Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PRIETEN
Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 381 pentru PRIETEN.
Ion Heliade Rădulescu - Războiul
... încă pe pământul umedat, Lasă după el șiroaie în praful cel sângerat. Rănitul, pe care moartea jumătate l-a lovit, În brațul unui prieten în zadar fuge ferit; Amândoi d-o lovitură îmbrățișați sunt loviți, Ș-amestecați împreună, amândoi sunt mulțumiți. Însă în zadar plesnește trăsnetul neîmpăcat Și-n ...
Ion Heliade Rădulescu - Toamna (Lamartine)
... am călcat. În aste zile de toamnă, când natura-și dă sfârșit, Dar! aflu mai mult plăcere l-al ei ochi acoperit: Este al unui prieten tristul rămâi sănătos , Este zâmbirea din urmă genei ce, lăsată-n jos, Moartea vine s-o închiză, mai mult a nu s-ardica ...
Ion Luca Caragiale - Căldură mare
Ion Luca Caragiale - Căldură mare Căldură mare de Ion Luca Caragiale 1899 Termometrul spune la umbră 33° Celsius... Subt arșița soarelui, se oprește o birje, în strada Pacienței, la numărul 11 bis, către orele trei după-amiaz'. Un domn se dă jos din trăsură și cu pas moleșit se apropie de ușa marchizei, unde pune degetul pe butonul soneriei. Sună o dată... nimic; de două, de trei... iar nimic; se razimă în buton cu degetul, pe care nu-l mai ridică... În sfârșit, un fecior vine să deschidă. În tot ce urmează persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal și plin de dignitate. Domnul: Domnu-i acasă? Feciorul: Da; dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la țară. D.: Dumneata spune-i c-am venit eu. F.: Nu pot, domnule. D.: De ce? F.: E încuiată odaia. D.: Bate-i, să deschidă. F.: Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat. D.: Care va să zică, a plecat? F.: Nu, domnule, n-a plecat. D.: Amice, ești... idiot! F.: Ba nu, domnule. D.: Zici că nu-i acasă. F.: ...
Ion Luca Caragiale - D.C.A. Rosetti la Roma%3F
Ion Luca Caragiale - D.C.A. Rosetti la Roma%3F D.C.A. Rosetti la Roma? de Ion Luca Caragiale Imediat după atentatul dela Napoli s-a svârlit o bombă-Orsini în mijlocul mulțimii, adunate în Florența pentru demonstrații patriotice. Bomba a cauzat moartea a doi oameni și a rănit pe câțiva alții... Tot în aceeași vreme ne vine din Roma știrea, că în domiciliul lui Passamente, autorul atentatorului s-au găsit scrisori dela internaționaliști, că s-au făcut arestări, că între arestați este și d. Melido, redactorul ziarului Censorul din Neapoli, publicist, care a fost deja închis odată, împreună cu Passamente, pentrucă la 1870, lipise la Salerno placarde pentru manifestări de răsturnarea tronului. Bomba-Orsini ne-aduce aminte de conspirația și atentatul, comis asupra binefăcătorului nostru celui mai mare, al împăratului Napoleon III; conspirație la care a luat parte activă d. C. A. Rosetti și d. I. C. Brătianu. Împăratul, care era om bun și generos, cu toată condamnarea tribunalului, rostită asupra d-lui I. C. Brătianu, a ordonat ca închisoarea să fie îmblânzită pe cât se putea, iar fructul șederii la răcoare a ...
Ion Luca Caragiale - Doi academici
Ion Luca Caragiale - Doi academici Doi academici de Ion Luca Caragiale Istorică pereche – Așa prieteni, zic și eu! Ce legătură veche! Ureche jură-ntr-un Hăsdeu, Hăsdeu într-o
Ion Luca Caragiale - Grămătici și măscărici
Ion Luca Caragiale - Grămătici şi măscărici Grămătici și măscărici de Ion Luca Caragiale Boierii noștrii odinioară, afară de rare excepțiuni, nu se prea dedeau la învățătură de carte. Pentru aceea, aveau în genere nevoie de grămătici, copii, mai mult sau mai puțin deștepți, ieșiți din rândurile mojicimii și procopsiți cu carte și condei la umbra mănăstirilor grecești. Slujba grămăticilor era să ție socotelile curții boierești, să scrie zapisele, corespondența și jelbile boierului către divan și la domnie. Un bun grămătic era mâna dreaptă a boierului, mai cu seamă la cele politicești. Afară de grămătic, însă, orice boier care se respectă mai avea încă un alt slujbaș intelectual, tot atât de neapărat unei curți boierești cu întinse relații sociale. Pe atunci, când nu se pomenea de viață publică și când elita socială și high-life se numea protipendadă, boierul, în loc de Capșa și de Bar, avea sindrofie și chefuri acasă, numa-n ișlicel și-n meși; în loc de Hugo, avea un taraf de lăutari și un măscărici. Slujba acestuia era să spuie caraghioslâcuri la chef, să păcălescă pe musafiri și chiar pe stăpânu-său și să spună pe grecește cocoanelor ceea ce damele aud azi pe ...
... Ion Luca Caragiale Publicată în Convorbiri Critice , an I, nr. 15 Ianuarie 1908. Toate cărțile din lume, de când lumea, câte-au fost, Minunatul meu prieten le cunoaște pe de rost; Tot ce mintea omenească până astăzi a știut, În savantu-i cap de dascăl, s-a-ndesat ...
Ion Luca Caragiale - Traian Demetrescu (Caragiale)
... și adesea destul de pricepător al artei. Melancolic din cauza boalii care-l istovea, dar totdeuna inimă bună și deschisă, și vesel tovarăș, ca și prieten
Iulia Hasdeu - O, Doamne! O, Doamne! de Iulia Hasdeu O, Doamne! Cer iertare, aș vrea acum să mor! N-am șaisprezece ani! Dar viața mea-i amară, Și inima mi-e tristă, speranțele nu cobor Și fără de prieteni, ruina mă-mpresoară! Mai bine e să mor. Nici nu mai pot să plâng, Și lacrimile au un farmec ne-ntrecut ... Când nu mai pot de-o vreme nici lacrimi să mai strâng, Vreau moartea să-mi aducă odihna ei de
Iuliu Cezar Săvescu - Să nu vă bucurați
Iuliu Cezar Săvescu - Să nu vă bucuraţi Să nu vă bucurați de Iuliu Cezar Săvescu Informații despre această ediție Să nu vă bucurați, prieteni, Că astăzi râd și eu cu voi. Eu râd, cum râde vinovatul La judecata de apoi. Eu râd, că nu-mi rămâne-n lume Nimic de care să mă tem; Chiar moartea fuge îngrozită, De câte ori voiesc s-o chem. Sunt părăsit și de satana, Precum am fost de Dumnezeu. Stăpân nu am, dar n-am nici lege, Stăpân și lege sunt chiar eu. Voi știți, am plâns viața-ntreagă, Durerea tuturor am strâns; Lăsați-mă să râd acuma, Nimica nu mai am de
Ivan Andreievici Krâlov - Drumeții și câinii
Ivan Andreievici Krâlov - Drumeţii şi câinii Drumeții și câinii de Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Doi prieteni sara la un loc mergea, Și de-a lor interesuri între ei vorbea, Și iată, Deodată, De lângă o poartă, Un câine au lătrat, După care alții, de prin alte curți, Sărind i-au împresurat. Și așa erau de mulți, Că unul din trecători o piatră au apucat; Atunci celălalt au strigat: „O, frate, leapădă piatra și mergi pe drum înainte, Căci oricât ne-am bate capul, câinii nu pot avea minte! Ce noi să-i lăsăm să latre cât le-a plăcea.â€� Și adevărat, că-ndată Ce drumeții au purces și nu s-au mai apărat, Laia de câini toată Au început a tăcea Și nu i-au mai supărat. Acei carii sunt deprinși să vorbească rău de toți, Orice văd în ochi hulesc, ca când lor nu le-ar plăcea, Însă dacă ești cu minte, cată-ți de treabă cât poți, Căci ei oricât să te latre, dar, în sfârșit, vor tăcea. Sau când te latră un câine, Astupă-i gura cu