Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LUA SEAMA (LA)
Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 350 pentru LUA SEAMA (LA).
Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul II
... din buze, și sunt sigur că-n momentele acelea mă tratează în mintea lui de bădăran sau idiot. Dar trebuie să mă arăt astfel insensibil la această debordare de pasiune, cu care frazele donnei Alba îmi umplu auzul, pentru ca prințul să nu bage de seamă cupiditatea sălbatică a atenției mele și nici cât de mult s-a apropiat și cât de vertiginos se mai apropie vremea ... pe Tudor Buzescu de prea multă iscusință și rapidă inventivitate, ceea ce o împiedica să se poată "feri uneori de bănuiala cumplită" că el găsește "la moment, la comandă" (imaginile acelea de bună seamă) și ca atare "lași gândul liniștit în lipsă-mi, pentru a scoate din el, numai când mă ai în față, ca un prestidigitator ... lux calitatea I-a, se poate întrevedea și chipul cum prințul Tudor a cunoscut-o și s-au căutat apoi, până la contopire, unul pe altul. De bună seamă, ura strămoșească și disprețul integral al domnului Georges Radu Șerban a contribuit în bună parte la ...
Petre Ispirescu - Fata săracului cea isteață
... ai făcut pomană de i-ai dat un petec de loc, el tocmai lângă mine și-a ales să-și facă bordei! Una la mână. Bagă de seamă că, după ce e sărac, apoi e și cu nasul pe sus. Al doilea, groapa ce și-a făcut pentru bordei, după ce ... ca acestea, începu a se boci și a se văicăra, de nu-ți venea să-l mai auzi, și se întoarse la ai săi. Fata cea mare, când auzi cele ce îi spuse: - Nu te teme, tătucă, îi zise ea, că-i viu eu lui de hac ... mi cauți două mâțe. Cum se făcu dimineață, fata aruncă pe dânsa un volog (plasă), luă mâțele la subțiori, încălecă pe un țap și plecă la curtea boierească. Mergând astfel pe drum, ea nu era nici călare, nici pe jos, căci îi da de pământ când un picior, când altul, țapul ... pe drum, ni pe lângă drum, căci țapul nu ținea drumul drept. Aci trecea pe lângă câte un gard să apuce câte vrun lăstar de la ...
Constantin Negruzzi - Aprodul Purice (Negruzzi)
... Constantin Negruzzi - Aprodul Purice (Negruzzi) Aprodul Purice de Constantin Negruzzi Apărută prima dată în broșură, Iași, 1837. Fost-au acest domn, om nu mare la stat, însă întreg, drept, viteaz și meșter la războaie... și era mare jale Și plâns în norod pentru, pederea acestui domn bun. Vornicul Ureche, La viața lui Ștefan cel Mare Ciocârlia cea voioasă în văzduh se legăna Ș-înturnarea primăverii prin dulci ciripiri serba, Plugariul cu hărnicie s-apucase de ... din urmă cuțitul moldovenesc, Să plece acum de fugă se îndeasă, să gătesc. Iată c-atunci ceea oaste se ivea dintr-un ponor, Ungurenii prind la suflet văzând că vine-ajutor, Se întorc cu bărbăție, se înșiră iar la loc, Și răsboiul se-ncleștează, mai ucigaș, mai cu foc, După câteva minute toată oastea le-au sosit, Husari, haiduci și cătane pe români au ... au prefăcut, Căci măcar că moldovenii cumpătul nu și-au perdut, Dar de multă ungurime nădușiți, încungiurați, Cădeau precum snopii vara, de sabie săcerați. Dos la dos, spate la spate, se bat desnădăjduit, Lovirile le-s grozave încât nu-i da povestit; Subt a românului paloș sângele curge pârâu Pân' când brațu ... ...
Petre Ispirescu - Voinicul cel cu cartea în mână născut
... pe la descântătoare, ba pe la meșteri vrăjitori, ba pe la cititori de stele și ca să rămâie baba grea, nici gând n-avea. Ajunși la vreme de bătrânețe, începură a se îngrijura. - Ce ne facem noi, babo, zise într-o zi unchiașul, de vom ajunge niscaiva zile de ... găsi de cuviință să spuie și alor săi ceea ce era să se întâmple fiului lor. Și astfel, într-o seară, când stau cu toții la foc și povesteau și verzi și uscate, ca să le treacă timpul, unchiașul se apucă de spuse tot ce auzise de la ursitoare. P-aci, p-aci era să moară baba, muma băiatului, de întristare, când auzi unele ca acele; săriră însă unchiașul și fiul său, o ... Și mai plănui el ce mai plănui, până ce, după câteva zile, spuse tatălui său ceea ce izvodise el să facă. Tată-său, carele asculta la gura lui ca la o carte, se duse numaidecât prin sat și dete gură la toți megieșii că în seara cutare și cutare, adecă când era să împlinească fiu-său doisprezece ani, ei să se adune toți cu totul la ... ...
Petre Ispirescu - George cel viteaz
... să dea piept cu tălharii, până se va întoarce ea. Împărăteasa se supuse poruncei și plecă. Când să se întoarcă de la botez, veni până la un loc; aci, stând și namaiauzind zăngănitul armelor și zgomotul luptei, îi dete un fier ars în inimă. Atunci, nemaicutezând să meargă înainte, se întoarse ... fântână, întrÂun stuf de flori. Pasămite tâlharii răzbise oastea împărătească și o răpusese pe dânsa. Împărăteasa plecă singură la împăratul. Pe drum, când ajunse la locul de luptă, văzu un băltău de sânge și alături o groapă mare unde erau îngropați oamenii împărătești. Închise ochii să nu vază acea groază ... și căuta cum să facă să-l prăpădească. Îi spuse, deci, că fier este destul, dară nu sunt cărbuni de ajuns, ci să se ducă la pădurea neagră să-și facă, căci de acolo aduc și ei. Aceasta nu era adevărat. Acolo, la pădurea neagră, se iscodise o scorpie care omora pe oricine mergea în acea pădure, și de aceea îl trimitea pre dânsul acolo, ca să se ... au seamăn. Oamenii, dacă îl văzură atât de înțestat, îi arătară drumul și-l lăsară să se ducă unde îl va duce orânda lui. Ajungând ...
George Topîrceanu - Bacilul lui Koch
... i lume multă acolo e și el! Incognito ca regii și nepoftit pătrunde În orice fel de casă; îl întâlnești oriunde: În berării, pe stradă, la cinematograf; Îi place să se joace cu alți bacili în praf; Se duce la plimbare cu trenul, cu tramvaiul, Și peste tot se ține de bietul om ca scaiul, În fabrică, la școală sau pe trotuar hai-hui, — Dar peste tot își vede de-afacerile lui! Își dă ades pe credit persoana lui culantă Cu o ... pentru poeți Un fel de slăbiciune... s-ar zice că anume Îi place să distrugă ce-i mai de preț pe lume!... De obicei, trăiește la umbră. Scos la soare, Devine melancolic și, câteodată, moare. Dar nu întotdeauna. Uscat ca o mumie, Ades, de supărare, el cade-n letargie, Devine colb, se-nalță pe ... să fie bine fripte. În orice alimente și-n orice băutură Să puneți acid fenic — nu mult: o picătură... Și cel puțin o dată la două săptămâni Tot omul să se spele pe față și pe mâini... La poștă sau la ...
... Serafim Cărășel de Ion Grămadă Junimea literară , anul IV, nr. 9, sept. 1907, apud Cartea sângelui , Suceava, ed. Mușatinii, 2002, pp 240-248. De bună seamă că nu l-ați apucat pe Serafim Cărășel, diacul de la biserica Sfântului Nicolai din târgul Sucevei. Un moșneguț prizărit, cu părul cărunt retezat în frunte și cu mustața tușinată scurt deasupra buzei. Se îmbrăca cu ... palavre, iar el, după ce lua în cap, mințea ca din carte de-nghețai numai de ce ieșea dintr-însul. - Măi pârliților! se răstea, adesea, la dânșii. La ce meșteșug vă pricepeți voi? Faceți numai degeaba umbră pământului. Eu am fost, măi bade, cu pajurile împărătești în țara franțuzească, împotriva lui Napoleon împărat ... zăcu trei săptămâni la pat. Kauk o duse la comună, suduindu-l amarnic pe Cărășel, căci numai el putea să fie poznașul. „Domniiâ€� de la comună îl chemară pe Cărășel printr-o mărcuță, cum era obiceiul pe vremea aceea, ca să-și dea seama de fapta lui. Serafim se duse ... legat luleaua-n bot? - Ca să nu muște. - Și prepeleacul? - Să nu zvârle din picioare, căci are nărav haramul! Domnii se uitară cu înțeles unul la ...
Petre Ispirescu - Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă
... d-ta? O dată cu nevasta se strecură în casa lui și sărăcia. Ea găsise un tron vechi, urgisit într-un colț din bordeiul Neagului, la care nimeni nu lua aminte, și acolo, pe dânsul, Sărăcia își făcuse culcușul. Sta grecește pe tron cât e ziulica și nopticica de mare, și din loc să se ... ochi; îl vedea lucrând când la alde neica Burcilă, când la aleșii ori la fruntașii satului, când la taica popa. Totdauna găsea el de lucru; la toți muncea și la toți sporea lucrul lui. Când însă muncea și pentru dânsul, munca nu-i da în spor. De venea apa mare, arăturile lui le îneca. Daca ... îl mițui și pe dânsul ca pe mieii ceilalți și îi trimise mițele acasă. Țăranul, și mai curajos, intră în casă, și merse iarăși drept la Sărăcie: - Dă-te, rânjit-o, mai la o parte, că am să pui mițele astea acolea. Și fiindcă Sărăcia tot cam întârzia, o lovi o dată cu mițele de-i merse fulgii ... și o dete peste cap, mai către ușă. Pe toamnă se pomenește cu un alt argat că-i aduce un burdușel de brânză. - Baciul de la
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Ioan Damaschin
... țara treierau bezmetici, Bătându-și de icoane joc, Scoțându-le de prin biserici Ș-arzându-le pe loc în foc. Și Ioan era vestit De la Damasc la Țarigrad De-nvățător neostenit, Drept credincios înflăcărat... Dar slava lumii nu-i priește: O-ngândurare prea adâncă Pe Ioan îl ține-n clește Și-o ... aiurire Mai vede larga șerpuire A râpii râului Chedron, Ce a secat și nu mai fuge Și iar pornește și ajunge La târgul muntelui Sion. Amurgul vine. E tăcere. Plutesc prin cer albastre cețe, Ard stelele la priveghere Deasupra stâncilor mărețe. S-arată luna. Valea-i strâmtă Și râpa râului adâncă. Într-a-nserării taină sfântă Chilii se văd săpate ... Spre tainicul lăcaș creștin, Și glasul lui răsună frânt: — ,,Lăcaș al limpedei științe; Al dorului lumesc mormânt, Izvor al veșnicei credințe; O, singuratică pustie, La care ne-ncetat mă trag, Venind, mă-nchin acuma ție; De-ntreg trecutul mă dezbrac Și desfătările lumești Le lepăd la această poartă, Rugându-te să mă păzești De toată grija cea deșartă... Și cu smerire îți aduc Cântare-nsuflețirii mele, Luând în schimb doritul jug
Alexei Mateevici - Ioan Damaschin
... țara treierau bezmetici, Bătându-și de icoane joc, Scoțându-le de prin biserici Ș-arzându-le pe loc în foc. Și Ioan era vestit De la Damasc la Țarigrad De-nvățător neostenit, Drept credincios înflăcărat... Dar slava lumii nu-i priește: O-ngândurare prea adâncă Pe Ioan îl ține-n clește Și-o ... aiurire Mai vede larga șerpuire A râpii râului Chedron, Ce a secat și nu mai fuge Și iar pornește și ajunge La târgul muntelui Sion. Amurgul vine. E tăcere. Plutesc prin cer albastre cețe, Ard stelele la priveghere Deasupra stâncilor mărețe. S-arată luna. Valea-i strâmtă Și râpa râului adâncă. Într-a-nserării taină sfântă Chilii se văd săpate ... Spre tainicul lăcaș creștin, Și glasul lui răsună frânt: — ,,Lăcaș al limpedei științe; Al dorului lumesc mormânt, Izvor al veșnicei credințe; O, singuratică pustie, La care ne-ncetat mă trag, Venind, mă-nchin acuma ție; De-ntreg trecutul mă dezbrac Și desfătările lumești Le lepăd la această poartă, Rugându-te să mă păzești De toată grija cea deșartă... Și cu smerire îți aduc Cântare-nsuflețirii mele, Luând în schimb doritul jug
Duiliu Zamfirescu - Viața la țară
... I Cum ridici priporul Ciulniței, în pragul dealului, dai de casele boierului Dinu Murguleț, case bătrânești și sănătoase, cum nu se mai întâlnesc astăzi pe la moșiile boierești. De sus, de pe culme, ele văd roată împrejur până cine știe unde, la dreapta, spre valea Ialomiței, la stânga, pe desișul pădurii de Aramă, iar în față pe cotiturile ulițelor strâmbe ale satului. Toată curtea boierească trăiește liniștită și bogată, cu cârduri întregi ... mirosul de mitocani! Ia poftim de vezi, zise el făcând explozie, cu brațele încrucișate înaintea penei, cine-mi cere fata. Eu să-mi dau fata la asemenea mojici?... Doar dacă mi-o lua Dumnezeu mințile! Bă-dă-rani!... Coana Sofița încerca să fie serioasă, deși îi venea să moară de râs. Bărbatu-său se întoarse din nou către ... le făcuse: bunăoară că pe atunci ploua mai des și mai la vreme. Șezu jos și fuma mai departe din țigara stinsă, sărind cu mintea la nepotu-său Damian, care nu mai venea din străinătate, la soră-sa Diamandula, mama lui Damian, care trăia numai prin puterea imaginei fiului său, la una și la