Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru URCA PE
Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 359 pentru URCA PE.
... Moise Moise de Alexandru Macedonski Când scăzu al său prestigiu, răzvrătiți când fură toți, Vrând să aibă glas profetic, suflet nalt de patrioți, Biblic vers pe buze moarte, zeu semeț sub tâmple-nguste, Moise fața și-o ascunse între mâinile auguste. Preanțeleptul, de trei zile, în extazul lui de sfânt Era ... înăuntru nu-l făcuși de s-abătu? Oastea lui cea strălucită n-o târâși să piară-n valuri Cât din toată grozăvia numai oase zac pe maluri? Nu făcuși din piatra stearpă să țâșnească alb izvor Care-a curs ca râu de lapte pe al mușchiului covor? Și-n pustie, pe când foamea ne-a fost aprigă dușmană, Nu ne-ai dat îndestularea când ne-ai dat cereasca mană? Scoală — ceasul de restriște ... jos profetul între-ai săi neîntrecut, Și urcându-se în munte sub a serii strășnicie, Cu nori groși de ceață albă se-mbrăcă pe
... Și mă simt iarăși lîngă tine, pierduta, dulcea mea amică... În casa toată urcă pacea unei vieți întemeiate. Și la un ceas, un ram apare pe zidul alb, deasupra noastră, Și nu-i un ram cu adevărul, ci numai umbra lui albastră, Pe care-o mînă nevăzută îl leagănă-n mișcări ritmate. Și-acuma preajma-ncepe-un cîntec, și-ncet pe ramura-nclinată Vîslind cu aripile-n cruce, se lasă două păsărele, Și nu știu gura lor de umbră ce-au pus atuncea dragei mele, Dar ... am mai uitat-o niciodată... La depărtări și pretutindeni, se face iarăși primăvară, Și dulcea fantasmagorie a umbrelor ce-au fost s-așază Pe
... murmură-n contra orgiei, Care bătrânul rege-o făcea: -n beția lui oarbă, El mân-oștiri de nori contra mării... ș-armia-i neagră, Ruptă pe-ici, pe colea de-a soarelui roșă lumină Șiruri lungi fug repede grei pe cerul cel verde. Și netezindu-și barba, trece prin ei uraganul Dus de fulgerătorii cai în bătrâna căruță, Care scârție hodorogind, de-ai crede că ... Cu tot aurul razelor lui. La pământ se mai uită... Florile toate ridică la el cochetele capuri Copilăroase și ochii lor plini de zădarnice lacrimi... Pe grădini se mai uită, pe-alei de vișini în floare Și de cireși încărcați, de salcâmi cu mirosul dulce. Pe-acolo se primblă o fată-n albastru-mbrăcată, Părul cel blond împletit într-o coadă îi cade pe spate... Ca Margareta din Faust ea ia o floare în mână Și șoptea: mă iubește... nu mă iube... mă iubește! Ah! boboc... amabilă ești... frumoasă ... scriitor la subprefectură, Tânăr plin de speranțe, venind cu luleaua în gură... Soarele-a apus, iar luna, o cloșcă rotundă și grasă, Merge pe ...
Ion Luca Caragiale - Ultimele gogoși calde
... căpățâni de zahar englezesc, dintre cari au căzut în oraș aproape la 15.000. Toate projectilele (din pricina căldurei exploziei) când au fost strânse de pe ulițe, erau reduse în stare de acadele. Liniștea domnește. Rusciuc, miercuri. Azi a plecat de aci la București un trimis expres al lui ... afară din oraș spre miază-zi, ca să poată privi focul în perspectivă. Țarigrad, vineri. Se afirmă prin cercurile înalte, că Rusia cere pacea, rugând pe Englitera să intervie pe lângă Poartă. Guvernul britanic se ține greu. Știrea aceasta a produs o însemnată urcare a valorilor împărătești la bursa de aici ... Flota engleză a și primit ordin să pornească în grabă pentru a face o demonstrare energică în fața portului român Căiești, pe unde se desbarcă mereu arme americane. Flota are să ție închis și să vegheze acest port, până la desăvârșita terminare a resbelului. Rusciuc ... până ajung ca două burdufe. Cu chipul acesta toți șalvarii fiind astfel umflați, bașabuzucilor le va veni foarte ușor a trece Dunărea, umblând pe ...
Dimitrie Anghel - Moartea babacului
... de ani, cine poate crede că ai să mai durezi încă aproape jumătate veac, și aceasta și-o spusese și milostivele rude ce-l făcuse pe bietul bătrîn să-și părăsească vechile lui căsuțe din Iași și să-și încredințeze viața și averea pe mîini străine. La început, doi-trei ani a mers, dar după ce banii au fost cheltuiți, ce-au fost zilele și nopțile bietului ... trăia sărmanul. Vigoarea ce era însă în el rezista cu o uimitoare putere. Ca un arc se încovoiase uriașul trup, nenumărate erau zbîrciturile și ieroglifele pe tîmplele și în jurul ochilor lui. Umflate, vinele șerpuiau și se încolăceau pe uscatele lui mîini palide, dar ca un copac uscat și noduros el urma să trăiască. Nesfîrșite îi păreau zilele și nopțile, și, cît timp a ... El însă urma să nu vadă, nici să audă ca mai înainte și, cu toate aceste, un zîmbet de o șireată mulțumire parcă-i flutura pe buze. Sub mustățile mari și albe, o lumină misterioasă ca un început de ziuă parcă mijea, un reflex venit de cine știe unde, o rază ... ...
Ion Luca Caragiale - O vizită la castelul %E2%80%9EIulia Hasdeu%E2%80%9D
... rară frumusețe a sculptorului Casciani din Paris. Mîntuitorul se ridică, deasupra unor nouri, către cer cu brațele deschise, cu privirea aplecată către pămîntul pe care-l părăsește și pe care-l binecuvintează cu amândouă mîinile. Din ochi îi pică lacrimi; în mîini și în picioare se văd urmele cuielor și pe frunte — ale ghimpilor. Divinul fiu se înalță cu fața către izvorul luminii, către răsărit. Din vîrful domului azuriu, ochiul lui Dumnezeu, înconjurat de stelele ... mă apucă cu bunătate de braț, zicîn-du-mi cu tonul unui îndemn inspirat: — Mai sus! mai sus! Suim scara subțire care se încolăcește pe zidul donjonului și ne aflăm pe terasa superioară. O panoramă sublimă se desfășură jur împrejur, și deasupra, bolta nemărginită, albastră, cu atîtea nenumărate terase, sclipește străvezie. Dar e foarte cald la ... In ©uite și mă afund In grădină, unde crește o vie de curlnd plantată» departe, Înspre apus, se desinează dealurile de pe valea Prahovei pe cinci, fa^A In față, către răsărit, se ridică la aceeași Înălțime dea-10 Jurile de pe valea Doftanei. E o liniște pătrunzătoare, ...
Dimitrie Anghel - Culegătorul de stele căzătoare
... un țel necunoscut, spre celălalt capăt al lumii, un șireag de miliarde de pelerini cu făcliile aprinse, și iată că într-un tîrziu și feeria pe care o aștepta el cu atîta nerăbdare, ploaia de artificii multicolore, jocul nebun de rachete pe care îl schimbă între ele bătrînele planete începea să brăzdeze tăria... Ca un preludiu, sau ca picurii răzleți de ploaie cînd trece un nour gonit ... pămînt. Dar inima lui Enric își avea și ea lacrimile ei și în timp ce universul își plîngea preaplinul de lacrimi, el și le plîngea pe ale lui, sătul de puterea asta nevăzută ce-l ținea încătușat pe pămînt, în timp ce cu privirile putea să facă ocolul lumii. O mizantropie ciudată îl făcu să se răzlețească de toți și să trăiască închis ... sufere oamenii, de la o vreme nu mai putu să sufere nici pămîntul. Frumoasa natură ce se preschimbă veșnic, bogată în decoruri și în priveliști, pe care cei patru mari pictori, ce sînt anotimpurile, vin pe rînd s-o zugrăvească cu penelele lor înmuiate în aur și purpură, în lumină și întuneric, lui nu-i mai spunea nimic. O ură împotriva ...
Ștefan Octavian Iosif - Spre ideal
... Ştefan Octavian Iosif - Spre ideal Spre ideal de Ștefan Octavian Iosif Când am pornit cu mult avânt pe-un drum Pe care îl urmez, ați râs de mine. Dar eu urmez și-acum același drum, Cu ochii duși în zările senine. Îmi urmăresc și-acuma drumul ... ținta-naltă a vieții mele Era spre culmi, spre culmi să urc mereu. Și dacă bat azi drumuri nebătute Și sângeră genunchii mei pe
... 1900, nr. 1 (1 oct.) Strecurați prin plumbi și săbii, dorobanții drum deschid. Inimoși s-azvârl prin șanțuri și de-a valma sar pe zid. Și era prin șanț pierire și văzduhul tremura, Iar dincolo, prin redută, moartea cea de veci era. Tropot de picioare multe, fum și abur ... roiau mereu flăcăii răsăriți ca din pământ, Valuri ce-necau reduta, scufundându-se-n mormânt. Unul singur în roirea de viteji, un dorobanț, Zăbovea trudit pe-o scară, răsărit și el din șanț. Cei sosiți, cu scări, în juru-i își făceau în grabă rost Și treceau, urmându-i alții, iar ... Apucase strâns cu dreapta parapetul, ca-n asalt, Dar era prea slab, pesemne, zidul lunecos și nalt. Iat-un căpitan, din urmă, aducând în foc pe-ai lui, Dă de el. Cu sârg, băiete! Ce-ntârzii de nu te sui? El abia-și întoarce capul. N-am putere să mă urc ... Ții la sân, se vede, dreapta! Pune dreapta! N-o ținea. Cum n-aș pune-o, și-i sub scară! Uite-o, stai să calci pe ea. Ajutându-i căpitanul, el se nalță-ncet, încet, Dă un chiot și se nalță, răsărind
Ion Luca Caragiale - În tren accelerat
... și începusem să moțăi. La o stație apropiată, se urcă în cupeul meu închis — era un vagon de modă veche, care se-ncuia lateral pe din afară — o pereche tânără, un domnișor și o domnișoară foarte aprinși la față și emoționați. Conductorul trântește ușa, o încuie, și «gata ... mișc. Încă o dată... De multe ori... Eu dorm... În fine, se scoală, scoate batista, o îndoiește, ca și cum ar vrea să se lege pe sub fălci, și ridicâdu-se hotărât, pornește spre mine... Se-nsera și lampele vagonului nu se aprinseseră. Atunci trec prin imaginația mea toate reminiscențele romantice ... capul în mâini, îmi zice solemn: Doamnă, mă iartă; nu vreau să vă fac nici un rău... Iată de ce e vorba. Eu am răpit pe domnișoara de la moșia părinților ei, unde o țineau închisă pentru a o face să mă uite. Sunt sigur că depeșile trebuie să ... avem cinsprezece minute, până la stația apropiată domnișoara trebuie să fie nevasta mea." . . . . . . . . . . . . — Și dumneata până la stația apropiată ce-ai făcut? întrebai eu pe d-na X... — Ce să fac?... Eu sunt discretă: m-am făcut că mă uit ...
Dimitrie Anghel - O amintire despre Verdi
... le îngăduie să intre, fiind vii încă, în Panteonul nemurirei. Gloria are capriciile ei și cheamă, făgăduitoare ca o femeie, surîde vicleană, momește și pierde pe cei mai mulți, pe cei ce n-au fost destul de stăruitori și n-au știut să prindă ceasul potrivit ca să și-o însușească. Ea aprinde însă licăriri ... rînd nășteau, porunci aspre pentru potolirea tumultului trecură peste mulțime, dar neastîmpărata gloată își urma murmurul, fiecare trăindu-și dinainte clipa fericită cînd vor vedea pe bătrînul mag, ce i-a învățat într-adevăr să cînte și le-a pus de atîtea ori lacrimi de duioșie în ... omăt în care ochii luceau negri ca două bucăți de cărbune, a trecut la cîțiva pași de mine. Luminele acelea licăritoare și nenumărate, pe cari le înviora ori le stingea vîntul, erau o retragere cu torțe sui-generis, improvizată din chibrituri de ceară, din chibriturile acelea pe cari vînzătorii ambulanți le vînd la toate colțurile străzilor, îmbiindu-te cu glasul lor sonor : Cento cerini un soldo. Era dar o manifestație a ...