Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru VERS
Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 390 pentru VERS.
Cincinat Pavelescu - Frumoasa mea...
Cincinat Pavelescu - Frumoasa mea... Frumoasa mea... de Cincinat Pavelescu Frumoasa mea, cu ochii verzi Ca două mistice smaralde, Te duci spre alte țări mai calde Melancolia să ți-o pierzi. Dar dacă vrei să mă dezmierzi, Mai fă o dată să mă scalde Priviri din ochii tăi cei verzi Ca două mistice smaralde. Veni-vor mulți să-ți spuie-n versuri Că te iubesc, și cum, și cât: Vor spune-o mai frumos ca mine, Dar nu te vor iubi
Cincinat Pavelescu - La bustul lui Eminescu
Cincinat Pavelescu - La bustul lui Eminescu La bustul lui Eminescu de Cincinat Pavelescu (Din parcul Dumbrăveni) Pădure! Ningi câteva frunze Pe fruntea-i de aramă rece. Tu, ce rămâi nepieritoare Ca geniul, când totul trece! Zi vântului să-i cânte doine De dragoste sau haiducești, Poetului ce-a fost mândria Gândirii noastre românești! Și glasul lui să fie dulce... Măcar în lumea neființei, Să-și uite lungile lui chinuri Acest copil al suferinței! Natura, cel puțin, mai blândă Cu umbra tragică să fie, Acelui ce-n eterne versuri A prins eterna poezie! Și stelele din golul serii Picând în jurul lui scântei, Să-i pară că iubirea moartă Îl mângâie cu ochii ei! Iar când în serile de toamnă Va răsări dintre poteci Bălaia inimii lui doamnă Cu mâini subțiri și brațe reci, În ora tainică și gravă Când ceața scutură vestmântu-i Și luna-n cimitir veghează, În loc de candelă, mormântu-i; Pe când o trestie, un nufăr, Un tei aminte-aducător Înțelegând, poate, ce sufăr Poeții mari în viața lor... Privindu-i chipul între frunze, Vrăjit de-al bronzului vestmânt, Și întrebând mirați ce cată Sub lună morții din mormânt... Atunci în ...
Cincinat Pavelescu - Lied (Pavelescu, 3)
... glasul vi-l îneacă Plânsul mutei suferinți. Aideți și când pacea serii De urât vă ține-n mers, Voi să nu cerșiți durerii Mângâierea vreunui vers! Poate-n seara fumurie, Strânsă-n șoldurile rochii, Către voi să-și plece ochii Arși d-o lacrimă târzie. Dar atunci voi fi departe; Și ...
Cincinat Pavelescu - Lui Caragiale (Pavelescu, 2)
Cincinat Pavelescu - Lui Caragiale (Pavelescu, 2) Lui Caragiale de Cincinat Pavelescu Și fiindcă-mi place numai versul, Arareori citesc jurnale. Dar când nu vrea să-mi vie somnul, Atuncea cumpăr Universul, Fiindcă într-însul scrie domnul
Cincinat Pavelescu - Lui Duma Lui Duma de Cincinat Pavelescu Ar trebui să șterg cu guma Aceste versuri a lui Duma, Dar nu se tulbură Olimpul... C-o să le șteargă singur
Cincinat Pavelescu - Lui Emil Isac
Cincinat Pavelescu - Lui Emil Isac Lui Emil Isac de Cincinat Pavelescu I Întorcându-mă de la șezătoarea literara din Tulcea, cu Galaction, Locusteanu și alții, aflam în Galați de moartea marelui Caragiale. Atunci cineva amintind că de curând Emil Isac plecase la Berlin, ca sa obție un certificat de la maestru, am exclamat Deși momentul prea e tragic, Cu neputință mi-e să tac: Mai bine-ai vrut să mori, maestre, Decât să-l lauzi pe Isac! II Și, cu toată simpatia ce o am pentru poetul Isac, l-am mai bombardat cu încă patru versuri Și destinul ăsta Prea ades greșește: Caragiale moare, Și Isac
Cincinat Pavelescu - Lui O. Sp%C3%A4the
Cincinat Pavelescu - Lui O. Sp%C3%A4the Lui O. Späthe de Cincinat Pavelescu I Cu prilejul dezvelirii statuii lui Eminescu de la Dumbrăveni și după succesul odei pe care o improvizasem marelui poet: Gloria lui Eminescu O să aibă două pete: Poate: versurile mele; Sigur: statuia lui Späthe. II Späthe, necăjit că pierduse la o partidă de biliard, mă somează să-i fac o epigramă motivată de chixul neprevăzut Enorm admirator al berii, Späthe, Graf von Habenix, La biliard îți face serii, Dar la busturi... dă și
Cincinat Pavelescu - Lui Octavian Goga
Cincinat Pavelescu - Lui Octavian Goga Lui Octavian Goga de Cincinat Pavelescu Când fruntea-n lauri ți-au încins-o zeii, Aș vrea să prind p-armura ta de fier, Erou ne-nfrânt în luptele ideii, O floare mică ce-a-nghețat de ger. Mai fragedă ca florile de stil Și albă ca zăpezile de munte, Să-ți amintească viața de copil Ursit să-și poarte steaua lui pe frunte. Să-ți re-nvieze codrii seculari, Cu ape reci ce-n clocot curg sub boltă, Ce-n ritmul lor, de mic, în Rășinari Ți-au cadențat a versului revoltă. Și azi pe culmi, când jalnic te ridici, Învolburat d-a gloriei cunună, Poate mireasma florii mele mici Te-o mângâia sub trăsnet și
Cincinat Pavelescu - Măgarul lui balaam
Cincinat Pavelescu - Măgarul lui balaam Măgarul lui Balaam de Cincinat Pavelescu dedicată aceluia care, recunoscându-se în aceste versuri, se va crede de spirit, întorcând cu facilitate ironia contra mea În alte vremi, când un măgar, Bătut de un stăpân barbar, Vorbi, s-a minunat natura; Dar astăzi, când le toacă gura Atâtora, pe-atâtea game, Ce vi se pare-așa bizar Să... scrie unul
Cincinat Pavelescu - Pe cănd citește Mircea piesa
Cincinat Pavelescu - Pe cănd citeşte Mircea piesa Pe cănd citește Mircea piesa de Cincinat Pavelescu Pe când în cabinetul unui celebru director al Teatrului Național, un autor dramatic citea o piesă în versuri, deasupra bibliotecii se zărea bustul marelui Alecsandri, întors puțin cu fața spre perete. Pe când citește Mircea piesa Făcând să dârdâie dulapul, Alecsandri, ca să n-audă, Deși statuie, -ntoarce
Cincinat Pavelescu - Pe un album...
Cincinat Pavelescu - Pe un album... Pe un album... de Cincinat Pavelescu Domnișoarei X Gândesc și mâna mea ezită Să-mbrace-n slove de cerneală Simțirea caldă ce palpită Ca niște fire de beteală! Mi-e frică. Pagina e albă Ca și un suflet de fecioară: Sub farmecul acestei spaime Ce fericire mă-nfioară! Tot astfel, când o roză-și nalță Spre cer parfume neștiute, Rotește fluturele-n preajmă-i Și nu-ndrăznește s-o sărute. Veni-vor mulți să spuie-n versuri: Că te iubesc și cum și cât! Vor scrie-o mai frumos ca mine Dar nu te vor iubi