Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru PIERDE (ÎN)

 Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 809 pentru PIERDE (ÎN).

Mihai Eminescu - Memento mori

... arfe de argint ­ Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele, din creștet, aiurind și jalnic sună; Și sălbatic se plâng regii în giganticul mormânt. În zidirea cea antică sus în frunte-i turnul maur. Magul priivea pe gânduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. El în mic privește-acolo căile lor tăinuite Și c-un ac el zugrăvește cărărușile găsite ­ A aflat sâmburul lumii, tot ce-i drept ... dafin verde, Chidron scaldă-n unda-i clară ierburi mari ­ ș-apoi se pierde În cetatea ce-n văi doarme ­ miticul Ierusalim. Și în Libanon văzut-am rătăcite căprioare Și pe lanuri secerate am văzut mândre fecioare Purtând pe-umerele albe auritul snop de grâu. Alte vrând să treacă ... picioarele lor goale Ridicară rușinoase și zâmbind albele poale, Turburând cu pulpe netezi fața limpedelui râu. Am văzut regii Iudeei în biserica măreață, Unde marmura în arcuri se ridică îndrăzneață Și columnele înalte cătră cer pare c-arat; Văzui pe David în ...

 

Mihai Eminescu - Memento mori (Panorama deșertăciunilor)

... arfe de argint ­ Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele, din creștet, aiurind și jalnic sună; Și sălbatic se plâng regii în giganticul mormânt. În zidirea cea antică sus în frunte-i turnul maur. Magul priivea pe gânduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. El în mic privește-acolo căile lor tăinuite Și c-un ac el zugrăvește cărărușile găsite ­ A aflat sâmburul lumii, tot ce-i drept ... dafin verde, Chidron scaldă-n unda-i clară ierburi mari ­ ș-apoi se pierde În cetatea ce-n văi doarme ­ miticul Ierusalim. Și în Libanon văzut-am rătăcite căprioare Și pe lanuri secerate am văzut mândre fecioare Purtând pe-umerele albe auritul snop de grâu. Alte vrând să treacă ... picioarele lor goale Ridicară rușinoase și zâmbind albele poale, Turburând cu pulpe netezi fața limpedelui râu. Am văzut regii Iudeei în biserica măreață, Unde marmura în arcuri se ridică îndrăzneață Și columnele înalte cătră cer pare c-arat; Văzui pe David în ...

 

Grigore Alexandrescu - Ucigașul fără voie

... fatală! o noapte cumplită! Pe patu-mi de trudă dormeam obosit: Era despre ziuă: soția-mi iubită Ședea lângă mine... un vis, vis cumplit! Văzui: în bătrâne păduri depărtate Părea că mă aflu; eram călător; Dar calea pierdusem; pe ramuri uscate Cânta cucuveaua cu glas cobitor. Copacii în preajmă-mi părea că-nviază: Din toată tulpina un geamăt ieșea: Flămândă, cumplită, vedeam că-mi urmează O ceată turbată de lupi, ce urla. Și ... Dar locul sub mine de sânge-nchegat Silințe-mi zadarnici punea-mpotrivire; De-o rece sudoare eram inundat. Sufla un vânt iute, și luna-ngrozită În spațiuri veșnici trecea alergând, Cu stinsele-i raze, cu fața-i pălită Întinse pustiuri abia luminând. Apoi deodată în nori se ascunse, Și lipsa ei dete cumplitul semnal: În spasma nespusă ce-atunci mă pătrunse, Văzui trecând moartea pe palidu-i cal. Schelet de-altă lume, cu forme cumplite, Rânjind, către mine privea neclintit ... simțit A lor osebire; vedenii cumplite Și țipătu-acela în veci m-a-nsoțit. Răsună el seara, l-auz dimineața, Precum în minutul prin crimă-nsemnat; Și eu trăiesc încă! trăiesc, căci viața, Amară pedeapsă, ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Ana-doamna

... Unde calcă, lasă lacrimi, doliu, moarte! Astfel se preface cel mai mândru loc. Unde trece, arde un torent de foc. III Domnul și boierii șed în lata sală — Toți bătrâni ce poartă părul alb cu fală. În acele timpuri un boier român Se stima pe atâta cât era bătrân, Căci pe cât în vârstă el înaintase În mai multe lupte încă se-nsemnase. Solii de la Carol dau regala carte. Despre cele scrise domnului fac parte ,,Dacă Severinul încă nu predai Și ... robit, L-al măririi templu nu va fi primit. Voi lua-n vedere toate câte-mi scrie; Pân-atunci, voi mergeți, fiți-mi oaspeți mie, În repaos fraged inimile dați Și cât viața-i tristă, de puteți, uitați!" IV Cum se face noapte, domnul în tăcere Cheamă cavalerii și consiliu cere — ,,Voi, boieri de țară! Ce vom face oare Să nu pierdem pacea binefăcătoare? Carol, sub pretexte, fără de ... ca roua lină p-al ei chip lucesc. Sub aceste vorbe cu care-i răspunde, Bucuria-i dulce domnul îi ascunde — ,,Tu, ce jos în lume fraged am iubit, Suflete prea gingaș, mie prea dorit, O, femeie rară! Dulcea ursitoare Nu ți-a dat ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Cornul lui Sas

... Sas Cornul lui Sas de Dimitrie Bolintineanu I Încetează, țară dulce și iubită, A spera mai bună, mai frumoasă-ursită, Pe cât timp în viață nu vei căuta, În trufașe lupte, fericirea ta! Lanțu-ncinge numai brațe nearmate, Slabe de robie și de lașitate. Dar a ta ursită, o, patria mea, A ... fuse glorioasă... Pentru ce pleci capul, țara mea frumoasă? Este încă timpul; moartea n-a cuprins Tot sufletu-ți nobil de durere stins. În a vieții carte, zile de putere Poți să afli încă, țară de durere! Scaldă al tău suflet în al vieții foc, Între popoli liberi ia-ți mărețul loc! II Oștile polone pe Cornul lui Sas, Cu trufie mare tăbărând, au mas, D-acolo ... Prut; Alții scap prin fugă ș-alții prin robie. lar moldavii taie... strig cu ironie ,,Ce luați d-a fuga, strănepoți d-eroi, În pământu-acesta nu sunteți la voi!" Șase mii, în

 

Panait Cerna - Din depărtare

... frunte se-nnorează, gândind că steaua lină Împarte și la alții bogata ei lumină?... Nimic nu știu de tine senina mea iubire Dar ochii mei, în cale-ți culeg numai uimire; Cărarea mea pustie se umple de lumină. Încât mă-mpac cu viața-mi și uit că mi-ești străină... Ce ... nsenine, De cum te-arăți privirii setoase, de departe, Strălucitoare, pură, ca mugurii de marte... Dar azi, îmi ești departe – Te fură alte zări În țara primăverii și-a veșnicii visări. N-ai fost a mea, dar tremur, de parcă te-am pierdut, Și-nmărmuresc cu ... dusă, dar te aștept mereu, Și clipele-așteptării curg tot mai trist, mai greu, Căci nu mai licărește îndepărtatul geam Și nu-mi mai ieși în cale și doar atât ceream... Vei reveni vreodată? – Mai bine să fi vrut Să-nchid adânc în mine un dor necunoscut; Dar a crescut atâta, de când cu plâns s-adapă, Că-n sufletul meu singur n-a mai ... Tu arde-aceste rânduri și cată, visătoare, Cum izbucneste para din ele – și cum moare... E flacăra ce-n taină ființa-mi pustiește, Dar

 

Ștefan Octavian Iosif - Copil sărman...

... este la oraș       Norocul tău, biet păstoraș... Ca un copil nepriceput, Amar de tine, n-ai știut Ce griji, ce patimi, ce nevoi Ne bîntuie în veci pe noi...       O, n-ai știut, biet, păstoraș,       Ce tristă-i viața la oraș ! Și ne-ai venit așa curat Ca gîndul care te ... la oraș ! La porți închise ai bătut, Pe căi greșite te-ai pierdut. Și steaua fără de noroc Te-a urmărit din loc în loc.       Străin de toți biet păstoraș,       În goana oarbă din oraș... Acum în darn plîngi nopți întregi De dorul mîndrilor Bucegi ; Te-ai reîntoarce, și-i tîrziu, Tot e-ntuneric și pustiu...       Ce-ai căutat tu la oraș ...

 

Vasile Alecsandri - Steluța

... Vasile Alecsandri - Steluţa Steluța de Vasile Alecsandri Dedicație E.N. Tu, care ești pierdută în neagra vecinicie, Stea dulce și iubită a sufletului meu! Și care-odinioară luceai atât de vie Pe când eram în lume tu singură și eu! O! blândă, mult duioasă și tainică lumină! În veci printre steluțe te cată al meu dor, Ș-adeseori la tine, când noaptea e senină, Pe plaiul nemuririi se nalță c-un lung zbor ... Plăceri ale iubirii, plăceri încântătoare! Simțiri! mărețe visuri de falnic viitor! V-ați stins într-o clipală ca stele trecătoare Ce las-un întuneric adânc în urma lor. V-ați stins! și de atunce în cruda-mi rătăcire N-am altă mângâiere mai vie pe pământ Decât să-nalț la tine duioasa mea gândire, Steluță zâmbitoare dincolo de mormânt! Căci ... viață eu te-am iubit pe tine, O, dulce dezmierdare a sufletului meu! Și multă fericire ai revărsat în mine Pe când eram în lume tu singură și eu! Frumoasă îngerelă cu albe aripioare! Precum un vis de aur în viață-mi ai lucit, Și-n ceruri cu grăbire, ca un parfum de floare, Te-ai dus, lăsându-mi numai un suvenir iubit. Un suvenir

 

Grigore Alexandrescu - Nina

... Grigore Alexandrescu - Nina Nina de Grigore Alexandrescu După atâta cochetărie Și necredință și viclenie, În sfârșit, Nino, simt că trăiesc. Inima-mi astăzi e izbăvită D-acea robie nesuferită; Mai mult asupră-mi nu m-amăgesc. S-a stins ... Mai mult amorul nu e ascuns. Dacă în lipsă-ți ești pomenită, Sau înainte-mi de ești slăvită, De tulburare nu sunt pătruns. Eu dorm în pace fără de tine; Când deschid ochii, când ziua vine, Nu ești dorința-mi cea mai dintâi. Nu-mi mai însufli nici o gândire; Fară ... ca ș-altădată, Dar mai mult nu ești Nina ce-odată Desăvârșită eu o vedeam. Dreapta gândire, ce târziu vine, Azi mă învață și văz în tine Greșeli ce grații atunci numeam. Când zdrobii lanțul robiei mele, Doamne! ce luptă, ce chinuri grele! În mâna morții credeam a fi. Dar în nevoie, când omul are Curaj statornic, pentru scăpare Ce rău nu poate a suferi? Așa din cursa primejdioasă O păsărică simplă, fricoasă, Prilej ... ce biruiește După izbândă ne povestește Prin ce primejdii el a trecut; Și robul slobod, după robie, La toți arată cu bucurie Lanțul ...

 

Mihai Eminescu - Un roman

... limbă, de el era-nțeleasă Și îl umplea de cântec, cum îl umplea de dor. Visa copilul... Fruntea-i de-o stâncă rezimată Privea uimit în râul ce spumega amar Și asvârlea vo piatră în apa-nvolburată Râdea, cânta degeaba ­ plângea chiar în zădar. Vedea în zarea văii nuci mari cu frunza lată Ș-o lume de flori albe pe șiruri de cireși Și iarba de pe pajiști e moale-amestecată ... contra morții n-are Nici Dumnezeu putere... atuncea cu amar Aș stinge c-o gândire sistemele solare Aș grămădi din ele o piramidă mare Puind în ea a vieți-mi frumos mărgăritar : Figura ta de marmur ­. Și-n noaptea cea pustie În caos fără stele, în vecinicul nimic M-aș arunca în doliu să cad o vecinicie Îu viața mea sfărmată de-o lungă nebunie Etern, etern cu doru-mi deșertul să-l despic. Și dacă vreodată ... lumea dezlănțuită Ar reintra în viață și-n vechile ei legi Ființele ei nouă cu mintea lor uimită Cometul urmărească în calea lui greșită Neliniștind

 

Alphonse de Lamartine - Lacul (Lamartine)

... Traducere de Ion Heliade Rădulescu - 1830 Astfel tot la țărmuri nouă împinși calea ne-ncetată, Duși către vecinica noapte, înapoi făr-a veni, În oceanul de vârste noi nu vom putea vrodată O zi ancora-a-ntări? O, lac! abia-și sfârși anul drumul ce iar și ... era-a veni, Pe piatra unde-ai văzut-o, aci, iată, mă privește, Viu singur a...m-odihni! Astfel tu mugeai în gemăt sub aste stânci afundate, Astfel vântul a ta spumă pe picioare-i arunca Și te sfărâmai tot astfel sub coastele-ți deșirate ... să ne bucurăm; Vremea este fără țărmuri, omul liman nu găsește; Curge, și noi naintăm!" Timp gelos! e cu putință aceste ceasuri sfințite, Când amorul în lungi unde ne revarsă fericiri, Să zboare de noi departe, asemenea de grăbite Ca și în nenorociri? Cel puțin nici a lor urmă, și ea nu stă, piere, zboară? Ce! de tot le-avem pierdute? mai mult nu le ... poate re-nnoi, Păstrați ținerea de minte acestei nopți prea frumoase Cel puțin a vă-nsoți. Fie cu tine-n repaos, fie și în ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>