Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DA LA FUND
Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 311 pentru DA LA FUND.
Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul
... deșerte și șuieră turbat. La Nil el se oprește și râu-aici apare În toată maiestatea... Salut, o, fluviu mare! Zeu adorat în templul de la Nilopolis. Sub formă a două sexe, fiu zeului Cnufis, Tu singur, Nil, dai viață deșertelor profunde: În fiecare vară verși palidele-ți unde ... cât sânge nu sorbiră, O, martor al durerii acelor ce pieriră, Ca să păstreze lanțul ce de atâția ani Le dete moștenire un crud zeu la tirani? Dar unde sunt tiranii și sclavii? Au murit! Da; au murit aceia, dar alții au răsărit, Ce vor pieri ca dânșii, lăsând pe alții-n urmă Să facă, unii domnii, și alții marea turmă ... Al patimii, puterii și-adesea al trădării; Aici se prosternară atâtea frunți regești, Aici se umiliră puterile lumești, În cruda așteptare ca să se umilească, La rândul ei, în urmă, mândria ta regească! De te plângi tu, oare, sărmane muritor, Când jugu umilește în lume p-un popor? Ursita ta în ... formând a ta ființă, Lăsat-a pentru tine decât, vai umilință! Mai însemnați buchetul măreț, desfătător De templuri și palate rămase la ...
Dimitrie Anghel - Agora modernă
... și să cînte barbare imnuri, le face să schițeze indecente păsuri și, împurpurat de plăceri, ca un padișah oriental, contribuiește cu norul lui de fum la estomparea cuprinsului în care se țese marea cortină albastră ; mai departe, un al patrulea dă drumul la tot felul de șerpi, făcînd gol împrejurul lui, arată săgeți cu vîrful muiat în sucuri otrăvitoare, cuțite și pumnale cu două tăișuri, misterioase sticluțe ce ... altuia. Larg însă ușa s-a deschis și într-un miros pestilențial, chintesența mahalalelor, extractul fermentatului guano , ce-a dospit îndelung la soare în locurile virane, duhoarea ce-a stagnat la gura canalurilor, barometricele efluvii ce călătoresc numai pe drumuri de noapte, nenumitele gazuri ce-și dau întîlnire numai în anumite unghere, toate alambicatele parfumuri ce ... în jurul mesei celui ce-a intrat, și fiecare pe rînd, precum toți locatarii unei mahalale, se mișcă ducîndu-și cutia cu lături la zgomotul clopoțelului ce-l sună omul primăriei, oprindu-și odoriferantul lui vehicul la fiecare poartă ; tot astfel și ei, la semnalul dat de marele lor maestru, își destupă micele lor istorioare, captatele lor zvonuri, fermentatele lor știri, ignobilele lor cancanuri, ca să le verse în ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Sorcova
... în dinții rânjiți, un trandafir umplut cu tocătură rumenă. Toți așteptau să vadă astă grozavă "Vasilcă", și nimeni n-o mai vedea, deși trecuseră ca la trei ceasuri de când se luminase de ziuă. Nu se pomenea nici de sorcovăială, după cum s-ar fi cuvenit de la moși, de la strămoși. Ți se prindea pleoapă de pleoapă, nară de nară, falcă de falcă, degera oul în găină de ger ce se pornise. — N-am ... în pat, învelită c-o plapumă veche, soioasă și ciuruită cu găuri prin care ieșeau ghiomotoacele de lână neagră. Pe picioare își trântise două scovergi. La sân își ghemuise copilul îmbrăcat cu niște zdrențe de pantaloni, c-o scurteicuță blănită și încins pe la mijloc c-o basma roșie. Chipul ei, gălbejit de boală și de sărăcie, începuse a da în vânăt; ochii, pironiți asupra copilului, pierduseră luciul vieții ca și cum i-ai fi răzuit c-o gresie. — Mamă, mi-e frig lângă ... velințele căzuseră jos. O mână-i odihnea pe piept, iar cealaltă încremenise înfiptă în așternut. Cu ochii pe jumătate închiși, părea că-și caută copilul la ...
Ion Heliade Rădulescu - Mihaida
... se lasă, și vasul ei cel sacru Se leagănă ușure p-aureea-i catenă, Și un profum de viață dintr-însa se exală. Mihai pasă la ușă și pe custod îl află Dormind în a sa lance cu capul p-a sa dreaptă. Se-ntoarnă la icoană. Și mintea-i se lumină, Îndată-i vine-n cuget ideea învierii Dezvoaltă, lămurită, acest fel cum la nimeni Nu mai venise încă. Se cearcă, se-nteroagă Și alt cu tot se simte. E plin d-o-ncredințare Necunoscută încă. În inima sa ... doilea Elie Ce pe un car de flăcări s-avântă către ceruri Să-nveste majestatea c-o frunte radioasă! Nu poate sta eroul, e drept la orologiu... E mult până la ziuă! ci poate napoiază! Și trece la fereastră să caute afară. O aură ușure îi mângâie-ncet fruntea Și părul îi răsfiră și-i răcorește pieptul. Se reazemă pe brațe și se ... sa față, Când ușa se deschide și intră scutierul... "Ce știre?" "Preasfințitul Eftimie..." — "Sosit-a?" "Cu ziua dimpreună intră în capitală Și la metoh așteaptă, solește-a sa venire A s-arăta
Vasile Alecsandri - Legenda ciocârliei
... calul Vinteș; Și alții, mulți ca frunza, mânați de-a lor iubire Cu Lia drăgălașă să cate împețire. Dar nici își pleacă ochii la ei frumoasa fată, Cum nu se uită crinul la iarba cea uscată, Ci vecinic ea privește cu drag la mândrul soare! Și, tot privind lumina din fața-i arzătoare, Cu lacrimi i se umplu albaștrii ochi frumoși. Ei plâng!... de ce plâng însă luceferii ... mult departe c-un repede avânt, Departe, unde cerul se lasă pe pământ, Pe unde munții falnici apar ca nourele, Pe unde stau de vorbă la umbră flori cu stele. M-oi duce, duce, duce, pân mi-oi găsi ursitul Ș-oi sta gură la gură cu soarele iubitul, Căci vreau să-i privesc fața ca să-mi alin durerea, Să văd curgând din buze-i cuvintele ca mierea! Amar ... bată cu piciorul, Iar Lia se coboară cu grabă de pe cal Și merge de se pune pe-al mării verde mal, Privind cu dor la raiul din fundul depărtat Pe care se ridică al soarelui palat. Pe unde-ți merge gândul, stăpâna mea iubită? O-ntreabă glasul umbrei de cale ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Iancu Moroi
... bătea din ce în ce mai violent. Se sculă în picioare. Slab, aiurit, păși ușor, de teamă de-a nu se frânge de la încheieturi, și îngenunche la picioarele soției sale. Răsuflarea se opri ca la un om ce se prăbușește într-o groapă fără fund. Până când genunchii îi ajunseră la covor, i se păru o eternitate de rușine maladivă. Câteva pete rumene îi răsăriră în obraji. Întinse încetinel mâinile pe genunchii dnei Moroi, care se ... mi-am omorât caii... Numai un franc? Apoi, văzând pe cucoană că-și întinde boierul spre gangul caselor, ridică glasul: — M-ai luat de la teatru... nu plec de-aici!... — Dă-i dracului ce i-oi da, șopti Sofi, și-și îmbrânci bărbatul din loc. — Sofi, n-am nici un gologan... rămân 198... — Dă-i ce i-oi da... ne-aude de sus... ce nesimțire! N-ai nici de birje!... Începi de la poartă să rupi din 200... Tu ești devena de vom pierde... Moroi se cutremură, întinse birjarului încă un leu. Nădușelile îi brobonară fruntea. El e ... brațul dnei Moroi, lăsând în urmă pe subalternul său, care abia îndrăznea să calce covorul șefului. În mijlocul salonului, două mese lungi, înțesate de musafiri.
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Răzvan și Vidra
... cerșitor BAȘOTĂ, mare vătav DASCĂLUL TÂRGOVEAȚA I TÂRGOVEAȚA II TÂRGOVEAȚA III TÂRGOVEAȚA IV TÂRGOVEȚUL I TÂRGOVEȚUL II TÂRGOVEȚUL III FATA I FATA II SLUJITORI de la vătăvie O piață în Iași, în fund o biserică, mai încoace o piatră, în lături case. TĂNASE (șezând pe piatră) Miluiește-mă, jupâne! Dumnezeu va da-nzecit Sufletelor ce se-ndură de-un sărman nenorocit! SBIEREA (oprindu-se în drum) Cum? ce spui? La sută mia? O camătă minunată! De-ar fi astfel, toată starea-mi eu ți-aș da-o chiar îndată... Să știi însă că dând una, n-o mai vezi, n-o mai găsești... TĂNASE (sculându-se) Miluiește-mă, jupâne, cu ce ... totuna de-ai mâncat sau n-ai mâncat... Un bănuț! Cum nu! E lesne!.. Bănișorii nu s-aruncă. Decât cerșitor, mai bine ia toporul și la muncă. (Răzvan se arată în fund și se oprește din dosul lui Sbierea) TĂNASE Vai, jupâne! vai, jupâne!.. Nu cerșește un român, Nu cerșește cât mai are un pai de nădejde ... TĂNASE Ce vrei? RĂZVAN Jupânul nu ți-a dat lescaie frântă? Uite! Eu îți dau o pungă... Scoală, moșule, și cântă! TĂNASE De la ...
Garabet Ibrăileanu - De dragoste
... de natur[...]mprieteni... Cine nu știe că ,,amorul" când se are de scop pe sine însuși, când nu este un incident în viața conjugală, duce la durere și adesea la catastrofă. 8. Cred că experiența tristă în amor e una din cauzele cele mai însemnate ale misoginismului, căci prin amor nu trebuie să se înțeleagă ... 20 și 25 de ani, ar calcula în loc să se arunce orb în vâltoarea iubirii, ar fi un mizerabil care n-ar avea dreptul la nici o fericire! 11. Iubirea e cel mai puternic sentiment pentru că, în ea, cum zice Schopenhauer, vorbește însuși glasul speciei, cu alte cuvinte, nevoile ... este în minoritate. Amorul este lucrul naturii, și nu al societății. Societatea îl stilizează numai și, cel mult, îl complică cu elemente care se topesc la cea mai mică ciocnire. De aceea superioritatea sufletească a unui om se cunoaște și după rezistența pe care o pune sufletul lui la ... ți-o refuză... aceasta, și nu altceva, constituie poezia amorului -- când contribuie și omul , care vine pe o altă linie, desfăcută cândva din pitecantrop. 23. La douăzeci de ani, când iubești amorul în femeia iubită, imaginația ornează poetic împrejurările și pe femeie. ...
Ion Luca Caragiale - În vreme de război
... o cu trăsura la târg, cu un băiat; pe un argat l-a mânat la câmp, pe alți doi, cu carele, după lemne la pădure. După miezul nopții, iacăte oaspeții negri: l-au legat, l-au schingiuit și i-au luat o groază de bani. Norocul bătrânei că lipsea ... și a-nceput să-i reteze pletele; apoi tot mai scurt, unde mai bine, unde mai cu scări, l-a tuns la piele, muscălește. Apoi i-a tuns scurt barba, i-a săpunit-o bine și la urmă i-a ras-o cu perdaf. Toate astea foarte degrabă. La patru despre ziuă, voluntarii s-au deșteptat, s-au pus la rând și s-au numărat. D-l Stavrache le-a făcut socoteala, a încasat suma de douăzeci și cinci de lei ... orânduise alt preot; nu-l putuseră aștepta oamenii cât lumea; nu putea rămâne sat de creștini fără liturghie. Când d-l Stavrache se-ntorcea de la parastasul de nouă zile al maică-sii, pe la-nceputul lui decemvrie - (bătrâna, după ce zăcuse de inimă-rea vreo câteva săptămâni, murise, dimineața, ...
Vasile Alecsandri - Alecu Russo (Alecsandri)
... și a-l închide între pereții unei judecătorii. Prin decretul domnesc din 22 mai 1843, Russo fu trimis în calitate de membru al tribunalului la Neamț și apoi la Piatra. Câțiva ani mai în urmă, adică la 1851, Grigori Ghica-vodă îl numi candidat la Divanul de apel în Iași; însă cariera judiciară nu convenea nicidecum aspirărilor sale intime: „Prefer de o mie de ori cărarea de la munte, decât cariera deschisă dinaintea mea!“ zicea el adeseori glumind; prin urmare în loc de a mucezi în nămolul delelor judecătorești ... teatrului național, pedepsind orbește autor și actori, eu mă aflam la București. Întorcândumă la Iași, găsii următoarea scrisoare a amicului meu; ea va da o idee exactă de caracterul său nepăsător și de spiritul cu care el trata împrejurările cele mai critice: ,,Iubite! Nu-mi rămâne decât timpul necesar ... A... îmi scrise el din închisoare, în Ungaria liberă miam pierdut libertatea! Strigătul maghiar: Ellyen sabaciag [1] însemnează: lanțuri pentru români. Ergo, am fost arestat la Dej, și chiar acum mi se pregătește un alai de naționaliști-gardiști ca să mă ducă la ...
... nerăbdare să văd pe colonelul cel nou, dar boala mă vânduse patului. Zilele își luară mersul lor obișnuit. Alături parcă nu stătea nimeni. Chiriașul nu da nici un semn de viață. Pesemne pleca dimineața, cum se lumina, și se întorcea tocmai seara. Nici mătușile nu-i putuseră încă vorbi. La urma urmei, nu era nici o grabă. Mai grăbit eram eu, care, la vârsta mea, vreo treisprezece ani, legam prietenie și cu cei tineri, și cu cei bătrâni. Dorința mea de a vedea pe colonel crescuse ... voia mea, multe despre el, de la o slujnică, ce vorbea seara, alături în odaie, cu fata din casă. Toate cele povestite le auzise de la ordonanță, care, la rândul lui, le primise, ca un fel de spovedanie, de la cel dinainte: colonelul fusese în război; avea un semn în obraz, dar nu se prea băga de seamă din pricina bărbii. Era răstit la vorbă. Își bătea ordonanța, dar apoi îi da bani mulți. Avea patima călăritului, umbla călare zi și noapte. Și de frica lui îi știa și calul, cât era el de zmeu. Îl chema ...