Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DA DIN PICIOARE
Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 708 pentru DA DIN PICIOARE.
Ion Luca Caragiale - Diplomație
... — Vi-l trimiț, nene Mandache; îl vrei pe un an ori pe șase luni? — Cum, pe un an ori pe șase luni? — Da, abonament. — Cum, abonament? — Nu zici că vrei să te abonezi? — Ce abonament, monșer? de la prieteni să ceri abonament?... Ce mare lucru ... domnule director! să trăiască domnul secretar general, domnul ministru, și... — Și nevasta dumitale! — Firește... Fără diplomația ei, era să dau acuma afară muștele din Cișmegiu... Câte ceasuri să fie? — Șapte și cinci... — Nu mai vine... Teribilă nerăbdare am... — Trebuie să vie, nene Mandache, și eu, nu ... reușit. — Să te-auză Dumnezeu!... Să știi că dacă reușim, fac cinste... — Ascultă-mă pe mine, reușiți! Nenea Mandache stă pe gânduri, bâțâind din piciorul drept și scârțâind din vârful ghetei, ca orice om în prada nerăbdării, câteva momente, după care se ridică drept în picioare: — Ea este... Uite-o! vine! Și-ncepe ... am onoarea? întreabă coconița pe consoartele său, arătându-mă pe mine. Nenea Mandache mă recomandă. — D-ta ești ăla care scoți Moftul român? — Da ...
... pășteau printre copaci. — S-au înăsprit vremile, zise unul dintre cei doisprezece tovarăși cătră vecinul său, care sta lungit la pământ și fuma leneș din lulea. — Da, răspunse celalalt, cucul nu ne mai cântă în față de-un timp încoace parc-a perit sămânța călătorilor cu bani. — Numai Manoli ... Nu-i vorbă că crâșmăreasa e frumoasă, băgă de samă un al treilea, dar dragostea și căpitănia nu merg împreună. Trebuie să-și aleagă una din două. — Da!... da!... răspunseră cu toții, că de nu!... — Că de nu!... strigă sărind în picioare Duman, un hoț nalt, spătos, cu sprincenele posomorâte, că de nu ... se pe călcâie, căzu mort pe loc. — Mai are să-mi spuie cineva ceva?... adause căpitanul. Nici o vorbă, nici o șoaptă nu ieși din pieptul hoților încremeniți. — Ascultați, copii!... zise el cu un glas poruncitor de care erau deprinși să tremure cei mai aprigi din banda sa. Cine v-au scăpat pe voi de zapcilic , de bir, de havalele , care vă topeau munca și vă uscau puterile, cine v-a ... ...
... i menise așa: să fie vecini și să fie dușmani. Și-amândoi cocoși frumoși. Unul, negru — cu toate lucirile pe care negrul le poate da în mângâierea luminii. Gulerul și penele subțiri, moi ca mătasea, ce-i atârnau de pe spate spre pinteni, băteau în verde ca fierea. Aripile, negru ... încă față-n față, să se măsoare. Astăzi însă clipa dorită de amândoi sosise pe neașteptate. Cocoșul alb, cu găinile lui, ieși pe tăpșanul de din dosul casei, la scurmat. Era o zi frumoasă de primăvară, pământul era jilav, plin de mustul din care se și hrănea cea dintâi urzeală a lăvicerului ierbii. Cum scurma așa cocoșul, își auzi tovarășele șoptind. Ridică semeț capul și, drept ... repezit. S-au oprit față-n față, cu gâturile întinse, cu penele gulerelor zburlite, cu aripile puțin desfăcute și datenapoi. Cel negru bătu o dată din pinteni, și se loviră piept în piept; apoi se dezlipiră repede și, cu capetele pe spate, se avântară din nou, prinzându-se în gheare, izbindu-se scurt, aprig, cu aripile-n coapse. Erau grozav de voinici amândoi: cel negru ceva mai iute, cel alb ... ...
... nebună? nu știi ce simțitor e? zice mam' mare. Și, apucându-l de mâna cealaltă, îl smucește de la mamița lui, tocmai când trenul, clănțănind din roate, trece la un macaz. Din smucitura lu' mam' mare într-un sens, combinată cu clătinătura vagonului în alt sens, rezultă că Goe își pierde un moment centrul de gravitate și ... mare și câtă prevedere. Cum era să plece băiatul numai cu pălăria de paie? Daca se întâmplă să plouă, ori răcoare? Și mam' mare scoate din săculețul ei un beret tot din uniforma canonierii le Formidable. - Te mai doare nasul, puișorule? întreabă mam' mare. - Nu... răspunde Goe. - Să moară mam' mare? - Să moară! - Ad', să-l pupe ... puternică. Ce e? ce e?... Toți pasagerii sar înspăimântați la ferestre, la uși, pe scări... - Goe! puișorule! Goe! strigă tanti Mița și se repede afară din compartiment. Goe este în coridor... De ce s-a oprit trenul? Cineva, nu se știe din ce vagon, a tras semnalul de alarmă. Din ce vagon?... Asta e ușor de constatat; manivela semnalului nu se poate trage decât rupându-se ața înnodată și cu nodul plumbuit. Personalul trenului umblă ...
Panait Istrati - Ciulinii Bărăganului
... de brăilean, pune capăt stăpânirii omului asupra gliei Domnului. După ce a urmărit barza în zborul ei până a pierdut-o din vedere, cojanul își îndeasă căciula pe urechi, tușește ușor, din obișnuință, și, gonind câinele care i se vâră între picioare, intră în casă: — Ia vedeți, băieții ăia să înceapă să adune uscături! La aceste ... noastre, dar era albitură și noi umblam după de-ăl mare. Știam că ăstuia îi place să muște la rădăcina plantelor, al căror creștet răsărea din apă. Stăteam neclintiți, cu ochii ațintiți asupra lor. Îndată ce vedeam ceva că mișcă, plaf! propteam cazanul la fund. Auzeam peștele zbătându-se între pereții ... regulat, și puștanii făceau mare haz. Râdeau de el, îl luau în bășcălie. Nu se sinchisea. Continua să se arunce cu cazanul peste toate buruienile din jur, și de le veadea mișcând și de nu. După un ceas de pescuit ne întorceam acasă cu traista doldora de pește. Tata n-aducea ... cum era, îl sfătuia să stea mai bine acasă, să pună la sărat pește, să facă de mâncare, să spele rufe și să mai cânte din ...
Vasile Alecsandri - Răzbunarea lui Statu-Palmă
... urgia lumei! săriți!... țipă Statu-Palmă, Răsturnați copacii-n codri, măcinați dealuri și stânci, Astupați cărări și drumuri, tulburați apele-adânci, Puneți stavili netrecute sus din ceruri până jos... Trestiana, Trestiana, mi-au răpit-o Făt-Frumos!“ „Făt-Frumos pe Trestiana!...“ strig' turbații urieși, Alergând unul ... sân plin de iubire Strălucea zâmbind în aer ca un vesel meteor. Făt-Frumos cu păr de aur se părea că-n fericire Duce raiului din stele al pământului odor. Pept la pept, gură la gură, ochi în ochi duios privind, Se duceau, păreche dulce, ca prin vis călătorind. Urlă-n ... Amândoi, cuprinși deodată În vârtej de nebunie, se fac Dunăre turbată S-în văzduh încep s-arunce, împroșcând ca doi vulcani, Cei mai groși stejari din codri, cei mai zdraveni bolovani. Zbor copacii cătră soare, stâncele prin nouri zbor, Și din cer, ca să-i zdrobească, ele cad pe capul lor! Spun poveștile c-atuncea Statu-Palmă dintr-un plop Chicoti... apoi călare sări pe-un ... munte și pe vale, Zise: „Mica buturugă carul mare mi-l prăvale!...“ Note ↑ Statu-Palmă-Barba-Cot este un personagiu fantastic
Panait Istrati - Chira Chiralina
... ce boschetele de liliac se scufundau în umbra serii. Liliecii zburau de colo-colo, zăpăciți. Băncile pe alee erau aproape toate libere, afară de cele din colțurile ascunse ale grădinii, unde perechi de tineri se îmbrățișau amoros și deveneau serioase la trecerea inoportunilor. Adrian nu dădu atenție nici unuia din oamenii ce întâlni în drum. El sorbea lacom aerul curat, care se ridica din nisipul de curând udat — amestec îmbălsămat de miros de flori — și se gândea la ceea ce nu putea înțelege. El nu înțelegea mai ... plăcintar! Și dacă mâine am să mă duc în altă țară, numai pentru atâta trebuie să fiu socotit ca o haimana?â€�. Ațâțat, el lovi din picior: “Ei drăcia dracului!... E o nedreptate revoltătoare pentru bietul Mihail! Eu îl iubesc pe omul ăsta, fiindcă e mai deștept ca mine, mai învățat ... repezea, o ridica, o ștergea, se scuza, și voind s-o bage în buzunarul proprietarului, el o scăpa pe de lături. Biata cutie, care era din metal nichelat ori din carton presat, cădea din nou pe pavaj! — Ah, cât sunt de stângaci! — Nu e nimic, răspundea de obicei păcălitul, examinându-și scula turtită, în vreme ce privitorii ...
Ion Luca Caragiale - Cronica (Caragiale)
... supărat vr'o purdalnică de măsea, că trecu cu cinci litre fără una peste porția obicinuită; și mi se rădică dela masă făcând cu ochiul, din mahmur zefliu, și din ursuz chefliu, trandafiriu la obraz și cu barbișul cătând a gâlceavă. - A ! saperlote ! își zise strașnicul primar, legănându-se într'un ... de fete, începând de unde este nepoată-ta; am să petrec câteva minute, ca să diger. Să-mi puiă caii. Scena se petrece în una din clasele primare de fete din coloarea de ciadiriu în Buchara. Profesoara face esamenile anuali în presința câtorva notabili ai mahalalei, părinții copilelor. D'odată o trăsură coconească se oprește la ... Conul Gugumano fumează, și, din când în când, aruncă în aer și câte o roată de fum, care merge să se spargă în nasul unuia din asistenți. - Fă, fetico ! zice primarul Bucharei către copila care este în esamen, fata primului proprietar al mahalalei. - Știi tu să-mi spui ce capitală are ... fund, coconașule, zice feciorul. Vino, Marițo, de sărută mâna conașului. Asistenții își mușcă buzele; fetele râd; profesoara schimbă fețe fețe, și Marița, nepoata feciorului, iese din ...
Petre Ispirescu - Zâna munților
... răspunse cam în doi peri. Îi făgădui și acum că se va lăsa să o ducă acasă. Când fu înde seară la hora cea mai din urmă, pieri ca o măiastră de lângă dânsul. Nu se poate spune cât de mult se mâhni el; căzu la pat și zăcea, fără să ... condur. Măiastra, daca se nomoli în smoală, mai bine lăsă condurul acolo decât să întârzie. Atunci [feciorul] împăratul[ui] trimise pe credincioșii lui să umble din casă în casă, și să puie pe toate femeile să se încalțe cu acel condur, și la care s-o potrivi, aceea să fie soția ... la nici una nu se potrivi. Auzind feciorul de împărat una ca aceasta se îmbolnăvi și mai rău. Apoi porunci ca să încerce și femeile din curtea împărătească. La nici una nu se potrivi. Nu mai rămase decât găinăreasa, pe care o uitaseră; dară împărăteasa, aducându-și aminte de dânsa, îi ... aducă, și cum o văzu strigă: - Asta este, mamă. Ea, deși tagăduia, dar întețită de rugăciunile împăratului, ale împărătesei și ale fiului lor, în cele din urmă mărturisi că ea este stăpâna condurului. După ce îi povesti că este zână măiastră, că îl îndrăgostise de când îl văzuse la vânat, că ...
... Catrinţaş Catrințaș de Nicolae Gane Sunt acum 20 de ani, eram la Slănic și, drept să spun, cu toată frumusețea munților păduratici ce mă încunjurau din toate părțile ca într-o horă, cum zise poetul Vlahuță, mă cam plictiseam. Lume puțină și necunoscută, și timpul cam nestatornic. Într-una din zile, în urma unui dejun sănătos, căci la munte ai totdeauna o foame de lup, stam așa alene pe-o bancă, și după ce mă ... anevoie pot străbate haitașii prin râpile cele prăpăstioase unde și-a înțarcat dracul copiii. Deodată auzii zgomotul haitașilor care ajunși pe un colnic din fața noastră înaintau spre linia pușcașilor. De-acuma, aține-te, cucoane Neculai! Parc-o furtună a prins să învăluie pădurea, parcă au început ... Ochii în cap mi se mărise peste măsură de mult ce fixam toate tufele unde de câteva ori parcă văzui chiar mișcând blana ursului. Apoi, din vreme în vreme, când se clătina vreo creangă pe copac, un fior rece mi se strecura prin trup și părul mi se ridica măciucă în ... încă îmi reveni mai mare ca și când m-aș fi luptat cu fiarăle și le-aș fi răpus. Apoi, pentru a nu ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a IX
... se stâng, țara zace Pustie, numa cu stârvuri ș-oase Sămănată. Și dintru-a cui vină? Cine-i acestor toate pricină? Vlad Vodă din trufie deșartă Și din ura lui Mahomet privată, Asupră-ne pre păgâni întartă; El apoi cu firea ne-alinată Tinerimea la pierire bagă, Iar' la primejdie țara-întreagă. [3 ... fală: [11] ,,Tânăr vânătoriu, de mult fără sporiu, După-un drăgălaș vâna sobolaș. De-ar fi și să moriu! (zisă vânătoriu) Drăguț sobolaș, ți-oi da de lăcaș. Haida hăi, căpăi, hai la la, hăi hăi! Prin desiș pe căi, hăi la la, căpăi! Așa din zori cu multe sudori Tinărul gonea, cu o săgețea Pintr-un făgețel, sobol mititel, Ce-încoace-încolea fugea, să-învârtea. Păn' la un țipiș, unde ... poale de munte-în vale, Mergi tot pogorâș, păn' dai de țipiș; De-acolea mai zios, supt un gruiu tufos, Mergi pe părăuț pănă-i da de-un puț, Acolo vârtos stai și nu da dos, Că-acolo-i drăguț ție soboluț, Acolo gata fi cu săgeata Și cumu-i data, să-i dai zăgneata." Voinicul marghiol tot mearsă domol ...