumnezeu mi l-o întors, s-o îndurat de bătrânețele mele. Alaltăseară, tocmai ieșisem să torn apă în treucă la niște porci, că am trei porci, să nu vă supărați, domnule colonel, ista, domnule ... căpitan, am avut și-o văcuță,

 

George Coșbuc - Fata craiului din cetini

... George Coşbuc - Fata craiului din cetini Fata craiului din cetini de George Coșbuc Un colț întreg de lume s-a fost înspăimântat De spada și curajul lui Tabără-mpărat, Domn mare și puternic din țara cu nenorii. El trece-n șir de taberi cum trec secerătorii Prin holdele răscoapte; cu brațul său robust Deschide-o cale lată pe unde-i drum îngust Și zboară fortunatec prin rândurile dese Și-n veci cu biruință din grele taberi iese. Deci dusu-mi-s-a veste ... Și sforăie și bate în țărnă cu piciorul Și nu mai vrea să plece. Descalecă feciorul Și-n jur privește: vede o babă, care sta De cârje răzimată și care-apoi era Mai slabă decât moartea cu fața schimosâtă, Cu mâini ca reschitoarea și-așa de mult urâtă, Încât de groază Grangur privirea și-a-nturnat; Iar baba-nhoalbă ochii și-i zice așezat: De ce te tulburi oare și te ferești de mine, Căci eu din moarte scos-am pe mulți viteji ca tine Și-am fost sfătuitoare la multe vitejii... Dar unde

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a IV

... În turcime, trupuri polignește, Rânduri întregi prăvale ș-oboară, Taie, surpă, dar mai mult stropșește, Ș-altă nu vezi făr' trupuri tăiate Zăcând în bălți de sânge necate. Vlad ca ș-un leu întărâtat foarte, Ce, de vânători luat în goană, Deacă să vede cu câni de-o parte Iar' de alta cu mreaja vicleană Împresurat, unde-i cea mai mare Grămadă de câni, acolo sare Și dorind să-ș' facă-izbândă-amară, Pe care cumu-i vine nainte Frânge, spintecă,-încoalță, ș-înghiară, Când cu brânci groaznice ... cu dinte Apărându-să, sugrumă și ucide Și printre dânșii drumu-ș' deschide, Așa Vlad văzând că de toate Părți pe dânsul turcimea să scoală, Unde vede că-s mai îndesate Gloatele,-întracolĂ³ năvală, Învârtind arma-încolea ș-încoace Larg potec pintre păgâni-ș' face. În zădar Hamza oști împrăștiate ... ori cu ce moarte-așezată! Dacă estea-în Țarigrad s-auziră, Sultanului nime nu cutează A spune, măcĂ¡r că el să miră Unde logofătu-întârziază, Păn' ce-odată viziriu-îndrăznește Și lucru cum e povestește. Iar' tiranul aprins de mănie Că-au cutezat a grăi de ...

 

Vasile Alecsandri - Vulcan

... șirete, Spuneți nouă de Vulcan, Unde-i aprigul bogdan? [4] Dacă-ți spune voi cu drept, Răsări-v-ar flori la piept, Flori cu față de bujori Și cu ochi de pruncușori. Lucrul vostru să sporească, Pânzele să se-nălbească Cum e coala de hârtie Și floarea de iasomie. Iar de nu-ti grăi cu drept, Arde-v-ar dorul în piept, Lucrul să nu vă sporească, Pânzele să nu albească, Ci la soare să-nnegrească ... turcii purcedeau, La Galați ei se duceau, Lăsând îndărătul lor Pe luciul apelor Vălurele ușurele Și vârteje-n cercurele. Iar Vulcan se cufunda Până ce de fund el da. Când în fund el ce făcea? Brâul cu dinții-l rodea. Mână dreaptă-și desfăcea, Din picioare s-opintea La lumină de ieșea. Apoi greu el înota Și din gură cuvânta: ,,Sărăcuț, amar de mine! Căci un ajutor nu-mi vine Să mă scoată de la greu, Să-mi lungească veacul meu!" Iată, mări, că deodată, Îi răspunde-un glas de fată: ,,Voinicele, ține bine, Că eu vin, alerg la tine." Copilița sprintenică Sărea într-o luntricică Și cu mâinile vâslea, Pe Vulcan ...

 

Ion Luca Caragiale - Conu Leonida față cu reacțiunea

... Galibardi? EFIMIȚA: Sumedenie! LEONIDA: O mie, domnule, numa' o mie. EFIMIȚA: Ei! fugi că mor! și adică numa' cu o mie să... LEONIDA ( întrerupând-o ): Da, da' întreabă-mă să-ți spun ce fel de oameni sunt. EFIMIȚA: Ceva tot unul și unul. LEONIDA: Ăi mai prima, domnule, aleși pe sprinceană, care mai de care, cu pușca-n Dumnezeu; volintiri, mă rog: azi aici, mâine-n Focșani, ce-am avut și ce-am pierdut! EFIMIȚA: Ei! așa da ... mai curând republică, soro ? LEONIDA: Hei! te lasă reacționarii, domnule ? Firește, nu le vine lor la socoteală să nu mai plătească niminea bir! e aproape de mintea omului: de unde ar mai mânca ei lefurile cu lingura? EFIMIȚA: Așa e... da'... ( reflectând mai adânc ) un lucru nu-nțeleg eu. LEONIDA: Ce lucru? EFIMIȚA: Dacă n-o mai plăti niminea bir, soro, de unde or să aibă cetățenii leafă? LEONIDA ( în luptă cu somnul ): Treaba statului, domnule, el ce grije are? pentru ce-l avem pe el? e datoria ... aibă oamenii lefurile la vreme... EFIMIȚA ( lămurită ): Așa da... vezi, mie nu-mi dădea-n gând. ( după o pauză de

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Neghiniță

... un coșciug; iar boii moșului, iar plugul moșului, iar casa moșului și a babei, toate ar fi ale fetei. — Bine, mătușă, bine, da' de unde și fată? Tu nu știi că copacii uscați nu mai dau de la rădăcină? Și bătrâna începu să râdă și să ofteze: "hi, hi, hi, ooof, of!" — Ei, toate se întorc, și apele se ... — Bine, bine, zise același glas, văd eu că nu-ți trebuie copii... Baba își luă inima în dinți și zise: — Ba-mi trebuie... da' unde ești... cine ești? — Cine sunt? Neghiniță , gândul lumii. De mic ce sunt, pătrund în urechile oamenilor și-i ascult cum gândesc. Adineauri eram în urechea ta a dreaptă, apoi am trecut în ... săgeată de argint. — Ce bucurie pe unchiașul meu, zise bătrâna, când o afla că are și el un copil. Deseară o să se îmbete de bucurie. — Ba e vorbă, răspunse Neghinită, eu vreau să văd pe tata acuși-acușic! Și bătrâna, când auzi cuvântul tată , se bucură de bucuria moșului și îi zise: — Aria moșului este cât vezi cu ochiul de ...

 

George Coșbuc - Vântul

... George Coşbuc - Vântul â†�â†� Rugămintea din urmă Vântul de George Coșbuc ( Balade și idile ) Vestitorii primăverii →→ De fete mari e lunca plină, Iar vântul, răsfățat copil, S-apropie tiptil-tiptil De pe sub fagi, de pe colină. Și fetele cu drag suspină: O, Doamne, Doamne, adă-ni-l! Pe umeri blondele lui plete Tresar și sar încetinel. El e frumos ... acasă Și-ascultă fetele ce zic; Mai rupe-n palme câte-un spic Și răsfățat apoi își lasă Pe spate capul și nu-i pasă De fete și de câmp nimic. Și printre spice el șoptește, Vorbind aiurea și-alintat! Și, cum se plimbă-n lung și-n lat, Cu fetele să-mprietenește Și ... o strânge către el ușor. Tot mai aprins, tot mai aproape: Să te sărut, drăguțo, vrei? Ce ochi frumoși ai, viorei, Ca un întins adânc de ape. De el nu-i nici un chip să scape Și-atâta lucru-n urmă ce-i? Ea stă la pieptul lui pierdută, Dintâi cu ochii la ... odată și-l sugrum, Că prea s-obrăznici românul, Auzi, dar cine-i el, păgânul, Ca să-mi sărute fete-n drum? Nu știe nimeni de-unde ...

 

Constantin Stamati - Domnia elefantului

... Constantin Stamati - Domnia elefantului Domnia elefantului de Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Acel mare și puternic, Măcar cât de bun să fie, nemândru și răbdător, Însă fiind făr’ de minte eu nu-l socotesc de vrednic Să fie cârmuitor; Căci odată elefantul s-au rânduit în domnie, Și măcar că ei, firește, au multă înțelepciune, Sunt la trup mari, arătoși ... început îndată A plânge de a lor jale, Și cu mânie răcnind: „O, lupi plini de vicleșuguri! O, tâlhari nelegiuiți, De unde vi s-au dat voie pe oi, capre să beliți?â€� Iar lupii, îngenunchind, Au zis: „Nu te întărta, O, doamne, măria ta! Căci ... bir ușor de la varvarele oi, Luând de fieștecare numai câte o pielcică, Ca să ne facem cojoace. Deci aceste toante dobitoace, Pentru așa lucru de nimică, Se jeluiesc măriei tale Degeaba și făr’ de cale...â€� Atunci elefantul zise: „Bravo, voi aveți dreptate, Dacă nu mă înșelați, Adică de nu luați Câte două piei de oaie, pentru care strâmbătate, De ...

 

Ivan Andreievici Krâlov - Domnia elefantului

... Ivan Andreievici Krâlov - Domnia elefantului Domnia elefantului de Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Acel mare și puternic, Măcar cât de bun să fie, nemândru și răbdător, Însă fiind făr’ de minte eu nu-l socotesc de vrednic Să fie cârmuitor; Căci odată elefantul s-au rânduit în domnie, Și măcar că ei, firește, au multă înțelepciune, Sunt la trup mari, arătoși ... început îndată A plânge de a lor jale, Și cu mânie răcnind: „O, lupi plini de vicleșuguri! O, tâlhari nelegiuiți, De unde vi s-au dat voie pe oi, capre să beliți?â€� Iar lupii, îngenunchind, Au zis: „Nu te întărta, O, doamne, măria ta! Căci ... bir ușor de la varvarele oi, Luând de fieștecare numai câte o pielcică, Ca să ne facem cojoace. Deci aceste toante dobitoace, Pentru așa lucru de nimică, Se jeluiesc măriei tale Degeaba și făr’ de cale...â€� Atunci elefantul zise: „Bravo, voi aveți dreptate, Dacă nu mă înșelați, Adică de nu luați Câte două piei de oaie, pentru care strâmbătate, De ...

 

Ion Luca Caragiale - Două loturi

... nu mai putea de picioare și de mijloc - se-nțelege de atâta alergătură și de-atâtea ridicături. Să fi ațipit d. Lefter ca vreun sfert de ceas și de odată, se scoală drept, cu fața luminată de raza adevărului... - Știu unde sunt! acuma știu!... uf!... le-am găsit. - Unde? - În jacheta mea a cenușie de vară... Cu ea eram la berărie când le-am cumpărat. Țiu minte bine, le-am pus în buzunarul de la piept, înăuntru... Acolo, sunt!... sigur!... Adu-mi jacheta! Pe cât își aducea mai limpede aminte domnul Lefter, pe atât madam Popescu se turbura, se ... Harpocrates, ș-apoi trece, urmat de d. căpitan și de d. Popescu, să bată la ușe... O fetică zdrențuită vine să deschiză. În sălița luminată de pălpăiala a câțiva tăciuni de pe vatră, miroase strașnic a carne cu prune: o țigancă bătrână pregătește de cină. Țoți trei vizitatorii se dau înapoi pe prispă punându-și mâna la nas. - Unde-i mă-ta, fa? întreabă d. comisar. - Trebuie să vie acuma, zice copila uitându-se sperios la cei trei domni. - Aprinde-un muc de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>