Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L
Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 2405 pentru L.
... pruncușorul mic? Un păcătos nepocăit La cruce, poate, a venit, Aici să-și verse pocăința? Nu — îi Iuda. Nu dorința De rugăciune l-a adus La crucea Domnului Iisus: A se ruga el nu putea Cu firea ce-n păcat ardea; A se ... a venit. IV La chinuri grele osândit Și de norod batjocorit, Cu crucea când trecea Hristos, Căzând sub lemnul greu și gros, Ascuns Iuda l-a văzut Și într-o clipă-a priceput Pe Cine el, setos de bani, Vândut-a la vicleni dușmani ... preasfânta judecare... O frică-atunci neputincioasă Intrat-a-n firea lui fricoasă... După aceasta — noaptea toată Închipuirea ațâțată Pe cel vândut i-l arăta; Degeaba Iuda căuta Vedenia ca să alunge: Doritul somn la el nu vine, Și din lucirile senine Hristos vederea îi împunge; Degeaba ochii el ... În greul chin, batjocorit Pe Dumnezeu, venit din cer. Îl vede într-a lui osândă Pe Cel ce-a îndrăznit să-L vândă Viclenilor judecători, Și ochii Lui întrebători Tot sufletul îi săgetează... Iar fruntea îi încununează Cununa aspră cea de spini, În ochii Domnului senini. Pe ...
... ca lăcuste zbura după el. Mergînd zi și noapte, sfera au pătruns, Și la naltul soare s-au văzut ajuns. Soarele îndată pe mîndrul Gherlan L-au primit tocma ca p-un capitan. I-a vorbit cu cinstc și l-a întrebat: Să vie la dînsul cum s-a întîmplat ? Gherlanul atuncea compliment făcînd, Către el răspunse în asfel zicînd : -Luminate ... nuor și el, De a-i cere fata nici nu pomeni, Ci-ndată să-ntoarse și la nuor veni. Pe carele nuorul dacă l-a văzut Și îi tăcu cinste cum i s-a căzut, L-a-ntrebat zicîndu-i: cum s-a întîmplat Să vie la dînsul din loc depărtat ? Gherlanul îi zise : -0, slăvite nuor ... Auzind Gherlanul si că nuorul chiar Altuia mai mare este supus iar, Să pogorî-ndată la marele vînt, Care atunci groaznic sufla pe pămînt. Primindu-l vîntul într-al său palat Și d-a lui venire fiind întrebat, Începu Gherlanul și la dînsul iar Să-i zică întocma ca ... ...
Cezar Bolliac - Muncitorul (Bolliac)
... a mea putință, Ce trebuință cere. Și cînd te vei întoarce, ți-oi da îmbrățișare, Voi fi cu îngrijire, ți-oi face demîncare, Voi fi l-a ta plăcere.» Munceam eu cît și patru, și făr-a face gură : Și cînd veneam din muncă, găseam în ... poftească. Dar ea, mai înțeleaptă, venea pe lîngă mine Și îmi zicea să strîngem pentru acel ce vine — Spunea cum a să-l crească. Era aproape ora ce-atîta așteptam, Cînd o schimbare-n țară, ce noi nu o visasem, Începe-a se vesti : S-adaogă ... Omul nu poate să mai facă, Nu poate dăini : — «Noi n-avem decît brațul ; dar brațul este-al nostru ! Noi nu putem să-l spargem în veci în lucrul vostru, Să mai scădeți ceva !...» Strigară muncitorii din satele vecine Dar iată că oștire a stăpînirii vine ... cum ai să mai tremuri, dreptate omenească, Cînd va veni odată Dreptatea cea cerească, Puternica Dreptate! — Este un vis d-acilea pe care nu-l țiu minte ; Știu că m-au dus la ocnă și nu mi-au dat cuvinte... Ce crudă răudate. Și ce înverșunare ! — Peste puține zile ...
... De cîți o văd rîzînd. P-un pat de paie numai un biet bătrîn bolește. Femeile, cu rîndul, cînd el se dezvelește, Se duc de-l învelesc. Și rîd cînd văd că fierbe în oală o găină Ce-au căpătat pe lucru de la a lor vecină : Căci tortu ... parte, fetiță cu durere ! Atît îmi mai rămase din toată-a mea avere La bătrînețea mea ; Căci frate-tău, se vede că mi-l tot mînă satul : Săracii duc povara, iar rodul ia bogatul În lumea asta rea !â€� În ora asta dulce cînd veselă-i copila C-a ... îi șopti acestea : „Îți fac eu demîncare Numaidecît, tăicuță. Jupîne, aibi răbdare, Că doar n-ai fi păgîn. Mîncarea-i pentru tata, căci vezi-l cum bolește, E an acu-n păresemi de cînd se chinuiește ; Să nu-l dați jos din pat. Și mama e bătrînă și n-avem nici găteajă, Pe nenea de trei zile de cînd l-au dat la streajă... Aleșii l-au luat.â€� Dar dorobanții țepeni tot sparg și tot înjură, Și zvîntă și a pîine, și vinul și fiertură, Că-s oameni ...
Cincinat Pavelescu - Apologia dracului
... a păcatul, Dar eu vă sunt amic. El zis-a că-nșelat-am pe întâiul vostru tată, Dar dulce era mărul oprit, și l-a gustat, Gând raiul i se smulse în ora blestemată, Tot eu l-am ajutat. I-am spus: ți se închide grădina nemuririi; Supremul te gonește din sântul paradis, Dar vino, căci în lume, locaș al fericirii Un ... pâinea-n lacrimi muiați-o s-o mâncați; Atunci le-am dat speranță, răbdare și putere, Și ei au fost scăpați. Pe om dorind să-l vadă urât de-a lui soție, Să nască hotărât-a femeia în suspin, Iar eu le-am dat plăcerea, izvor de ... mare Încât sunteți chiar zei. Străpunserăți chiar munții, titanici prin voință, Pe mări vă legănarăți orașe-ați ridicat, Pământul prin răbdare, sudori și iscusință, Mereu l-ați preschimbat. Din fiecare taină făcurăți câte-o sclavă, Supus vă este totul, chiar trăsnetul l-ați prins. Ați dus pe-ai voștri umeri o sarcină grozavă; A vieții și-ați învins. Puțină vreme însă și pe-aripi glorioase ...
Dimitrie Anghel - A. D. Holban
... cele mai prețioase vinuri de marcă, nu avea nici un secret pentru dînsul. El mînca, el bea, el vorbea. Nimănui nu-i era îngăduit să-l întrerupă, nimeni n-avea voie să emită o părere personală în fața acestui etern musafir, la care se uitau toți ca la o spaimă a ... din cei pe cari obiceiul, întîmplarea sau cine știe ce interes îl aducea la masa noastră nu scăpa de fulgerile lui... Toți îl temeau și-l tolerau, fără să-l poată suferi, văzînd în el un viitor "om mare". Tatăl meu avea o adevărată slăbiciune pentru el. Într-un moment dat, chiar îi pusese la ... a noastră, unde într-o bună zi s-a instalat cu arme și bagaje. Mi-aduc aminte de vălmășagul ciudat de lucruri ce l-am văzut în acea locuință. O neorînduială de om care parcă veșnic sta să pribegească și o lipsă de temeinicie ce contrasta cu gospodăriile așezate ... cel predestinat să ajungă un "mare om" durează încă, cu legenda lui... Bătrînețea i-a mai pus o leacă de carne pe oase, l ...
Dimitrie Anghel - După reprezentarea lui Camo%C3%ABns
... ABns După reprezentarea lui CamoĂ«ns de Dimitrie Anghel Publicată în Rampa , I, 15. 3 nov. 1911, p. 1. Am fost dăunăzi la teatru și l-am văzut pe maestrul Nottara jucînd moartea lui CamoĂ«ns ; și am rămas surprins cît de puțin poate să impresioneze sfîrșitul tragic al unui geniu ... lui pămînteană ca să trezească ecourile. Alături de el, manuscrisul, cu file îngălbenite, care a plutit un moment peste abisuri și pe care l-a scăpat luptînd cu talazurile, hodinește liniștit știind că nici un naufragiu nu-l va mai putea trage la fund și că nici un ocean de-ar fi să treacă peste el, cu toate talazurile lui, nu-i va ... și îmi întrebam puterile. La altele desigur, însă, se gîndeau Quebezii din sală, căci rasa lui Quebedo înflorește pretutindeni. Marele fior de artă pe care l-a trezit în unii din noi cel ce întrupa pe CamoĂ«ns n-a avut darul însă să miște pe cei ... minutele de mulțumire ce m-a făcut să le trăiesc aseară și îi doresc, ca odată ieșit din rol, să arate Quebezilor ce-l
Dimitrie Anghel - Lui Octavian Goga (Anghel)
... pentru a fi picurat în rana pe care i-o cunoșteai potrivnicului lacrimă de înduioșare s-a prefăcut și spinul ce-l țineai la îndemînă, în prinos de floare și în vorbe de părere de rău. Grămada s-a răzlețit, fiecare căutîndu-și drumul. Cel ... energia ta primordială vrea să le mîie, crezi și nu simți rănile multe care te sîngeră, precum nu simte în focul luptei soldatul glonțul care l-a lovit și merge spre moarte drept, rigid și iluminat, cu picioarele țapene înfipte în scări, spre moartea care-și ține deschisă (sic ... lira miticului Orfeu pe valurile Hebrului. Baricadele de hîrtie se vor dărăma cu tine și singur cu steagul tău vei merge, sătul de taberi, să-l împlînți la urma urmei în inima ta, singura redută sfîntă și demnă de apărat. Frumos e idealul tău, și eu cred în el, dar harfa ... prielnică. Dușmanii de ieri pot să-ți redevie prieteni, precum prietenii de ieri pot să-ți devie mai tîrziu dușmani ; stropul de venin pe care l-ai căutat cu îndîrjire ca să-l ...
Dimitrie Anghel - Tovarășii (Anghel)
... vervă necurmată îl făcea în exuberanța lui tinerească să cugete la fiece pas cu bunăvoința despre oameni și despre lucruri. Saluturi respectuoase de moștenitori nu-l întîmpinaseră încă, marșurile funebre ce întovărășesc de obicei răposații n-aveau de ce să-l turbure și cum neagra culoare a doliului era încă pentru el ca și orișice altă culoare, nu putea înțelege cum cel ce-i ... vieții asupra cărora el îi atrăgea luare-aminte... Blondul vizitiu din înălțimea lui găsea, se vede, însă, mai demnă de luare-aminte tovărășia celor ce-l precedau decît celui dindărătul lui. Era și firesc dealtfel să fie o legătură mai apropiată, căci, ca unul ce ținea hățurile în mînă, nu putea ... vioi a sunat un clopoțel, din ce în ce mai grăbit a înnegrit Hipocratul o rețetă, și rîul alb al drumului l-a oprit la altă casă, de unde l-a luat și l-a mînat aiurea spre alte dureri, ca să-l readucă iarăși de-a lungul zilelor și al anilor sub aceleași streșini ca să împrăștie o fărămitură de nădejde cu cîteva slove negre ...
Dumitru Stăncescu - Țiganul și popa
... drum. Tot vorbind ei de una, de alta, la marginea unui sat prin care trecuseră, iacă un purcel rătăcit. — Haoliu, hațin-te, părinte, să-l prindem, că nu ne vede nimeni ! — Fugi d-acolo, mă țigane, că e păcat... — Lasă pacatu, parinte, și ajuta sa prindem purcelul că ... e nimeni, se mlădie. Se aținu cu poala anteriului la un colț și puse mîna pe purcel. Cum ajunseră acasă, îl tăiară și puseră să-l gătească. Cînd fuse numai bun, colo, rumen, și mirosea frumos, popa hoț, ce-i veni în gînd ? Să-l mînînce el pe tot și să nu-i dea și țiganului, dar nu-i venea să-l ia așa cu șoalda, că-i era că-l dă țiganul de gol în sat. — Măi țigane, știi tu una ? — Știu dacă mi-i spune, părinte. — Eu zic că purcelul ăsta ... că sforăia de tuna —, se sculă binișor, se duse la vatră, alături cu odaia unde se culcaseră, puse mîna pe purcel și mi ți-l îmbucă tot. Apoi se duse de se culcă și el. Cînd se deșteptă popa, hop, jos din pat. — Scoal´, țigane ! Ce-ai visat ? Spune ...
... netrebnic, că cele câteva zile ce i-au mai rămas sunt o povară pe capul tuturora. De când s-a și îmbolnăvit, nu-l mai strigă nimeni, nu-l mai mângâie nici o mână, nu se mai întoarce spre el nici o pereche de ochi. A slujit cu credință. Douăzeci de ani ... fălcile, și gemetele îi ieșeau mai tari, mai ascuțite. Apoi plângea, plângea cum plâng oamenii, cu lacrimi fierbinți, care îi lunecau pe bot și parcă-l ardeau. Și-n urmă, înnebunit de durere, nu mai putea răbda, în urmă urla, urla groaznic, din toată puterea măruntaielor lui, cu toată încordarea glasului ... Atunci, în sufletul lui parcă a-ncercat nu o durere, ci o jale, o jale grozavă, o jale adâncă pentru stăpânul pe care-l văzuse copil, cu care se jucase, cu care mersese pe câmp, la picioarele căruia se culcase de atâtea ori să primească, supus, vergile ce i ... prietenoase. Și, deodată, o groază, o frică de locul acela în care suferise atâta îl cuprinse. Își adună toate puterile, apoi, ca și cum cineva l