Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FOC MIC
Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 482 pentru FOC MIC.
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Bogoiavlenie
... au închinat, ca unui Dumnezeu și împărat, iar aici îngeri cerești, ca unui Dumnezeu adevărat și om desăvârșit îi slujesc. Acolo era ca un prunc mic, înfășat și pus în iasle, iar aici ca un Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit să botează în apa Iordanului, pentru ca să spĂ©le tot ... hotarăle lui de au junghiat 14 mii de coconi mici câte de 2 ani și mai jos, între care coconi era și cinstitul Ioan, prunc mic în brațele maică-sa Elisaftei. Și, vrând ca să-l junghie și pre el, s-au desfăcut muntele din voia lui Dumnezeu și au trecut ... s-au născut, în anii dumnezeirii. Și eu vă botez pre voi numai cu apă, iar el vă va boteza cu duh sfânt și cu foc. În mâna lui iaste lopata și vântură pleavă din grâu; adecă iaste cunoscătoriu de inimi ca un Dumnezeu și cunoaște pre cei păcătoș și pre ...
Vasile Alecsandri - Oda ostașilor români
Vasile Alecsandri - Oda ostaşilor români Oda ostașilor români de Vasile Alecsandri Juni ostași ai țării mele, însemnați cu stea în frunte! Dragii mei vultani de câmpuri, dragii mei șoimani de munte! Am cântat în tinerețe strămoșeasca vitejie, Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume Dus pe Dunărea în Marea și din Marea dus în lume! Vin acum, la rândul vostru, să v-aduc o închinare, Vin cu inima crescută și cu sufletul mai tare, Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în față, Voi, nepăsători de moarte, disprețuitori de viață, Ce-ați probat cu-avântul vostru lumei pusă în mirare, Că din vultur vultur naște, din stejar stejar răsare! De la domn pân' la opincă, duși de-o soartă norocoasă, V-ați legat în logodire cu izbânda glorioasă Ș-ați făcut ca să pricepem a trecutului mărime, Măsurându-vă de-o seamă cu-a strămoșilor nălțime, Ș-arătând, precum prin nouri mândrul soare se arată, Cine am fost odinioară, cine iar vom fi odată! Să trăiți, feciori de oaste. Domnul sfânt să vă ajute A străbate triumfalnic în cetăți și ...
Ion Luca Caragiale - Sfânta Ghenoveva
... fruntea a nenumărate valuri de oști sălbatice, cum nu s-a mai pomenit pe fața pământului... Jaf și prăpăd, pieire cu foc și sângiuri — adevărat (păcum i-a și rămas numele de pomină, acelui turbat păgân) „biciul lui Dumnezeu". Lumea toată, aflând că ... rămășițele ei pământești asemenea ocară!... Nu-i vorbă, mai târziu, drept-credincioșii slujitori ai altarului au adus niște oase, pe cari le scăpaseră ei de foc, și cenușa, pe care n-o putuse spulbera vântul — și iarăși le-au pus într-o raclă frumoasă și, cu slujbă strălucită, le-au ...
Vasile Alecsandri - Cântecul răzeșului
Vasile Alecsandri - Cântecul răzeşului Frunză verde de cireș, Lung e drumul pân' la Ieși, Lung e drumul și bătut Din Siret și pân-în Prut! Nu-i bătut de car cu boi, Ci-i bătut tot de nevoi Și de păcatele mele Cele multe, cele grele! Ard-o focul răzeșie! [1] Eu chiteam că-i boierie, Și-i numai o sărăcie! Pentru-o palmă de pământ Zilele mi-am dat în vânt. Ani întregi m-am judecat Și nimic n-am câștigat! Eu umblam la judecată, Copiii plângeau pe vatră, Nevasta-mi zăcea lăsată. Dare-ar Domnul Dumnezeu Să fie pe gândul meu! Lăsa-m-oi de răzeșie Să apuc în haiducie Ca să-mi fac sfânta dreptate Cu cea ghioagă de pe spate, Să-mi aleg judecători Cei stejari nestrâmbători! ↑ Nenorocita clasă a răzeșilor, printre care se găsesc coborâtorii celor mai mari familii din vechime, a avut mult a suferi, sub domnia lui Mihail Sturdza, de răpirea boierilor vecini cu moșiile lor. Mulți din acei mici proprietari au preferat a se desface de pământurile lor și a deveni clăcași pentru ca să scape de
Vasile Alecsandri - Pe malul mărei
... prin lume, Când tunetul se poartă vuind din loc în loc, Când marea frământată s-acopere de spume Și norii ca talazuri arunc spume de foc, Îmi place a sta singur pe-o stâncă dărâmată, S-aud pe valuri vântul cu groază șuierând, Să văd pe-ntinsul negru furtuna ...
George Topîrceanu - A. Mirea: Caleidoscop
... uit la tine, mosafir posac, Și nu știu dacă voi putea să-ți fac Un piedestal din visurile mele... Ori mă voi stinge ca un foc de paie Și voi pieri cum piere-n lume totul, Ori te răstoarnă slujnica cu cotul Când va veni să scuture-n odaie. Dar dacă ... Au în ochi lumină și-n privire noapte. Blonde ucenice, oacheșe modiste Trec uitând pustiul ceasurilor triste, — Cine le pricepe zâmbetul fugar? Numai oropsitul mic funcționar! Cât îi par de calde hainele subțiri, În văpaia unei tainice priviri! Un cuvânt, o șoaptă ce de-abia se-ngână, Mai târziu o ...
Ion Luca Caragiale - Sărbători mâhnite
... întreb: - Ascultă-mă, rogu-te gazdă bună; eu văz că dumneata ești mâhnită de ceva... Ce ai ? - Ce să am, domnule ? Am și eu un foc la inimă; dar, dumneata, cum ai să-l înțelegi ? Și, dacă ți l-aș spune, ce ajutor îmi poți da ? - De unde știi ? Spune-mi ...
Alexandru Vlahuță - Unde ni sunt visătorii%3F
Alexandru Vlahuţă - Unde ni sunt visătorii%3F Unde ni sunt visătorii? de Alexandru Vlahuță Nu știu, e melancolia secolului care moare, Umbra care ne îneacă la un asfințit de soare, Sau decepția, durerea luptelor de mai-nainte, Doliul ce se exală de pe-atâtea mari morminte, Răspândindu-se-n viață, ca o tristă moștenire, Umple sufletele noastre de-ntuneric și mâhnire, Și împrăștie în lume o misterioasă jale, Parc-ar sta să bată ceasul stingerii universale; Căci mă-ntreb, ce sunt aceste vaiete nemângâiate, Ce-i acest popor de spectri cu priviri întunecate, Chipuri palide de tineri osteniți pe nemuncite, Triști poeți ce plâng și cântă suferinți închipuite, Inimi lașe, abătute, făr-a fi luptat vrodată, Și străine de-o simțire mai înaltă, mai curată! Ce sunt brațele acestea slabe și tremurătoare? Ce-s acești copii de ceară fructe istovite-n floare?... Și în bocetul atâtor suflete descurajate, Când, bolnavi, suspină barzii pe-a lor lire discordate, Blestemând deșertul lumii ș-al vieții, în neștire, Când își scaldă toți în lăcrimi visul lor de nemurire, Tu, artist, stăpânitorul unei limbi așa divine, Ce-ai putea să ne descoperi, ca un făcător de bine, Orizonturi largi ...
Mihail Kogălniceanu - Viața lui A. Hrisoverghi
... în proțesuri, nu putu să se îndeletnicească cu tipărirea scrierilor rămase; de-abia acum șase ani după ce l-am pierdut, frate-său cel mai mic, dl Manolachi Hrisoverghi, a găsit vreme să împlinească dorința obștească prin publicarea acestei ediții, care cuprinde toate operele poetului, atât cele originale cât ... judecăților, într-această vreme pierduse doi frați și el rămase acum singurul sprijin a maică-sa și a unui frate încă mic în vrâstă. Așadar, la sfârșitul anului 1832, el reintră în viața privată, urmat de părerile de rău ale șefilor și tovarășilor săi, de care era ... mult simțăciunea adâncă ce o avea din fire și pe care acum o arătă în prieteșug și amor tocmai în vrâsta când în vine circulează foc în loc de sânge, când tot porul răsuflă energie și putere, când tot gândul în cap este cinste și slavă, el era silit să trăiască ...
Grigore Alexandrescu - Bistrița (Încheiere)
... care îmi aduceau aminte o persoană ce am cunoscut altă dată. Dar vechea mea cunoștință avea un chip însuflețit de culorile dimineții, ochii plini de foc și de vioiciune și un ce zâmbitor în toate mișcările; acesta dimpotrivă avea suferința și gălbeneala pe chip, ochii stinși și fără expresie și un ... alți păcătoși care vin pe jos și fără suită. După un adevăr trivial, înaintea lui Dumnezeu suntem toți deopotrivă, și în locașul lui nu este mic sau mare; dar unii din următorii apostolilor, uitând adevărul acesta și cercetând cu scumpătate distincțiile societății, te primesc bine dacă vei fi boier, și încă ...
George Topîrceanu - Poșta redacției
... e-naripat, — Și-n loc să mănânc eu din ele, Pe mine ele m-au mâncat! Dar dacă simți arzând în tine Al artei foc nepotolit, Căldura "flăcării divine" Ce și pe mine m-au pârlit; De vrei ca vulgul să te-admire Și orice prost impertinent C-un zâmbet ...